CARTOFII de JOI, din CASA MĂTUŞII mele, LENKICE

Nuanţele de roşu din farfuria de faianţă, aroma chimionului şi cepei peste care sfârâia uleiul fierbinte de floarea soarelui, gustul laptelui acru preparat în casă se îngemănează în memoria mea cu imaginea idilică dintr-o seară de vară timpurie, la Dej Triaj. Abajurul lămpii ne învăluia într-o lumină caldă şi calmă pe toţi trei: unchiul meu Laci – tânărul şi chipeşul inginer de căi ferate stagiar-, soţia lui, Lenkice, care încă nu împlinise 19 ani şi cu mine, tronând între ei, la vârsta de şase ani, beneficiind din plin de statutul de nepoţică sosită în vizită.Read more…