Holocaustul tuturor

Urmările Holocaustului asupra poporului evreu, a evoluției sale istorice, le cunoaștem. Dar care sunt elementele sale de influență și urmările sale asupra altor popoare? Oare călăii nu sunt victime la rândul lor? Oare nu există posibilitatea apariției viitoare a unor noi victime și a unor noi călăi? Din păcate istoria recentă a demonstrat că acest lucru este posibil. În Rwanda, un trib a vrut – și a încercat să realizeze – distrugerea fizică a altui trib. Îmi amintesc un program al unui post israelian de teleleviziune, care arăta un muzeu al Holocaustului în capitala Rwandei, amintind și despre tragedia din această țară. În Cambodgia crimele regimului lui Pol Pot au depășit chiar și limitele imaginarului. Lucru valabil și pentru crimele terorii staliniste, pe care unii ideologi și polemiști le-au comparat cu crimele Holocaustului. Evident că este o deosebire, aceste din urmă crime fiind bazate pe apartenență ideologică sau socială, iar Holocaustul pe apartenență etnică nativă, dar o crimă nu o scuză pe alta. Adăugăm și crimele de astăzi din Siria. Și altele. Read more…

Bun venit în Epoca Trump!

După jurământ, Trump s-a pupat cu familia, a dat mâna cu foștii președinți, i-a dat liber lui Obama și a început o tiradă de discurs care mi-a declanşat fiori de groază pe șira spinării. Trump vrea să ne deschidă ochii asupra Americii pe care el o vede din turnul lui de fildeș, deasupra clădirii Trump Tower din Manhattan. Eu, până acum, credeam că trăiesc în cel mai bun loc de pe pământ, o țară care m-a primit cu braţele deschise și unde am venit doar cu două valize și o educaţie bună care mi-a permis, ca prin muncă cinstită de angajat, nu de om de afaceri, să-mi fac o viață frumoasă, să-mi educ copiii și să-mi asigur o pensionare confortabilă. Marea majoritate a prietenilor și cunoștiințelor duc o viață confortabilă: servicii bune, case, mașini, vacanțe, croaziere, restaurante, spectacole, bărci de agrement și alte luxuri pe care părinții noștri nu le aveau. Tehnologia modernă ne-a făcut viețile mai ușoare și, fără îndoială, situația în America este mult mai bună acum decât în 2009 când Obama a preluat președinția. Dar nu şi pentru Trump! În discursul lui de 18 minute, el a prezentat cea mai sumbră imagine a Americii.Read more…

Donald Trump nu renunță la nimic.

Cine s-a gândit, a crezut sau a sperat că în discursul inaugural, Donald Trump va schița viitorul Americii, instrumentele, mijloacele cu care va fi realizat, s-a înșelat amarnic. Aici în România, am auzit de multe ori, legat de prezența publică a unui lider nou ales: s-a terminat campania electorală! Lui Donald Trump, când și-a pregătit discursul (el susține că-și scrie singur și după cele ce a vorbit, cred că este adevărat), nimeni nu i-a spus. Drept pentru care în cele 16 minute, am auzit aceleiași sloganuri electorale, rostite în timpul campaniei. Mai mult, primele lui măsuri după ce a preluat Biroul Oval se regăsesc direct sau indirect în ceea ce a susținut de când își lansase campania. Read more…

Nu aduce anul ce aduce ceasul!

În anul acesta vor fi patru aniversări cu ”cifre rotunde” ale unor evenimente strâns legate de ”contenciosul palestinian” subiect căruia și azi i se dedică preocupări notabile ale opiniei publice și ale cancelariilor lumii: 120 de ani de la Primul Congres Sionist (Basel); 100 de ani de la publicarea Declarației Balfour; 70 de ani de la adoptarea Hotărârii ONU (181 /1947), de partajare a teritoriului Palestinei și 50 de ani de la unificarea Ierusalimului. Acest parcurs de o ”viață biblică” sau de 6 generații, a fost marcat de două războaie mondiale și de 6 războaie purtate pe teritoriul ”Țării Sfinte”. În această perioadă – nu atât de lungă, pe cât de agitată – a istoriei, populația lumii a crescut de aproape patru ori (de la 1,65 miliarde în 1900, la 7,45 miliarde în 2016), numărul statelor s-a triplat (de la 70, la peste 200), s-au purtat sute de războaie locale şi, totuși, într-o proporție nefirească lumea este încă preocupată de acest conflict – mărunt la scara omenirii – dintre Israel și ”statul palestinian”. Dar nerezolvat. Read more…

Povestea cimitirelor evreiești din Cluj, într-un volum de György Gaal

La sfârșitul anului trecut am participat la lansarea unui nou volum, semnat de György Gaal: “A Házsongárdtól a Kismezőig” [De la Cimitirul Central “Hajongard” la Cimitirul ”Kismező“]. Menţionăm pentru necunăscători că Hajongard este Cimitirul Central – cu o parte veche și una nouă – , iar Kismező este cimitirul de pe strada Crișan .O parte consistentă a noului volum tratează exhaustiv istoria celor patru cimitire evreiești din Cluj. Se completează astfel o pagină nescrisă a istoriei evreimii clujene.Read more…

Post truth

Celebra expresie ”don’t confuse me with facts” a devenit, la îndemâna multora, un instrument de a ataca și demasca falsul, neadevărul, enunțurile bazate pe baloane de săpun. Mie personal expresia aceasta mi-a fost suficientă zeci de ani, folosind-o ori de câte ori mă loveam de un enunț a cărui legătură cu realitatea era doar o pură coincidență. N-am mai căutat fraze suplimentare, mie aia din engleză mi-era mai mult decât suficientă. Până când…am citit pe undeva că celebrul dicționar Oxford alege în fiecare an cea mai potrivită nouă expresie lingvistică care reflectă reacția limbii engleze la o nouă realitate. Ei bine, celebra instituție britanică a ales pentru anul 2016, recent decedat, un cuvânt pe care mi-e și jenă să-l traduc în oricare altă limbă: post-truth !Read more…

Borcanul cu bucurii

Fără să fiu patetică, îmi dau seama că trăim prea intens, ni se întâmplă prea multe, descifrăm zilnic un număr infinit de mesaje. Atât de multe, încât mintea nu le mai face față. Are nevoie de suporturi: jurnale de lectură sau călătorie, albume de fotografii sau însemnări pasagere în carnețelul cu buline pe care-l porți în geantă. La care te întorci uimit și nu-ți vine să crezi că toate ție ți s-au întâmplat. Da, știam că am mai auzit asta undeva. Sau că am mai citit-o pe fugă undeva.Read more…

Israelul trebuie să reziste tentațiilor americane

După cum a afirmat un important analist politic în ”Jerusalem Post”, prin aplicarea principiilor susținute de Trump, viitorul Israelului ar fi asigurat și, adaug eu, visele cele mai îndrăznețe ale unor oameni politici israelieni s-ar împlini. Aici se include mutarea Ambasadei SUA în Ierusalim, ceea ce ar însemna recunoașterea de facto și poate și de jure a Ierusalimului unificat drept capitală a Israelului, acceptarea construcțiilor israeliene în teritoriile palestiniene, recunoașterea anexării Golanului, reluarea negocierilor de pace directe între israelieni și palestinieni fără condiții prealabile și, pe undeva, se sugerează chiar reununțarea la ideea celor două stateRead more…

T de la televiziune

Televiziunea cu T (mare) nu poate exista fără strădania de a alcătui un „DreamTeam” din: sunetist, operator imagine, editor imagine, producător, reporter şi realizator, stafful de la emisie şi din carul de reportaj, electronişti, IT-işti, conducătorii auto şi toţi ceilalţi, care chiar dacă nu au un t în titulatură, îl poartă în suflet, ca de pildă regizorii de emisie! Şi cu cât sporeşte competiţia pe piaţa de televiziune, cu atât ar trebui să fie mai intens T-ul mare de la Televiziunea Publică!Read more…

S-a întâmplat la Nisa

În ziua în care am sărbătorit aniversarea noastră de 50 de ani de căsnicie, ne-am aflat (nu întâmplător:) la Nisa, frumoasa ”capitală” a Coastei de Azur. Nici că se putea un loc mai potrivit pentru un asemenea eveniment, de regulă unic în viața unui om. Păi da, poți să ai mai multe căsnicii în viață (sau niciuna cum este mai nou la modă:) dar să ai mai mult de un jubileu, e cam greu. Așa că dacă nu am avut parte de o nuntă ”adevărată” – așa au fost pentru noi vremurile atunci – am hotărât să ”o facem și mai și mai lată” după 50 de ani.
Read more…

Am salvat viaţa unui om

De pe la mijlocul lui martie 1945 se auzea tot mai clar bubuitul tunurilor din depărtare şi după cum sporea intensitatea lui, aşa creştea şi speranţa noastră în apropierea frontului şi a eliberării. Speranţa însă s-a dovedit deşartă. În noaptea de 1 aprilie am fost treziţi de răcnetele care ne împresurau: Los, los, aufsthen! Prezentaţi-vă deîndată pe Appelplatz!.Şi am pornit într-un aşa numit marş al morţii. După un popas foarte scurt, când ni s-a ordonat să ne încolonăm din nou în formaţie de marş, un coleg de suferinţă, mult mai vârstnic decât mine, care mărşăluise alături de mine, a rămas şezând, cu capul în pământ. – Nu ai auzit că pornim la drum? – m-am răstit la el, ca să-l îmboldesc. – Nu mă duc mai departe, nu mai am putere să mă ridic…Mi-a fost de ajuns, nu au decât să mă împuşte Read more…

Corelaţii şi discrepanţe la nivel global

De curând au apărut în presă rezultatele unui studiu conform căruia evreii ar fi cei mai educaţi printre popoarele lumii. Proaspătul studiu al institutului Pew conchide că, chiar dacă în ultimele decenii s-au înregistrat progrese evidente în domeniul educaţiei, mai ales printre femeile planetei, discrepanţele dintre adepţii diferitelor credinţe rămân uriaşe din acest punct de vedereRead more…

Viaţa unui evreu modest din Iaşi

Leizer F. a trăit toată viața la Iași. S-a născut în anul 1923 într-o familie obișnuită de meseriași evrei, cu 9 copii: 6 băieți și 3 fete. Căsuța în care locuiau era situată în mijlocul cartierului evreiesc, care poartă și acum numele „Târgul Cucu”. Din lipsă de mijloace materiale numai unul dintre ei a putut urma mai mult de școala primară, ceilalţi au îmbrățișat diverse meserii. Leizer își amintește că chiar dacă ar vrut să învețe, familia nu ar fi avut cum să-l întreţină, pentru că absolvise școala primară în plină criză economică mondială ale cărei urmări au fost resimțite mai ales de păturile mai sărace al țării. Read more…

O istorie a ciolent-ului, mâncarea tradițională a evreilor (I)

Ciolentul, respectiv mâncarea de fasole cu ingrediente specifice, a fost o consecință a…comandamentului din Tora care interzice aprinderea focului și gătitul de Șabat. Dar pentru că la masa de sâmbătă unde se aduna întreaga familie după ce se întorcea de la sinagogă, se dorea o mâncare caldă, s-a ajuns la ciolent. Potrivit unor surse evreiești, originea acestui fel delicios de mâncare este Orientul Mijlociu de unde s-ar fi răspândit în nordul Africii și prin secolul al IX-lea exista de-acum și în Spania. După aceea a ajuns și în Europa de est.Read more…

Oamenii dinaintea oamenilor.

Eu nu spun că extratereştriI există sau că au avut un rol hotărâtor în apariţia oamenilor şi a vieţii inteligente pe Pămant. Dar nici nu spun “nu cred”. Nu am nicio dovadă clară că au existat fiinţe dintr-o civilizaţie stelară care au venit aici şi au lăsat populaţiilor primitive o serie de cunoştinţe tehnice, atâta cât credeau ei că pământenii, aflaţi la acea epocă, într-un stadiu primitiv al a civilizaţiei puteau asimila şi folosi. Nu puteai să îi oferi omului de Neanderthal electronica microprocesorului sau energia atomică. Dar puteai să îl înveţi să construiască piramide. Ne deosebim de cimpanzei cu doar 1% din ADN-ul nostru. Poate cineva (dar cine?) a modificat un pic ADN-ul maimuţei antropoideRead more…