Întâlnirea cu Rodion

După absolvirea facultăţii de medicină am fost repartizat în comuna  Gherţa Mică din Ţara Oaşului, județul Satu Mare. La repartiție am dus o luptă teribilă ca să prind ultimul post din Ardeal…

Nu știam multe despre sat și nici despre Oaș. Tatăl meu îmi amintea mereu de medicul care l­-a tratat la clinica din Cluj, Dr. Mihai Pop (pe care mi-l dădea ca exemplu de urmat – pe bună dreptate). El era directorul spitalului teritorial din Negrești Oaş și avea să devină primul meu şef. M-am întors foarte deprimat din prima mea vizita in sat. Eram născut la Cluj, nu trăisem niciodată la ţară…

Gherţa Mică era un sat izolat, cu drum neasfaltat, nu avea nici măcar indicator de localitate. În prima vizită pe care am făcut-o acolo împreună cu mătușa mea l-am numit ”Greaţa Mică”, în ciuda protestelor tatălui meu. La Direcţia Sanitară a judeţului Satu Mare mi s-a adus la cunoştinţă că era localitatea cu cea mai ridicată rată a mortalităţii infantile, dar şi cu cea mai mare rată a natalităţii din Ţara Oaşului.

Rodion Markovits

Încercând să mă consoleze,, tata mi-a dat să citesc romanul Garnizoana din Siberia, scris de Rodion Markovits (1884-1948), un scriitor evreu de limbă maghiară, născut la… Gherţa Mică! Acţiunea se petrecea în Primul Război Mondial. Autorul, avocat la Budapesta, a fost înrolat într-un regiment de infanterie a armatei austro-ungare, a luptat pe frontul rusesc, a căzut prizonier şi a fost voluntar în Armata Roşie, după începutul Revoluției din Octombrie. Publicat în 1928 și tradus în paisprezece limbi, a ajuns un bestseller în Europa şi în SUA, ziarele americane numindu-l “un fenomen literar european”. Rodion Markovits a mai scris şi alte cărţi, multe dintre ele traduse şi în limba română: Trenul de aur, Reb Ancsli și alte povestioare despre evreimea Oașului.

Patru luni după prima mea vizită am ajuns la „Gherţa Mea”, cum aveam s-o redenumesc ulterior. Oşenii care trăiau în condiţii dure, în majoritate mineri sau ţapinari, erau oameni dintr-o bucată, le sărea repede ţandăra, dar erau cinstiţi şi drepţi. Am stat cu chirie în casa directorului şcolii, casa în care se născuse Rodion Markovits, şi stăteam mai mult în camera lui.

Am lucrat doi ani la Gherţa Mică. A fost o adevărată şcoală a vieţii, atât profesional cât şi în înţelesul propriu al cuvântului. După vreo șase luni m-am obişnuit cu oamenii și ei s-au deprins cu mine. Apoi s-a răspândit în sat vestea că am o carte scrisă de fiul domnului Morcovici (așa îl porecliseră pe tatăl lui Rodion Markovits, care fusese un om înstărit, arendaş). Fărşangul schiop (parțial tradus de tatăl meu în limba română) îi descria pe oamenii din localitate, pomenind pe mulţi după nume. Lumea venea să mă întrebe dacă nu cumva scria în carte şi despre înaintaşii lor! Era imposibil să le răspund cu precizie, dar pe câţiva i-am identificat, chiar dacă am fost nevoit să citesc cartea de mai multe ori. Aşa m-am pomenit – în ciuda protestelor mele – declarat „nepotul  domnului Morcovici”. De multe ori m-am întrebat dacă voi vedea vreodată o placă memorială a scriitorului Rodion Markovits.

medicul Andrei Schwartz

După doi ani m-am întors la Cluj, iar in 1987 am făcut alia în Israel. Aveam să revăd Gherţa Mică abia peste 25 de ani. Satul era de nerecunoscut: indicator de localitate, şosea asfaltată, case frumoase (mulţi dintre săteni lucrau şi lucrează în Italia şi Spania), clădiri noi pentru primărie şi dispensar medical… Lipseau doar oamenii pe care-i cunoscusem pe vremuri… Am vizitat și casa în care am stat cu chirie şi unde locuieşte acum o fiică a gazdelor mele. În timp ce mă interesam de soarta părinţilor şi a familiei, a apărut un băiat de vreo 9-10 ani, care răspundea la numele de Rodion. Auzindu-i numele, nu mi-a venit să cred şi am întrebat-o pe bunica lui dacă auzisem bine. Da, îl numiseă după scriitorul Rodion Markovits.

În 2016 am fost din nou la Gherţa, am trecut şi pe la casa în care locuisem. În curte am întâlnit un flăcău ocupat cu grădinăritul, nimeni altul decât Rodion. Nu m-a recunoscut, dar când i-am pomenit de originea numelui său şi-a amintit şi mi-a spus:

– Domnule doctor, aţi văzut placa memorială a scriitorului Rodion Markovits?

Mi-am întors privirea și am văzut-o. Era scrisă în patru limbi: română, maghiară, engleză şi ebraică: În această casă s-a născut în anul 1884 scriitorul Rodion Markovits, autorul cărții “Garnizoana din Siberia” , tradusă in 14 limbi

Casa în care a locuit Rodion Markovits la Gherţa Mică

Mi s-a împlinit dorinţa! Instinctiv i-am spus flăcăului:

– Mulțumesc, Rodion!

Andrei Schwartz

13/10/2017

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

3 Comments

  • Mirjam Bercovici commented on December 8, 2017 Reply

    Am citit cu mult interes articolul fiind un medic care nu a făcut stagiul la țară. Cred că mi-ar fi fost de folos pentru cariera mea. Vă felicit,!
    Dr. Mirjam Bercovici

  • gabriel ben meron commented on December 7, 2017 Reply

    Inca un medic care se asociaza listei celor legatzi intelectual de BAABEL.
    Felicitari Andrei pentru debutul la aceasta revista
    GG

  • Andrea Ghiţă commented on December 7, 2017 Reply

    Din păcate puţină lume mai ştie astăzi de scriitorul Rodion Markovits! Povestea medicului repartizat într-un sat din fundul Oaşului care face conexiunea cu oamenii locului prin intermediul unui scriitor, e plină de tâlc. Bun venit în Baabel, dr. Andrei Schwartz!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *