Dacă putem crede în semne, sfârșitul războiului din Siria se apropie, situație consfințită de recenta reuniune de la Soci la care, la invitația președintelui Putin, au participat Turcia și Iranul, respectiv președinții Erdogan și Rouhani. Victoria asupra Statului Islamic și recucerirea, de către forțele guvernamentale siriene, cu sprijin rusesc și iranian, a teritoriilor ocupate de grupări ale opoziției siriene, oferă condiții pentru încetarea războiului și relansarea negocierilor de pace. În plus, se pare că regimul Assad a fost salvat  și președintele ar putea rămâne în continuare la putere. Am spus la prima vedere, deoarece deocamdată nu știm ce a discutat anterior Assad cu Vladimir Putin cu care s-a întâlnit înaintea convocării  reuniunii tripartite.

Într-o declarație comună de la sfârșitul convorbirilor, cei trei lideri au chemat guvernul sirian și opoziția moderată să ”participe constructiv” la un forum pan-sirian, Congresul Sirian pentru Dialog Național, în  cadrul căruia se vor aborda probleme cum ar fi ”cadrul viitoarei structuri a statului, adoptarea unei noi Constituții și, pe această bază, organizarea unor alegeri, sub supravegherea ONU”. Cum nu au fost publicate mai multe detalii, legată de noua structură a statului există o propunere anterioară, agreată de cele trei state și pusă în discuție încă în ianuarie: împărțirea Siriei în zone de influență a puterilor regionale și menținerea la putere câțiva ani a lui Bashar al Assad. Din cauza evoluției războiului, acest proiect nu a putut fi detaliat, discutat și pus în aplicare. Interesant de văzut dacă  va fi reînviat.

Cât de dificile se conturează viitoarele negocieri de pace, se vede din reacția părții dure a opoziției siriene care nici nu vrea să audă de prezența lui Assad la putere, poziție care a fost exprimată la o reuniune la Riad, imediat după cea de la Soci. Totuși un semn de compromis ar fi  demisia lui Riyad Hijab, șeful radical HNC, Înaltul Comitet de Negociere al acestei părți a opoziției siriene.

Putin i-a informat și pe președintele Donald Trump și pe regele Arabiei Saudite despre convorbirile avute. Încă nu știm care va fi reacția lor dar cum și aceste state au făcut parte din coaliția anti-ISIS și doreau terminarea războiului sirian, nu pot decât să salute –chiar dacă cu jumătate de gură -, evoluția situației.

Consecințele încheierii războiului din Siria sunt multiple. Ele nu se rezumă numai la Orientul Mijlociu ci se vor extinde în Europa și până dincolo de ocean.  Dar ”the winner is” – marea câștigătoare a acestui joc este Rusia care își recapătă poziția de putere mondială. Spre deosebire de Occident, Rusia, chiar dacă nu a intervenit cu forțe terestre, doar cu anumite trupe speciale, s-a implicat mult mai mult în acest război decât alte țări-membre ale coaliției anti-ISIS. Sprijinul  multilateral acordat forțelor guvernamentale siriene sub forma luptei anti-ISIS, dar și a celei împotriva grupărilor opoziției siriene formată dintr-o multitudine de curente a determinat răsturnarea situației de pe teren și  victoria regimului

Refugiaţi sirieni

Assad. Dacă se va încheia o pace, Siria va rămâne îndatorată Rusiei și cu siguranță va permite  Moscovei crearea unei puternice baze maritime la Marea Mediterană, la Latakia unde există de-acum forțe navale rusești. A fost unul dinte principalele obiective urmărite de Rusia când s-a decis să revină în Orientul Mijlociu. Chiar dacă Statele Unite, prin diferite mijloace, în primul rând prin serviciile de informații, au contribuit la războiul împotriva Statului Islamic, poziția prudentă a președintelui Trump de a nu accentua implicarea americană, de a ilustra în acest fel izolaționismul său au făcut ca Moscova să iasă în evidență creându-se impresia (în parte adevărată) că Rusia a jucat un rol principal în încheierea războiului din Siria.

O astfel de percepere în lume a rolului Rusiei  îi va aduce și alte beneficii. Dacă într-adevăr războiului i se va pune capăt și se va trece la negocieri de pace, va înceta și fluxul de refugiați iar țările europene asediate acum și amenințate, vor răsufla ușurate. Ele vor putea refuza cu conștiința împăcată pe cei care încearcă să pătrundă în spațiul comunitar, considerându-i pe toți refugiați economici (deși va dura mult până va începe să funcționeze normal statul sirian și se va trece la reconstrucție). Uniunea Europeană nu va mai trebui să se zbată pentru a găsi o soluție acceptabilă acestei probleme iar statele care au refuzat să primească refugiați, vor jubila și se vor lăuda cu perspicacitatea lor. În aceste condiții, pentru a ”premia” Moscova, vor crește presiunile vizând renunțarea la sancțiunile economice  și probabil că ele vor fi ridicate, Că prețul va fi plătit de alții, de pildă de ucraineni care vor pierde definitiv Crimeea și poate și Donețkul, nu mai contează în marele joc politic.

O altă consecință, nefastă de-acum pentru unele state din Orientul Mijlociu va fi întărirea poziției Iranului. Teheranul este de partea învingătorului și în  această situație va fi mult mai greu să se accepte intențiile americane de a modifica acordurile încheiate cu Iranul sau reintroducerea sancțiunilor. Va fi o mare lovitură pentru Israel, cu siguranță Hezbollah își va intensifica acțiunile, dar și pentru unele state arabe din zonă cum ar fi Arabia Saudită, marea concurentă în a deveni prima putere regională în Orientul Mijlociu.

Alți perdanți ai jocului geopolitic, deși au participat efectiv la războiul antiISIS sunt kurzii. Turcia s-a împăcat cu Rusia și cu Iranul, vrea să fie prezentă la negocieri și nu va permite nici un fel de încercări de a se aborda doleanțele kurzilor pentru o mai mare autonomie, nemaivorbind de eventualitatea creării unui stat.

Ceea ce deocamdată nu se știe este poziția Statelor Unite. Cum președintele Trump este imprevizibil, reacția americană este greu de descifrat. Cu certitudine, o pace în Siria ar fi pe placul SUA, dar depinde ce fel de pace. Cum se va situa Washingtonul față de eventuala menținere a lui Assad la putere? Cine va face compromisul în această privință – Moscova sau Washingtonul?

Cele spuse aici sunt deocamdată proiecții ale unui viitor incert. Pacea se conturează doar, armele nu știm în ce măsură au tăcut și nu se poate prevedea ce va mai interveni. Se vorbește de-acum de reorganizarea rămășițelor armatei Statului Islamic în grupări teroriste care vor acționa punctual, vedem ce s-a întâmplat în peninsula Sinai. Nu se știe ce vor face grupările opoziției radicale siriene anti-Assad.

Nu vreau să spun că încheierea războiului sirian ar fi un pod prea îndepărtat dar, la fel ca și acel pod, va fi greu de cucerit.

Și încă o constatare tristă. Din păcate, nu a existat o primăvară arabă adevărată. A fost doar o iluzie, dar pentru această iluzie au murit sute de mii de oameni.

Eva Galambos