Mihai Eminescu în limbile ebraică și idiș

Încep prezentarea cu o amintire. În urmă cu mulți ani am avut o conversație cu un prieten israelian, originar din Polonia, mult mai în vârstă decât subsemnatul, venit în Ereț-Israel de copil, în anii 30 ai secolului precedent. Numele lui era Iacov Lavy (Lozowski); trebuie să adaug: fie-i amintirea binecuvântată, deoarece nu mai este printre noi. Intelectual de elită, conferențiar universitar de filosofie, om cu o cultură generală vastă, dar necunoscător al limbii române. Vorbeam despre literatura franceză și m-am referit și la literatura română. Reacția lui a fost: Eminescu. Intelectualul israelian cunoștea și iubea poezia lui Eminescu datorită traducerii ei în limba ebraică în care o citise.

Mihail Eminescu a beneficiat de traduceri numeroase, în circa 60 de limbi diferite, printre care și în limbile ebraică și idiș. Traducătorii erau iubitori ai operei lui, care stăpâneau limba română, aveau cultură românească și cultură filosofică – și care stăpâneau limba ebraică și cunoșteau Biblia Ebraică și Talmudul, sau limba idiș și gândirea evreiască est-europeană. Eminescu nu a fost primul poet român tradus în limba Bibliei și în limba vorbită de evreii așkenazi. El a fost precedat de Vasile Alecsandri, tradus sub formă de poezii izolate în ”Anuar pentru Israeliți”. La început, Eminescu a fost tradus de asemenea sub formă de poezii izolate în periodice sau în volume generale de poezie românească tradusă. O asemenea traducere ebraică a apărut la Viena la sfârșitul secolului al 19-lea; deocamdată nu am putut-o identica. Tot la Viena a apărut o traducere în limba idiș a poetului botoșănean Solomon Segal, în antologia sa intitulată Antologye Segal: rumenișe dikhtung, în anul 1922. Alte câteva traduceri ebraice de poezii izolate au apărut în perioada interbelică; printre traducători se pare că s-au aflat poetul Eliahu Meitus și scriitorul Idov Cohen. După cel de al Doilea Război Mondial, traduceri din poezia lui Mihai Eminescu au în început să apară în Israel. Sub formă de traduceri de poezii izolate, am identificat pe cele făcute de poetul Ieruham Lurie, apărute în suplimentul literar al ziarului Yedioth Aharonoth în numărul din 15 noiembrie 1974. Este vorba de poeziile Și dacă… și La steaua

Poezii de Eminescu au apărut în traducere ebraică și în volume speciale. Primul volum de poezii eminesciene în limba ebraică, intitulat Șirim (Poezii) a apărut în anul 1954 la editura Achiasaf din Ierusalim, traducător fiind poetul Yehoshua (Iosua) Tan-Pai (1914-1988). Traducătorul, născut la Chișinău sub numele Șaie Budeștski, absolvent al gimnaziului ebraic Maghen David din orașul său natal, era bun cunoscător atât al limbii române, cât și al limbii ebraice. În anul 1934 s-a stabilit în Palestina mandatară, alăturându-se kibuțului Magdiel, aparținând organizației sioniste socialiste Hashomer Hatzair. Ulterior a început să publice poezii în limba ebraică, iar în anul 1937 a devenit colaborator permanent al suplimentului literar al ziarului Davar. După studii la Paris (1937-1938) a revenit în Palestina mandatară și a funcționat ca redactor al ziarului Haaretz din Tel Aviv. Numele Tan-Pai este anagrama numelui schimbat în Paitan, respectiv cântăreț, poet. Este autor a 41 de volume, care includ poezii originale ebraice, cărți pentru copii, traduceri din limbile idiș, română, rusă, germană, engleză și franceză în ebraică, precum și al unui dicționar monumental francez-ebraic. A fost laureat al Premiului Bialik.  A decedat la Tel Aviv în 1988.

Volumul de poezii traduse de el din Eminescu include 18 poeme și poezii. Primul poem din volum este Luceafărul. Urmează cele cinci Scrisori, apoi câteva poezii de dragoste și referitoare la natură, de influență populară: Făt Frumos din tei, Povestea teiului, Freamăt de codru, Iubind în taină, Pe lângă plopii fără soț, Lasăți lumea ta uitată, La mijloc de codru des, Între paseri. În continuare apar poezii de critică socială: Ai noștri tineri, Viața, Împărat și proletar, Criticilor mei. Selecția făcută de Yehoshua Tan-Pai reflectă gândirea sa și predilecția pe care o avea. Luceafărul, poem care include elemente mistice creștine, dar și iudaice cabalistice și cosmogonice, este prezent în volumul tradus de Tan-Pai, ca și în alte traduceri, la care ne vom referi în continuare, lucru valabil și în privința poeziilor de dragoste. Alegerea unor poezii în gen popular reflectă gândirea poetului kibuțnic revenit la viața rurală și la munca agricolă. Alegerea poeziilor cu caracter social și revoluționar (deși conservator) indică gândirea socialistă a traducătorului.

În privința limbii ebraice folosită de el, aceasta este de coloratură biblică, o limbă clasică. Numele ”Făt Frumos” este tradus cu expresia Ben Porath, folosită în cartea Geneza pentru caracterizarea lui Yosef. Cuvântul ”codru” este echivalat cu ”ya’ar” (pădure). Arborele ”tei” este tradus uneori cu termenul clasic ”thirzah”, alteori cu termenul mai târziu ”tilyah”. Luceafărul este numit Heylel benShachar (nume prezent în cartea Isaia 14, 12), respectiv Steaua Aurora, acesta fiind și titlul traducerii poemului; în text este menționat și numele Hyperion. În privința termenilor mistico-cabalistici, poetul traducător se străduiește să-i folosească în forma existentă în iudaism, evitând uneori termenii creștini din Noul Testament. De exemplu, versul ”Cum e Fecioara între sfinți” din poemul Luceafărul este tradus ”Kebathmalakh bein malakhim” (Ca fiică de înger între îngeri). În Scrisoarea a treia, versul ”Că, mulțămind lui Cristos” este tradus ”Wethodah le’Elohim” (Și mulțumesc lui Dumnezeu). Yehoshua Tan-Pai folosește și neologisme, cuvinte de origine străină, de exemplu cuvântul ”voievod” în poemul Luceafărul, pe care îl explică în note, afirmând că înseamnă ”benmelekh”, fiu de rege. Alt caz este al cuvântului ”proletar” în traducerea poeziei Qeiysar uproletar (Împărat și proletar).  În privința poeziilor epice, Tan-Pai este un povestitor în versuri, ca și Eminescu. Pentru a explica lucrurile, el oferă un tablou istoric în note. În cazul poemului Scrisoarea a treia, în afară de cadrul istoric, el introduce în note explicația evenimentelor și scurte biografii ale personajelor. În note de asemenea sunt menționate datele și locul apariției inițiale a poeziilor traduse. Termenii latini prezenți în textul eminescian sunt și ei traduși și explicați în note. În privința poeziei Scrisoarea a cincea, în care personajele sunt de origine biblică, iar Eminescu le menționează din traducerea românească a Bibliei, Tan-Pai le readuce la forma ebraică biblică: în loc de Samson și Dalila – Shimshon și Delilah, iar fraza ”Biblia ne povestește de Samson” este tradusă ”BeSefer HaShoftim qar’anu ‘al Shimshon” (în Cartea Judecătorii am citit despre Samson).

În privința versificației, Yehoshua Tan-Pai respectă cu strictețe metrica, ritmul și rima eminesciană, în măsura posibilului chiar și aliterația, ceea ce ne face să simțim un Eminescu original care parcă vorbește în limba ebraică biblică, prin citate biblice readuse în limba literară în curs de modernizare și stabilizare. Prin folosirea specială a diferitelor cuvinte ebraice în formă literară, chiar și prin formarea unora din rădăcinile ebraice, putem spune că Yehoshua Tan-Pai nu numai că a tradus poezii de Mihai Eminescu din limba română în limba ebraică, dar a și contribuit la dezvoltarea și îmbogățirea limbii ebraice literare. Volumul este prefațat de un articol biografic și literaro-analitic de Mihail Sadoveanu, tradus în ebraică de Yehoshua Tan-Pai.

Pagina de titlu a volumului de traduceri din Eminescu de Yehoshua Tan-Pai

Cea de a doua culegere de poezii de Mihai Eminescu traduse în limba ebraică aparține poetei Ahuvah Bat-Hanah (=Ahuvah Rudnick), născută în România în anul 1919 sub numele Ahuvah Lipkifker. Poeta a emigrat în Israel în anul 1958 și a încetat din viață în anul 1996. Ea a publicat în limba ebraică 13 volume de poezii originale și poezii pentru copii, traduceri din limba franceză (printre care poezii de Stéphane Mallarmé și proză de Guy de Maupassant) și din limba română. Poeta era bună cunoscătoare a limbilor română, ebraică și franceză. Primul ei volum de poezii în limba ebraică apărut în Israel este din anul 1959.

Volumul de poezii de Mihai Eminescu tradus de ea în limba ebraică a apărut în editura Machbaroth LeSifruth din Tel Aviv în anul 1990. Volumul, intitulat Mivchar shirim, cuprinde 15 poeme și poezii în originalul românesc însoțite de traduceri în limba ebraică. Textele originale și traducerile ebraice apar pe două coloane, o pagină vizavi de alta. Traducătoarea a adăugat un studiu introductiv asupra vieții și operei lui Mihai Eminescu. Referitor la poezia eminesciană, Ahuvah Bat-Hanah subliniază influența folclorului românesc asupra autorului ei. Poeziile selectate de Ahuvah Bat-Hanah sunt în special lirice și de influență folclorică și mistică, precum și de dragoste: Ce te legeni, Codrule!; Coborârea apelor; Luceafărul; Din noaptea…; Despărțire; Melancolie; Și dacă ramuri-; Cu penetul ca sideful; Scrisoarea I; La fereastra despre mare; Revedere; Sonet (Trecut-au anii); Ce suflet trist; Cărțile; Criticilor mei.

Autoarea studiului introductiv afirmă că ”Mihai Eminescu a înălțat geniul românesc pe o culme nouă… Eminescu a deschis orizonturi noi (literaturii române), a introdus în ea secretul poeziei și filosofiei germane și i-a deschis o poartă spre izvoarele culturii antice. Și cel mai important: el a introdus sânge proaspăt limbii palide, retorice și abstracte a poeziei și a înzestrat-o cu instrumente noi. Literatura română modernă începe cu el”. Ahuvah Bat-Hanah se referă la muzicalitatea poeziei lui Eminescu, ca și la influența actului Creației lumii asupra gândirii lui filosofice și poeziei lui mistico-filosofice: în acest sens, ea se referă la poemele Scrisoarea I și Luceafărul. Referindu-se la Luceafărul, ea subliniază că acest poem este ”podoaba creației lui Eminescu” și menționează influența folclorului asupra lui. Autoarea studiului introductiv traduce poemul sub titlul Lucifer: ea subliniază că este poemul dragostei imposibile între o pământeană și un nemuritor, care trezește teamă pământenei. Din cauza aceasta, traducătoarea alege numele Lucifer în locul Luceafărului. De fapt, Lucifer reprezintă un demon și spaima. În privința numelui, ea introduce totuși și denumirea ”kochav rakh‘or” pentru ”luceafăr blând”.  Atunci când Hyperion (numele este păstrat) se adresează lui Dumnezeu, el i se adresează cu formula ”Avi” (Părinte), ca și în original. Expresia cosmogonică biblică ”thou” (Geneza 1, 2) apare în traducere pentru a denumi haosul din care s-a născut Luceafărul, recte – în acest caz – Hyperion. Observăm muzicalitatea versurilor, ritmul, rima și aliterația în traducerea poetei Ahuvah Bat-Hanah. Aceste elemente poetice sunt respectate de ea cu strictețe. Limbajul ei este ceva mai modern decât cel al lui Yehoshua Tan-Pai,  însă ambele traduceri, comparate una cu cealaltă, sunt reușite, plăcute. Ambii traducători se străduiesc și reușesc să redea gândirea și lirica eminesciană și termenii Bibliei Ebraice. Ahuva Bat-Hanah reușește totuși să traducă într-un limbaj mai evoluat, introducând și elemente de limbă ebraică literară modernă israeliană vorbită. Interesant că ea nu evită să folosească termeni din Noul Testament: mistica este același element în toate culturile, iar preschimbarea ei, evitarea unor termeni, poate denatura puțin modul de gândire al poetului filosof. Astfel, ea traduce versul ”Cum e Fecioara între sfinți” în mod literal, sub forma ”KaBethulah bein HaQedoshim”.

Traducătoarea poetă este impresionată și de relația lui Eminescu față de codru, în poezia Ce te legeni, Codrule!, tradusă de ea sub titlul Mah thanud koh ya’ariy, subliniind genul popular al acesteia.

Primele pagini din volumul de traduceri din Eminescu, de Yehoshua Tan-Pai

Cel de al treilea volum de traduceri din poezia eminesciană include numai poemul Luceafărul. Volumul este intitulat Kokhav ha’erev și include traducerea acestui poem, făcută de Tomy Sigler, cu o prefață ebraică explicativă de Andrei Fischof. Volumul, de fapt o broșură nepaginată, editată de publicista Denise Idel și apărută la editura Onyx din Haifa în anul 2008, folosește aceeași metodă de punere pe două coloane: o pagină textul original românesc, altă pagină traducerea ebraică, strofele corespunzând.  Traducătorul, poetul Tomy Sigler, a publicat puțin.  Născut în România în 1948, imigrat în Israel în vârstă de 16 ani, a urmat studii de inginerie genetică agricolă și a lucrat în acest domeniu. El a tradus poemul Luceafărul din dragoste pentru acest poem. Tomy Sigler a încetat din viață relativ tânăr, în anul 2009. Pe piatra lui funerară au fost scrise, în limba română, două versuri din acest poem: ”Cobori în jos luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază”.  Tomy Sigler reușește de asemenea să păstreze metrica, ritmul, rima și aliterația eminesciană. Ceea ce este special în traducerea lui este folosirea mai ales a limbii ebraice israeliene contemporane. Se observă și fidelitatea traducătorului față de text. Limbajul lui este bogat. Deși folosește și expresii biblice, baza cuvintelor și a formelor gramaticale ale lui Tomy Sigler sunt din limba vorbită. Luceafărul este numit Kokhav ha’erev. Totuși este păstrat și numele Hyperion. În privința expresiilor relative la aspecte din mistica creștină, traducătorul nu urmărește să le transforme în expresii mistice iudaice. Mai mult, uneori le explică prin traducerea însăși, adăugând un cuvânt explicativ pe care reușește să-l integreze în text, făcând o mică operație modificativă. Un exemplu sunt versurile ”Cum e Fecioara între sfinți / Și luna între stele”, traduse sub forma: ”Kemo Mariah HaBethulah / Beqerev qedoshim” (Cum e Fecioara Maria / Printre sfinți): observăm că traducătorul renunță la ultimul vers pentru a-l explica pe penultimul și a păstra metrica poetică eminesciană, deși este silit să piardă una din comparațiile poetului. Tocmai folosirea expresiilor limbii vorbite oprește uneori redarea unor termeni din româna literară bazată pe mistica Bibliei Ebraice, a Noului Testament, a Cabalei, a gândirii indiene și a folclorului românesc, asemenea termeni fiind puțin utilizați în limba vorbită contemporană. Dar meritul traducătorului este că pe această cale face poemul inteligibil cititorului israelian iubitor de poezie, dar insuficient cunoscător al limbajului arhaic, biblic, talmudic și superliterar.

În privința traducerilor în limba idiș, am decis să  mă refer la una relativ recentă, a poetului Meir Charatz. Născut în Basarabia în 1912, a stăpânit perfect limbile idiș, română și rusă. Stabilit la Cernăuți, a avut de suferit persecuțiile perioadei staliniste. În anii 60 ai secolului trecut a colaborat cu poezii idiș la Revista Cultului Mozaic din București. A colaborat și la publicații idiș din fosta Uniune Sovietică, printre care  Sovietish Heimland, În anul 1972 a emigrat în Israel, stabilindu-se la Ierusalim, unde a editat un almanah literar împreună cu scriitorul Iosef Kerler. Meir Charatz a încetat din viață în anul 1993, a Ierusalim. În Israel a publicat 14 volume de poezii și proză idiș. Volumele sale includ în special poezii și poeme originale. Totuși, în unele dintre ele autorul introduce și traduceri de poezii și poeme în limba idiș din limbile română, ucraineană, rusă, germană. Printre poeții din care a tradus în idiș este și Mihai Eminescu. Unele traduceri făcute de Meir Charatz apar în diferite periodice. În volumul Nochn sachhakleins (După totul – unul), apărut la Ierusalim la editura Eighens în 1987 apar și câteva traduceri. Dintre poeziile și poemele lui Mihai Eminescu (pe care traducătorul îl numește ”poetul național român”), sunt incluse în volum: Luceafărul (Der Luceafer); Somnoroase păsărele (Șleferike feigl), La steaua (Țum ștern), De ce numi vii (Wos komstu nit). În privința poemului Luceafărul, traducătorul poet menționează traducerea titlului într-o notă: Morgnștern (Steaua dimineții). Traducerea acestui poem apare și în anuarul Bukarester Șriftn din București, anul 10 (1988), cu titlul Der Morgnștern. Observăm preferința lui Meir Charatz spre poezia mistică, filosofică, de inspirație folclorică și de dragoste, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Traducătorul era el însuși un iubitor al poeziei eminesciene. Pe lângă aceasta, stilul său este al scriitorului evreu est-european, în care modernismul se reunește cu tradiționalismul renumitului ștetl , în care relațiile de familie capătă o formă deosebită. Idișul lui Meir Charatz este proaspăt, ”ca la mama acasă”, o mamelușn care include totuși și expresii  moderne, precum și neologisme. Poemul Luceafărul începe, ca și în limba română, cu ”a fost odată” (geweyn a mol). Pentru a evita termenul creștin din versul ”Cum e Fecioara între sfinți”, Meir Charatz traduce: ”Fun keyseryhăs, onghezen” (De blazon împărătesc, se știe). În strofa precedentă, el traduce versul ”Din rude mari împărătești” sub forma ”Fun oysderweylte  oysderweylt”, pentru a evita repetiția. Meir Charatz nu folosește numele Hyperion: în locul lui apare Luceafer. Dumnezeu, în loc de ”Părinte”, este numit ”Mayn Got”, în expresia idiș germanizată: traducătorul evită expresia de origine ebraică, pe care unii cititori ar fi putut-o considera ca profanatoare a Numelui Sfânt. Expresia biblică ”thou” nu este folosită, fiind utilizat termenul de origine germană ”khaos”, potrivit termenului românesc ”haos”. Dumnezeu i se adresează Luceafărului cu formula ”mayn kind” (copilul meu). Reunirea cuvintelor de origine ebraică biblică și  arameică, precum și cele de origine germană și de alte origini oferă însă muzicalitatea versurilor, apropierea atât de limba română cât și de limba biblică.

Un dialog eminescian postum.

Lucian-Zeev Herşcovici

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

32 Comments

  • Adina Rosenkranz-Herscovici commented on February 12, 2023 Reply

    Errata …mă simt mică(fără” mă face să”–

    mă intreb dacă e bine(si nu” să-mi spun.. dacă”.)-
    vederea-
    m-am”înhămat”(intre ghilimele)

  • Adina Rosenkranz-Herscovici commented on February 12, 2023 Reply

    Dragă Luciane dragi comentatori,
    Laude pentru Lucian pot fi reinnoite mereu si chiar asa trebuie!M-am exprimat si eu despre articolul acesta in 2018.Azi l-am recitit și m-a impresionat din nou.Recitind despre respectabilii poeti si erudiți care au tradus din opera eminesciană, ma face sa mă simt mică și umilă in fața lor si sa-mi spun dacă e bine că am dat curs propunerii de a traduce si eu din opera marelui poet.Mi s-a propus acest proiect acum 3 ani ,m-am înhămat la el,crezând intâi ca e vorba de câteva poezii in vedera unui simpozion despre Eminescu.Apoi am inteles ca e vorba de un proiect de anvergură si totuși am continuat incet incet reusind sa traduc 38 de poezii si 2 texte in proză.Nu sunt traducătoare de profesie ,ci scriu texte poetice(asa le numesc eu)și proză ritmată in câteva limbi.Am incercat sa respect metrica (poate nu perfect)si ritmul si cu timpul am reusit sa si rimez.Totuși,mă intreb dacă lucrarea mea va fi judecată la justa ei valoare.Limba folosită e modernă,dar elevată ,in speranța că va fi înțeleasă si apreciată mai ales de cititorii nevorbitori de română, si ca îi vor emoționa versurile in traducerea pe care m-am străduit s-o fac.Cartea in ediție restrânsă stă să apară si va fi probabil prezentată la târgul Bookfest la București in mai anul acesta.Inchei prin a preciza ca am părăsit România acum multi ani la vârsta de 15 ani,dar,precum spunea mama mea, am purtat si port sus stindardul limbii române și mi-am păstrat in memorie tot ceea ce am acumulat in 9 ani de scolarizarein România.

    • Lucian Herscovici commented on February 12, 2023 Reply

      Dragă Adina, mulțumesc pemtru mesaj și pentru intereseul față de articolul meu din 2018. Mă bucur că traducerile tale din poeziile lui Eminescu vor fi publicate. Sper să văd cartea și să scriu despre ea, precum și să adaug o completare a articolului meu, eventual sub fprma unui articol nou, Felicitări, mult succes.
      Lucian

  • אבני יוסף Jossef Avni commented on January 15, 2023 Reply

    Eu am tradus in ebraica nuvela lui Liviu Rebreanu- Ițic Strul,,dezertor fiindcă am încercat ca nepoții mei sa citească aceasta nuvela in limba noastră ca Israelieni. De ce am tradus-o? Fiindcă am vrut sa descriu israelienilor tineri cum a fost antisemitismul contra evreilor in armata romana in timpul primului război mondial. Cum soldatul evreu a suferit comportarea ofițerului care a fost comandantul lui. După părerea mea Liviu Rebreanu a descris foarte real viața și moartea soldatului evreu.
    Când am fost copil in Bistrita, am citit cu mult respect și apreciere poemele marelui poet roman Eminescu. Păcat ca nu am știut mai mult despre acest poet. Va mulțumesc pentru acest articol informativ împreuna cu comentariile despre Eminescu.

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on January 16, 2023 Reply

      Stimate domnule Avni,
      Mă bucur că ați tradus nuvela „Ițic Strul, dezertor…” de Liviu Rebreanu în limba ebraică. Este o nuvelă importantă atât prin tema ei, cât și prin forma ei literară. Este interesant a se analiza modul general de prezentare a evreilor de către acest mare scriitor, prieten al evreilor. Adaug și faptul că există încă o nuvelă pe această temă, „Execuția din primăvară”, de Alexandru Sahia, care de asemenea a scris despre evrei în timpul Primului Război Mondial și în România interbelică. Interesant că deși subiectele celor două nuvele, „Ițic Strul, dezertor…” și „Execuția din primăvară”, sunt asemănătoare, ba chiar au fost scrise cam în aceeași perioadă, cei doi scriitori nu au fost influențați unul de celălalt. Apariția acestor două nuvele istorice reflectă situația din perioada în care au fost scrise, antisemitismul și lupta împotriva lui, arătând patriotismul evreilor în război și nedreptatea care le-a fost făcută, ajungându-se până la falsificarea unei atitudini nepatriotice din ordinul unui comandant antisemit. Dar era și o reacție la antisemitismul crescând de la sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930. Dacă vă interesează tema poziției evreilor în armata română în timpul Primului Război Mondial, puteți găsi informații asupra unor realități din acea perioadă în scrieri istorice, printre altele în introducerea la primul volum al enciclopediei „Pinkas Hakehilot. Romanyah”, de Theodor Loewenstein-Lavi. De asemenea și în alte lucrări. Regretatul istoric și bibliotecar Theodor Armon a ținut o conferință pe această temă, referindu-se la cazul unui soldat pe nume Segalescu (citez din memorie, inexactitățile sunt posibile), dar nu a mai putut să scrie și să definitiveze studiul pe care și-l propusese. Referitor la situația evreilor în armata română în timpul Primului Război Mondial în literatură, menționez și volumul (de fapt, ciclul) de poezii „De vorbă cu bălanul meu” de Emil Dorian, care a participat el însuși la război, ca medic mobilizat. Invers, asupra participării evreilor la război, există volumul „Evreii din România în Războiul de Reîntregire”, iar despre cazuri izolate de eroism ae unor evrei (nu totdeauna soldați, de pildă cazul lui Zalman Kornhauser), găsiți o scurtă prezentare în primul volum al cărții „Ce s-a întâmplat cu evreii în și din România” de Marius Mircu. De asemenea, puteți consulta o lucrare a profesorului Carol Iancu, despre perioada 1913-1919, ca și o lucrare mai veche, de Israel Bar-Avi, „Evreii din România în tratatele de pace din 1918-1919”, care include și material privitor la participarea evreilor la război.
      Vă urez toate cele bune,
      Lucian-Zeev Herșcovici

  • BORIS MEHR commented on January 16, 2022 Reply

    MINUNATUL POEM MEMENTO MORI A FOST PRELUAT DE MINE DIN FRAGMENTUL CITAT DE LUCIAN HERȘCOVICI ȘI REPRODUS PE PAGINA MEA de fb, iar cinva s-a entuziasmat și a exclamat pe bună dreptate – Eminescu -sionist?

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on January 16, 2022 Reply

      Bineînțeles că Eminescu nu era sionist. Era un poet romantic, privea și spre trecut, trecutul fiind o cale de exemplu pentru soluționarea problemelor prezentului. Să ne amintim că scriitorii romantici descriu uneori ruinele, istoria antică. Eminescu este prinre ei, în „Memento Mori”. Antichitatea iudee, ruinele Ierusalimului, erau o parte a acestei viziuni romantice. Pe lângă atașamentul romantic față de Biblie, de istoria biblică. Să ne amintim de Lamartine…

      • Veronica Rozenberg commented on January 16, 2022 Reply

        Eminescu nu numai ca nu era sionist, dar el nici nu ii simpatiza pe evrei, iar publicistica sa (nu am citit) ar arata ca era chiar un antisemit.

        Asta nu inseamna ca nu ar fi avut legaturi prietenesti cu evrei, precum s-a auzit/vazut astazi la prezentarea de la ICR , unde au fost expuse legaturile de prietenie cu Moses Gaster sau cu Hayman Tiktin (de care am auzit prima oara astazi din expunerea ta deosebit de erudita ca intotdeauna si super documentata)

    • BORIS MEHR commented on January 17, 2022 Reply

      ANTISEMITISMUL ca ideologie a fost formulat de WILHELM MARR ȘI H. CHAMBERLAIN, CUMNATUL LUI WAGNER. MAI CORECT AR FI SĂ DENUIM ATITUDINEA ANTIEVREIASCĂ IUDEOFOBIE. EMINESCU A SCRIS ZECI DE ARTICOLE ACUZATOARE LA ADRESA EVREILOR DEPLÂNGÂND STAREA ȚĂRĂNIMII, DESIGUR NU ERA ÎNTEMEIATĂ ACEA ATITUDINE. ÎN DOINA FOLOSEȘTE TERMENUL DE J….N. ÎN OPERA SA POETICĂ , DEȘI UNEORI XENOFOBĂ EL NU SE REFERĂ LA EVREI. MEMENTO MORI ESTE O MOSTRĂ DE EXPRIMARE ABSOLUT ROMANTICĂ. NU AM DE GÂND SĂ-L NUMESC SIONIST PE EMINESCU, IAR SIONISMUL ABIA SE NĂȘTEAÎN ROMÂNIA. TOTUȘI, FIIND UN GENIU NU-I PUTEM LIPI CUM NE VINE ETICHETA PE CARE ÎNDRPTĂȚIT O DĂM LUI A C CUZA, PAULESCU, Ș.A. ARTICOLELE CU PRICINA SE GĂSESC ÎN VOL. IX AL ACADEMIEI PE CARE REGRETATUL ȘEF RABIN MOSES ROSEN A POPUS SĂ FIE RETRASE. NU ȘTIU CE A URMAT, CHIAR ESTE INTERESANT.

      • Veronica Rozenberg commented on January 17, 2022 Reply

        O expunere a celor VII variante ale poeziei Doina se poate gasi la adresa la care dupa youtube trebuie scris urmatorul string de litere

        watch?v=D3Ml-CbJOfc

        Judecand dupa aceasta “zicere” s-ar parea ca nu avea doar sentimente anti-evreiesti – iudeofobie pe care o mentionati, dar nu simpatiza nici alte natiuni sau etnii.

        Si totusi…versurile sale raman neintrecute, pentru vorbitorii limbii romane.

        • BORIS MEHR commented on January 17, 2022 Reply

          DE ACORD, ORICUM EMINESCU CA JURNALIST TREBUIE JUDECAT ÎN SPIRITUL VREMII ÎN CARE A TRĂIT, EUROPA NU ERA ÎNCĂ ELIBERATĂ DE XENOFOBIE, NAȚIONALISM, ETC.

  • Liana Horodi commented on January 16, 2022 Reply

    LUCIAN ZEEV HERSCOVICI ESTE O MANDRIE PENTRU NOI.
    ERUDIT, MODEST , DARNIC CU TOT CE A ACUMULAT ÎNTR-O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ.
    ȘI COLEGII LUI DIN GALAȚI ÎI POARTĂ O AMINTIRE FRUMOASĂ. NU-I DE MIRARE. LUCIAN NU I-A UITAT ȘI NU EXISTĂ NICI O SĂRBĂTOARE ÎN CARE SĂ NU-I FELICITE.

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on January 16, 2022 Reply

      Vă mulțumesc, doamnă Horodi. Toate cele bune.

    • Veronica Rozenberg commented on January 16, 2022 Reply

      Bine ai revenit Liana, aducand in focus acest remarcabil articol scris de Lucian Herscovici, tocmai cand,la 15 ianuarie 2022, s-a sarbatorit la Bucuresti (si poate si in alte locuri) Ziua Culturii Nationale.

      Iar astazi la orele 17:00 va avea loc la ICR Tel Aviv un alt eveniment la care va participa si Lucian, intitulat

      Eminescu și spiritul Junimii în climatul epocii. Întâlnirea cu Moses Gaster

      Se poate urmari pe pagina de facebook a ICR-ului adaugand “icr.telaviv” la urma linkului.

  • BORIS MEHR commented on June 30, 2021 Reply

    tocmai mă înntreba cineva cum poate citi pe EMINESCU în ivrit

  • BORIS MEHR commented on January 16, 2020 Reply

    felicitări, dr. HERȘCOVICI, ADMIRABIL

  • Ditza Goshen commented on February 27, 2018 Reply

    יישר כוח לוסיאן! למרות שאותי הידע שלך לא מפתיע, עדיין אני מעריצה את הימצאותך הרחבה גם בנושא הזה. יש לנו בבית את הכרך של יהושע טן-פי מזה ימים-ימימה, אבל אין לנו את שני האחרים, אז למדנו עוד משהו בזכותך. .
    כל הכבוד וחג פורים שמח! דיצה

  • Marika Ghelberg commented on February 15, 2018 Reply

    Extraordinar de fascinant “rebuttal”. Intotdeauna m-a durut sa stiu ca Eminescu, poetul pe care l-am idealizat si admirat ca adolescenta si ale carui versuri m-au emotionat intotdeaua a avut si o latura intunecata.
    Dupa ce am descoperit latura lui antisemita l-am eliminat din lectura si din memorie pentru multi ani.
    Articolul dumneavoastra atat de extraordinar de bine documentat si scris cu multa dragoste fata de poezia lui Eminescu mi-a readus in suflet poemele indragite si expersiile si imaginile neinchipuit de frumoase.
    M-a interesat enorm discutia despre latura lui antisemita si
    M-a bucurat indemnul si argumentulde a nu te concentra numai pe latura negativa, rusinoasa ci a cuprinde intreaga lui opera si mai ales poemul Memento Multumesc pentru
    Ca ati adresat controversa despre antisemitismul lui.
    In acelasi timp datorita articolului, voi reciti multe poezii indragite in adolescenta.

  • Aurelian Muşat commented on January 25, 2018 Reply

    Laudă domnului Lucian Zeev Herşcovici pentru erudiţie, onestitate, informare istorică solidă (mă refer la viziunea asupra răscoalei de la 1907), perspicacitate metalingvistică şi iubire faţă de esenţele spirituale ale culturii omenirii. În zona noastră, pe care personal o consider iudeo-creştină, spiritul a fermentat şi a sublimat în esenţe poetice şi literare, fie că este vorba despre “Luceafărul” lui Eminescu, “Tevi lăptarul” de Shalom Aleihem (Sholem Rabinovici) ori zburdalnicele versuri ale marelui Ion Pribeagu (nenea Ionică de pe strada Rădulescu Tei), Marin Sorescu sau Nichita Stănescu. Sunt sute, mii de oameni minunaţi care ar trebui amintiţi. Ei, acei oameni ne-au deschis perspective din şi către toate direcţiile. Lucian Herşcovici, tânăr valoros şi dăruit de dumnezeu, face acelaşi lucru şi îi mulţumesc. Toată stima şi urări de operă vastă. Batzlaha!

  • Adina Rosenkranz-Herscovici commented on January 23, 2018 Reply

    Am apreciat si eu articolul lui Lucian Herscovici.Sint de acord cu toate cuvintele elogioase la adresa eruditiei si profesionalismului acestui istoric de renume.
    AdinaRosenkranz-Herscovici

  • Lucretia Berzintu commented on January 23, 2018 Reply

    Felicitări pentru articol!

  • Negoita Doinita commented on January 22, 2018 Reply

    Felicitari pentru articol si comentarii

  • Dorel Schor commented on January 22, 2018 Reply

    Felicitari pentru articolul erudit si foarte, foarte interesant.

  • liviu rotman commented on January 20, 2018 Reply

    Sunt 49 de ani de când am cunoscut un tânăr istoric evreu.Desi a trecut atata timp, în care discuțiile noastre însumează în ore o cifra uriașă, deși M știut întotdeauna de erudiția lui, nu încetează să mă surprindă acum, cu profundele și variatele lui cunoștințe.
    cine spune că în epoca internetului , enciclopedismul ă murit, ar trebui să discute sau să citească pe prietenul meu.
    Aproape jumătate de veac de prețuire (sper reciproca)
    chiar dacă parerile noastre au fost nu o dată divergente.
    Tânărul cunoscut de mine în 1969-tanar si astazi spiritual- se numeste Lucian Zeev Herscovici.

    • Lucian-Zeev Herscovici commented on January 21, 2018 Reply

      Dragă Liviu,
      Mulțumesc din suflet pentru aprecieri. Și, bineînțeles, adaug că ele sunt reciproce, din partea mea față de tine.
      Cu prietenie,
      Lucian

  • Peter Singer commented on January 20, 2018 Reply

    Inca odata doresc sa-mi exprim admiratia pentru eruditia Dv admirabila precum si entuziasmul pentru subiect care este evident. Chapeau!

    – Calitatea traducerilor poetice este o tema foarte subiectiva. Personal cred ca prin traducere se pierde foarte mult din calitate si muzicalitatea poeziei iar unii poeti sunt de-a dreptul netraductibili de exemplu cel mai mare poet rus, Pushkin.
    – Va invit sa cititi afirmatiile unor cunoscuti intelectuali romani despre tema evreilor:https://www.youtube.com/watch?v=IRS30A-1HD4
    Presupun ca citatele sunt autentice.
    – Faptul ca Eminescu a avut amici evrei evrei nu inseamna nimic. Intotdeauna au existat “evreii nostri” care sunt exceptii din masa evreilor. Göring a avut si el asemenea legaturi, chiar a ajutat pe medicul sau sa paraseasca Germania din timp…
    – Despre antisemitism s-au scris milioane de pagini, dar at the end of the day este un primitivism total. In ce masura asemenea “calitate” poate coexista cu genii literare sau muzicale este un caz pentru psihiatri.
    – Mihai Sebastian a descris admirabil in memoriile sale atmosfera profund antisemita a anilor 30-40 cu consecintele cunoscute. Aceasta atmosfera nu a aparut din senin, ea a fost pregatita de predecesorii politici si culturali inca de pe vremea lui Eminescu, chiar daca nu a atins amplitudinile din Germania sau Ungaria.
    – Cred ca este important ca alaturi de recunoasterea si aprecierea adevaratelor opere de arta a scriitorilor si compozitorilor romani sau de oriunde, sa fie aratate – acolo unde exista – si aspectele intunecate ale acestor personalitati. Singura tara din Europa care si-a recunoscut trecutul fara menajamente este Germania. Tacerea sau uitarea sunt insdmisibile..Eminescu a fost si ramane un mare poet roman dar …cu pete!

  • Rond Mircea commented on January 19, 2018 Reply

    FELICITARI PENTRU ARTICOL.

  • dumitru ichim commented on January 19, 2018 Reply

    minunat articol

    l-am citit cu multă încîntare

    sincere felicitări

  • Lucian-Zeev Herscovici commented on January 19, 2018 Reply

    Stimate domnule Singer,
    Articolul meu se referă la traducerile în limbile ebraică și idiș din poezia lui Mihail Eminescu și nu la atitudinea lui față de evrei. Aceasta este o temă complet diferită. Dar fiindcă m-ați provocat, vă răspund, deși nu obișnuiesc să polemizez cu nimeni. Propun să ne referim la elemente culturale. În primul rând, la poemul MEMENTO MORI, care reflectă dragostea lui Mihail Eminescu față de Biblia Ebraică și respectul lui profund față de iudaism și față de istoria poporului evreu. Citez:
    Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine:
    Dintre vii cu struguri de-aur ce ridic mândre coline,
    Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim;
    Codrii de măslin s-amestec printre lunci de dafin verde,
    Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari – ș-apoi se pierde
    În cetatea ce-n văi doarme – miticul Ierusalim.
    ………….

    Am văzut regii Iudeei în biserica măreață,
    Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață
    Și columnele înalte cătră cer pare c-arat;
    Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată,
    Zdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată,
    Genunchind să-i ierte Domnul osânditul lui păcat.

    Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire
    Și făcând-o să răsune o plasmodică gândire,
    Moaie-n sufletele sfinte degetele-i de profet;
    El cânta pe Împăratul în hlamidă de lumină,
    Soarele stetea pe ceruri auzind cântarea-i lină,
    Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet.

    Dar ieșind din templul sacru lasă gândul lui să cadă,
    Căci amorul îl așteaptă cu-a lui umeri de zăpadă,
    Raze moi în ochii negri – el dă lirei alt acord:
    Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire,
    Brune unele ca gânduri din poveștile asire,
    Alte blonde cu păr de-aur – vise tainice de nord.
    …………..

    Și popor și regi și preoți îngropați-s sub ruine.
    Pe Sion templul se sparge – nici un arc nu se mai ține,
    Azi grămezi mai sunt de piatră din cetatea cea de ieri
    Cedri cad din vârf de munte și Livanul pustiește,
    Evreimea risipită printre secoli rătăcește –
    În pustiu se nalță-n soare desfrunziții palmieri…

    Porțiuni dintr-un poem romantic amintind de Lamartine și De Musset, de Byron, Goethe, Schiller, Heine. Și – dacă vreți politizare cu orice preț – important astăzi, când organizații internaționale caută să șteargă trecutul evreiesc al Ierusalimului, când un președinte american recunoaște orașul drept capitală a Israelului și a poporului evreu iar alți politicieni ”realiști” caută să șteargă acest lucru și chiar să ceară împărțirea orașului… Le-aș recomanda să citească – printre alți autori și scrieri – acest poem al lui Eminescu (apropo, încă netradus nici în idiș, nici în ebraică)…
    Și mai adaug, stimate domn, că Mihail Eminescu înțelegea limba idiș, atât datorită limbii germane, cât și datorită contactelor pe care le avusese în copilărie cu evrei venți la tatăl său, care era în relații de afaceri (și chiar de amiciție) cu ei. Eminescu a fost primul critic al teatrului idiș din Iași, l-a apreciat pe Avrum Goldfaden, a încercat să scrie și el o piesă în același stil, în limba română cu fraze în limba idiș. Vă propun să citiți cartea EMINESCU: CHESTIUNEA EVREIASCĂ, editată de Dimitrie Vatamaniuc. Și altceva, stimate domn: prietenii intelectuali evrei ai lui Eminescu. Unul dintre ei era Moses Gaster. Altul era H. Tiktin, ultimul fiind profund influențat de Eminescu: el a văzut că Tiktin, evreul ”maskil” venit la Iași pentru căsătorie avea ”stofă” și l-a influențat să se îndrepte spre studii universitare în locul afacerilor și muncii de tâmplărie…
    Și, dacă vom analiza atitudinea față de evrei și antisemitismul, vom pierde din punct de vedere cultural. Nu numai pe Eminescu și pe Wagner, ci și pe Tacitus, Augustinus, Ioan Chrisostomul, Shakespeare, Lope de Vega, Quevedo, Voltaire, Dostoievsky, Marx (el însuși evreu convertit la luteranism în copilărie) și alții, mulți alții. Să preluăm moștenirea culturală, să alegem ceea ce este important în ea și să nu amintim totdeauna ”antisemitismul” pentru a repinge opera cuiva, fiindcă va fi tragic. Să nu ajungem noi la generalizări și la izolare culturală. Să respectăm și să iubim și cultura română, în care ne-am născut, ca și cutura evreiască, ebraică, idiș, ladino…
    Vă rog să nu mi-o luați în nume de rău. Vă întind o mână pentru a discuta, a ne împrieteni.
    Cu deosebită stimă,
    Lucian-Zeev Herșcovici

    • אבני יוסף Jossef Avni commented on January 15, 2023 Reply

      Domnule Lucian, va mulțumesc din inima pentru acest comentariu care mi-a explicat foarte mult despre acest mare poet roman. As avea mare plăcere in viitor sa traduc in ebraica acest important articol.

      • Lucian-Zeev Herşcovici commented on January 16, 2023 Reply

        Stimate domnule Avni,
        Vă mulțumesc pentru propunerea de a traduce articolul meu în limba ebraică, mă voi bucura mult. Vă rog doar, să binevoiți a-mi arăta și moe traducerea, mulțumesc anticipat.
        Cu multă stimă,
        Lucian-Zeev Herșcovici

  • Peter Singer commented on January 18, 2018 Reply

    Stimate domnule Herscovici,
    felicitari pentru eruditia Dv. admirabila in ceea ce priveste poezia lui Eminescu. Fara nici-o indoiala, Eminescu a fost un mare poet roman la fel cum Wagnera fost un mare compozitor german. Ceea ce amandoi au in comun a fost un antisemitism vitriolic. Cred ca in articolu Dv. acest fapt incontestabil ar fi trebuit sa primeasca atentia cuvenita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *