În 9 septembrie (1962), pe la ora prânzului, soseam cu Mama în Gara Sofia, cu trenul de Bucureşti. La coborâre ne aştepta, cu un imens buchet de flori, un general în ţinută de paradă. Era comandantul Miliţiei din Sofia, care venise să ne întâmpine direct de la parada militară prilejuită de sărbătorirea Zilei Naţionale (de atunci) a Bulgariei. Generalul Hristev fusese operat de hernie de disc de renumitul profesor ortoped clujean János Fazakas, iar Mama l-a asistat ca translator în toată perioada internării sale în spital. Drept recompensă o invitase în vizită la Sofia, iar ea mă luase şi pe mine, care pe atunci treceam în clasa a patra primară şi – pentru prima şi ultima oară în viaţă – aveam să întârzii de la începutul de an şcolar.

Primul şoc l-am avut atunci când ne-a poftit în maşina lui şi, în timp ce îi dădea instrucţiuni şoferului (tot militar) unde să ne ducă, acesta îl asculta şi scutura ritmic din cap a negaţie. Un şofer militar care în loc să-şi aprobe comandantul, nega scuturând energic din cap. Ni se părea ceva de neimaginat! Curând aveam să aflăm că bulgarii zic „da” exact aşa cum restul europenilor spun „nu” şi …viceversa. (În consecinţă toate refuzurile noastre din următoarele zece zile au fost contabilizate drept acceptăriJ).

Sofia, strada General Dondukov

Generalul Hristev, soţia sa Stanka şi cei doi copii Katia şi Plamen locuiau într-un apartament de trei camere aflat într-un imobil imens de pe strada Dondukov din Sofia şi trăiau în condiţii modeste, comparativ cu generalii şi ştabii vremii din România. Erau oameni foarte prietenoşi. Chiar în prima după masă ne-au invitat la tradiţionala serbare câpenească de 9 Septembrie, care avea loc pe muntele Vitoşa, unde l-am întâlnit şi am dat şi eu mâna cu… Todor Jivkov.

Ne-a plăcut mult în Bulgaria. Am vizitat o mulţime de obiective turistice de la Sofia şi Plovdiv şi ne-am îndopat cu dulceaţă şi sirop de trandafiri. Ne-a mirat mult cumpătarea bulgarilor. Gazdele noastre mâncau mult mai puţin decât eram noi obişnuite în Ardeal. O dovadă în acest sens era faptul că în vesela lor nu existau farfurii întinse de dimensiunile celor de la noi, ci mult mai mici, de mărimea farfuriilor de aperitiv. Carnea lipsea aproape complet din meniul „bulgăresc”, în schimb mâncam multă telemea foarte gustoasă, mâncare de vinete, ardei cruzi şi copţi, iar strugurii cu boabe imense şi aromate – cum nu mai văzusem până atunci –  erau nelipsiţi de la mese, nu numai ca desert, ci şi ca aperitiv. Dar cel mai mult şi cel mai mult mi-a plăcut ghiveciul cu boabe de fasole crudă, pe care l-am numit fasole „bulgărească”. După revenirea de la Sofia, acest fel a intrat şi în meniul familiei noastre şi chiar din anul următor avea să fie protagonistul unei întâmplări nostime.

Sofia – centrul oraşului cu Catedrala Alexandr Nevski

În vara anului următor, 1963, familia Hristev ne-a anunţat printr-o scrisoare că în august avea să întreprindă o călătorie în ţările socialiste: România, Ungaria, Cehoslovacia şi Germania de Est, iar la întoarcere va poposi la Cluj.  Toată luna august i-am aşteptat pe Hristevi, dar tot nu veneau. În preajma lui …9 septembrie, Mama a conchis „Se pare că bulgarii nu mai vin, aşa că am să gătesc fasole bulgărească!”.  În zorii zilei următoare am fost treziţi de sunetul insistent al soneriei de la intrare. Sosise familia Hristev cu toţi cei patru membri ai ei, plus şoferul… „negaţionist”. Trecuse şi prima săptămână a lui septembrie şi părinţii mei, ambii cadre didactice – care primiseră la începutul verii tot salariul pentru vacanţă – erau destul de strâmtoraţi. Totuşi s-au descurcat onorabil cu masa pentru cei 5 musafiri, cumpărând câteva lăzi de struguri, roşii, ardei şi telemea (care pe vremea aceea erau ieftine) la care s-a adăugat … fasolea „bulgărească”, gătită de Mama.

Fasolea „bulgărească” este o mâncare apreciată şi de familia mea, mai ales acum la sfârşitul verii, când la piaţă se găsesc toate ingredientele necesare. Iată reţeta:

Ingrediente:

2 borcane de 300 de gr. cu fasole boabe crudă (dezghiocată din fasolea verde)

2 cepe albe potrivite

2 gogoşari sau ardei graşi mai mari

2 roşii ardeleneşti cărnoase

1 dl. de ulei.

300 de grame de ciolan dezosat, şunculiţă sau kaizer afumat (acest ingredient a fost adăugat de mine).

Mod de preparare.

Se spală bine carnea afumată şi se pune la fiert în apă rece, cu boabe de piper şi foi de dafin. Se fierbe până carnea devine moale. Apoi se scoate carnea şi se taie mărunt.

Cepele se taie peştişori, iar ardeii cubuleţe.

Într-o tigaie mare se înfierbântă uleiul în care se căleşte mai întâi ceapa până devine sticloasă, se adaugă gogoşarii (sau ardeii). Când s-au călit şi ardeii se adaugă fasolea boabe şi se căleşte bine, amestecând din când în când. După ce se călesc şi boabele de fasole, totul se stinge cu zeama afumăturii, se adaugă carnea şi roşiile decojite şi tăiate. Se lasă totul să fiarbă sub capac până scade zeama şi se înmoaie fasolea. Apoi compoziţia se toarnă într-un vas termorezistent şi se introduce în cuptorul preîncălzit. Se lasă acolo până când se rumenesc boabele de fasole de la suprafaţă.

Poftă bună!

Andrea Ghiţă