După 50 de ani – însemnările unui locuitor din Ierusalim

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la reunificarea orașului Ierusalim. Capitala Israelului. Orașul celor trei religii avraamice, capitala monoteismului. Centru cultural al întregii lumi. Întâmplător, de asemenea orașul meu. Orașul fusese împărțit în anul 1948, partea sa răsăriteană, incluzând și orașul vechi, fiind ocupată de armata iordaniană. Reunificarea a avut loc în urma Războiului de Şase Zile, din luna iunie 1967, când armata iordaniană a atacat Israelul, regele Hussein voind să participe la împărțirea prăzii alături de Egipt și Siria. Perioada împărțirii orașului a fost o decădere, de provincializare și de ruinare a lui. Cartierul evreiesc din orașul vechi a fost distrus. În partea israeliană, orașul era izolat, cartierul elegant Mamila devenit sărac, ruinat, linie de frontieră supravegheată de Organizația Națiunilor Unite. Accesul dintr-o parte a orașului în alta era interzis. Clădirea ”Notre Dame” era împărțită în două. Absurdul era împărțirea orașului pe cartiere pe baze etnico-religioase și pe baza liniei frontului la încetarea focului în 1948. Tragedia era creșterea urii între oameni pe o asemenea ”bază”.

Eliberarea Ierusalimului

Ce a însemnat reunificarea Ierusalimului? Răspunsul este: readucerea orașului la poziția lui normală. Renașterea lui ca oraș istoric și cultural, ca Oraș Sfânt pentru trei religii, în limba ebraică Yir HaQodeș, în limba greacă Hierosolima, în limba arabă Al-Quds (denumire folosită și în prezent ca toponim), în limba engleză Jerusalem, în limba română Ierusalim. Începutul refacerii echilibrului său demografic. O reunire între diferitele aspecte ale istoriei lui, de la începuturi ca ”Ursalim” și apoi ca oraș-capitală a regelui israelit David, până la capitala Israelului contemporan, Yerushalayim. Un oraș care reunește vechiul cu noul, în care locuiesc evrei, creștini și musulmani laolaltă. Evrei din toate grupurile iudaice, creștini de toate religiile creștine, musulmani din ambele religii musulmane. Din nenorocire, relațiile dintre ei nu au fost totdeauna bune și apropiate, din cauza fanatismelor și a intereselor politice. Mă gândesc la faptul că, dacă relațiile dintre oameni s-ar îmbunătăți, ar fi un oraș ideal. Este adevărat, fiecare va trăi conform tradiției lui, a spiritului lui, dar cu toții vor fi o unitate: Ierusalimul. Îmi amintesc de piesa de teatru ”Take, Ianke și Cadâr”, de Victor Ion Popa. La sfârșitul ei apărea întrebarea cum vor putea cei trei negustorași de la marginea Bârladului – un român creștin ortodox, un evreu și un turc musulman, care oricum erau prieteni și nu se concurau între ei, dar se temeau de fanatici care i-ar fi boicotat – să-și deschidă un magazin comun. Mai ales după ce fiul lui Take a decis să se căsătorească cu fiica lui Ianke. Și cum s-ar numi acest magazin? Ideea este a fiicei lui Ianke: ”Ierusalim”, fiindcă la Ierusalim locuiesc laolaltă credincioșii tuturor celor trei religii, oamenii de toate neamurile. Un mesaj umanist cu adevărat, care poate fi adoptat de toți oamenii. Și, mai ales, de toți ierusalmitenii.

Recent, organizația UNESCO a votat o hotărâre pe care nimeni nu o poate lua în serios. Nici măcar votanții ei. Cum că, adicătelea, evreii n-ar avea nicio legătură istorică cu Ierusalimul. Cu alte cuvinte, nici textele literare, nici rezultatele săpăturilor arheologice n-ar avea nicio importanță, n-ar fi credibile. Politică și istorie, mai ales politică, politizarea atât a Bibliei Ebraice și a Noului Testament, cât și a unor cercetări istorice și arheologice din ultimele două sute de ani. Dacă evreul Yehoșua ben Yosef, devenit Iisus Christos, ar auzi asemenea lucru, s-ar … cruci. S-ar îngrozi. Tocmai el, care voia bunătatea, mărinimia, milostenia, prietenia între toți locuitorii Ierusalimului. În ziua în care am auzit de votul (repetat) la UNESCO, mi-a venit să strig, precum scriitorul evreu Isaia Răcăciuni: ”Dați-ni-l înapoi pe Iisus”. Sunt evreu israelian, ierusalmitean, dar nu consider că cineva are dreptul să nege existența unui personaj istoric atât de important, chiar dacă nu acceptă o parte a gândirii lui filosofice și teologice. În fond, de-a lungul istoriei omenirii au existat numeroși filosofi și teologi care au susținut puncte de vedere diferite, pe care nu le-am adoptat, pe care le-au adoptat numai o parte a oamenilor. Dar nu înseamnă să nu respect gândirea lor. Iar rămășițele arheologice, ca peste tot în lume, oricâte dispute și polemici ar trezi, nu pot fi negate. Nici textele istorice ”laice”, precum scrierile lui Iosef ben Matitiahu (Josephus Flavius), nici cele ale istoricilor greci și romani contemporani.

Ierusalim a fost capitala unui singur stat, cel evreu

Dar Ierusalimul de astăzi nu are nevoie de justificări. Oamenii trăiesc. Orașul există, trăiește, viața pulsează în interiorul lui, fie în zona sa estică, fie în zona sa vestică. Atunci când cineva vorbește în continuare despre ”Ierusalimul răsăritean” și ”Ierusalimul apusean”, cred că omul respectiv ori nu înțelege realitatea, ori nu vrea s-o înțeleagă. Nu există două Ierusalimuri, ci unul singur. Lucru pe care pot să-l confirme locuitorii săi nepolitizați, cinstiți, corecți. Lucru pe care pot să-l confirme numeroșii turiști și pelerini care vin să-l viziteze, să vadă clădirile lui istorice și să se roage la locurile sfinte de pe teritoriul său. Zidul de Apus (Zidul Plângerii), Mormântul Regelui David, Biserica Sfântului Mormânt (al lui Iisus Christos), Biserica Gethsemani, Biserica Mormântului Fecioarei Maria, Moscheea lui Omar, Moscheea Al-Aksa, zidurile orașului și porțile lor, orașul dintre ziduri cu străduțele și bazarul său, Muzeul Israel cu Palatul expoziției manuscriselor de la Marea Moartă, Muzeul Rockefeller, Memorialul Yad Vashem, campusurile Universității Ebraice, cartierul ultrareligios ”Meah Shearim”, moara lui Montefiore și cartierul ”Yemin Mosheh”, bazarul ”Mahaneh Yehudah”, cartierul ”european” Rehaviyah sunt numai câteva dintre bijuteriile Ierusalimului, mult mai numeroase. Fiecare om, indiferent de naționalitate și religie, care vine să le vadă și vrea pace este binevenit. Îmi aduc aminte de expresia ”Yir Shalom” (Orașul Păcii) și de cântecul ”Yerushalayim shel zahav”, de Noemi Shemer. Cântecul lansat puțin înaintea izbucnirii războiului de șase zile de cântăreața, devenită celebră, Shuly Nathan. Ierusalimul de aur. După câte îmi amintesc, acest cântec a fost tradus și în limba română la timpul respectiv, iar câteva fete evreice din București îl cântau, în română și ebraică,  pline de entuziasm. Cântecul plăcea și multor români creștini. Nimeni nu voia război, dar toți voiau un singur Ierusalim, Orașul Sfânt, ceea ce simboliza atât credința și istoria, cât și o lume mai bună. Îmi aduc aminte de acest lucru atunci când aud muzica rugăciunilor evreiești la Zidul de Apus, cărora li se adaugă strigările muezinului și rugăciunile muzicale musulmane de la moscheile de pe Muntele Templului, și ca un acompaniament la toate se aude cum bat clopotele la bisericile creștine. Libertatea religioasă și a respectării tradițiilor religioase și folclorice este garantată tuturor. Ca și libertatea de acces la Locurile Sfinte.

Capitala Israelului înseamnă și centrul lui administrativ. Ministerele și alte instituții centrale israeliene funcționează la Ierusalim, cu unele excepții. Dar nu este suficient. Ierusalimul unit trebuie acceptat de întreaga lume ca una dintre capitalele culturale mondiale, alături de Athena, Roma, Istanbul, Paris, Moscova, Mecca, Londra, Cairo, Berlin, New York, câteva orașe magnifice culturale și sfinte din India, China, Japonia, țările din Indochina, Mexic, Peru și altele. Și, mai mult decât alte lucruri, orașul necesită investiții și îmbunătățiri în toate cartierele, inclusiv în cele arabe. Iar peste toate, se impune construirea unor punți între oameni. Evreii și arabii trebuie să se obișnuiască să trăiască împreună, unii alături de alții. Am văzut cazuri de arabi care nu vor legături cu evreii și care au devenit teroriști asasini, sau de evrei care reacționau negativ atunci când erau întrebați despre antichități și locuri sfinte musulmane sau creștine. Fanatismele nu trebuie tolerate, ci respinse. Aș putea adăuga pagini lungi și triste în acest sens. Dar prefer să păstrez caracterul sărbătoresc al Zilei Ierusalimului. Cred că educația copiilor și tineretului de a învăța să-și respecte aproapele, indiferent de etnia și religia lui, de ambele părți, va ajuta mult în acest sens. Este important a se crea posibilități pentru ca tineretul și copiii de etnii și religii diferite să se poată împrieteni între ei, să poată colabora, învăța împreună și lucra împreună. Fără politizare, fără fanatism: într-un stat democratic părerile sunt libere, dar fanatismele interzise. Nici amestecul unor instituții străine nu este benefic, ci dimpotrivă. Poate ar fi necesară o înțelegere între reprezentanții tuturor religiilor existente în oraș. În fond, cu toții cred în același Dumnezeu Unicul, iar o înțelegere religioasă între oamenii cu credință, deși credința lor are forme diferite, ar fi deosebit de importantă. Prietenie între religii, în locul fanatismelor religioase. O adevărată invitaţie a Bunului Dumnezeu al tuturor în Orașul Sfânt al tuturor. Atât capitala Israelului, cât și capitala religiilor avraamice. Lucruri la care trebuie să ne gândim de Ziua Ierusalimului, la cincizeci de ani de la reunificarea lui. Spre binele orașului reunit.

La mulți ani, dragul meu Ierusalim unic, unit.

Lucian Zeev-Herşcovici

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

10 Comments

  • Ditza Goshen commented on May 31, 2017 Reply

    Bravo Lucian, ai sintetizat perfect si fapte si sentimente legate de aceasta Capitala cu C mare!
    Te felicit si iti urez tie si noua, locuitorilor acestui oras unic sa se implineasca urarile biblice si cele laice!

  • Vasile Morar commented on May 30, 2017 Reply

    Excelent articol dar mai ales necesar in contextul global de ieri ,de azi si de maine;pentru ca poimaine sa fie asa cum scrie Phd.Lucian Hescovici.In opinia mea, infratirea dintre argumentul istoric si cel moral in adevarul ca Ieraslimul este leaganului primului monoteism etic,reprezinta nucleul oricarei argumentari consistente si coerente .Cine accepta acest adevar poate apoi accepta ideea ca pacea intre popoare incepe cu pacea intre religii .
    Multumesc si pentru claritatea textului care vine in acord deplin cu documentarea faptelor.
    Vasile Morar

  • Marcu Simionovici commented on May 30, 2017 Reply

    …Felicitari Lucian-Zeev Herwscovici & si Yishar Koah ! Sa va sporeasca puterile !
    Si ma gandesc, doresc sa devenim ceva mai intelepti ! Ce ar fi de dorit, ce s-ar putea infaptuii, poate o minune…pentru ca mai putini, sa-l paraseasca !?! In ultimii ani saracia este in crestere iar “urcarea la Ierusalim”, in coborare ! Si aici ,eu, cy regret, nu am un raspuns…Poate Domnia Voastra ?
    Hag Sameah de Shavuot – Sarbatoarea Prmirii Tora ! A Cartii, A Invataturii si…A Intepciunii !
    M.Simionovici

  • Marika Ghelberg commented on May 29, 2017 Reply

    Lucian, multumesc pentru articol. Desi asa departe, randurile tale mi-au adus in fata ochilor orasul magic, minunat, imbracat in lumina aurie de care imi este atat de dor.

  • amely grinberg commented on May 28, 2017 Reply

    Lucian
    Am citit articolul care ma impresionat mult .
    cred ca ar trebui difuzat la multi oameni ca sa adopte
    toleranta dorinta de viata vederea omului ca om si nu religia caruia apartine.

  • Emilia Schintzel commented on May 28, 2017 Reply

    Draga Lucian, multumesc pt. articol. Un articol f. interesant si documentat ca tot ce scrii tu de altfel si mai ales patetic, plin de dragoste. Felicitari!
    Eu astazi am vizionat timp de 3 ore niste emisiuni f. interesante despre Israel si mai ales despre ierusalim., tematizând exact convetuirea pasnica dintre evrei si arabi si dintre ceile trei religii , cu multe,multe istorioare adevarate si cu o incursiune culinara prin diferite renumite restaurante din Ierusalim. Ce am mai retinut si din alte reportaje, este ca Ierusalimul nu doarme, traieste,pulseaza 24 de ore din 24 de ore. Si pt. ca am început sa-mi revin din socul trait cu aproape 6 luni în urma, am inceput sa-mi fac o lista cu locuri pe care doresc sa le vizitez si Ierusalimul fiind o dorinta mai veche, pe care datorita împrejurarilor nu am putut sa mi-o împlinesc.
    Cu ajutorul lui Dumnezeu îmi voi realiza aceasta dorinta.
    A fost o dupaamiaza tematica la TV dedicata Ierusalimul la aniversarea celor 50 de ani de la unire. Ierusalimul nu poate fi despartit geografic, cultural, istoric,demografic si de nici un fel. Declaratia de la UNO este cea mai mare aberatie auzita in viata mea de maturitate. Iti duci mâna la frunte si te întrebi daca-i posibil asa ceva.
    Cu pretuire, Emilia

  • Victoria Rosenberg commented on May 28, 2017 Reply

    Felicitari! o publicatie inedita si interesanta. Mulkt suces. Cum voi avea acces in continuare la interesantele articole?

  • Stelian Lozneanu commented on May 28, 2017 Reply

    Ce bine at fi daca, in primul rand, noi israelienii am gandi asa, cum bine ai scris, despre Ierusalim. Ierusalimul va fi unic si unit, numai atunci cand noi, israelienii, vom reusi sa fim unici si uniti. Nu numai la necazuri, ci mai ales la bucurii. Ierusalimul a fost, este si va fi, intodeauna, mult peste interesele meschine ale politicienilor si ale celor ce nu iubesc, chiar daca ii apreciaza, evreii. Viitorul nostru, ca evrei, ca israelieni, depinde de cata intelepciune vom da dovada.Nimeni nu ne va lua, niciodata, emblematicul Ierusalim. Nu au reusit de-a lungul timpului marii nostrii dusmani, nu reusesc acum marii manipulatori ai istoriei si naivitatii contemporanilor, nu vor reusi in viitor cei ce doresc disparitia neamului evreiesc. Cum spuneam mai inainte, totul depinde de noi. Si inca o data, doresc sa cred ca vom da dovada de intelepciune. De te voi uita Ierusalim……..!

  • Veronica Rozenberg commented on May 28, 2017 Reply

    Lucian, ca intotdeauna eruditia este ceea ce te caracterizeaza, dar in acest articol incerci si reusesti sa adopti in problema atat de disputata si poate intr-un fel nerezolvata politic, o atitudine umanista, potrivit careia, doar intelegerea intre oameni si toeranta, ar putea oferi chiar si poiticienilor extremisti o linie de rezolvare a mentinerii Ierusalimului ca un oras unic si unit, precum spui, care sa ofere respect si sa i se ofere incredere si respect, tuturor celor care traiesc aici si incearca poate sa si-l asume. Ierusalimul trebuie sa ramana in pace al tuturor.
    Hag Sahavuot sameach !

  • Mirjam Bercovici commented on May 25, 2017 Reply

    Un articol foarte bun !!
    Cântecul ,,Yerușalaym shel zahav ,, a fost tradus în limba română la teatrul evreiesc de stat din București de secretarul literar, Israil Bercovici și cântat la o săptămână după victoria în războiul de 6 zile în cadrul unui matineu literar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *