Andrea Ghiţă: ARTĂ şi MEMORIE la CENTRUL MULTICULTURAL “SINAGOGA” din BISTRIŢA

Pentru a înţelege mai bine tâlcul dublului eveniment găzduit de Centrul Cultural „Sinagoga” din Bistriţa, în 17 iulie a.c., am făcut un pelerinaj la fosta fermă Stamboli. Cele două pietre funerare cenuşii, aşezate pe un petic de pământ îngrădit, reprezintă pietrele de hotar ale unui tărâm de coşmar…

Din relatarea lui Fredi Deac, preşedintele comunităţii evreilor din Bistriţa, am aflat că la începutul lunii mai 1944 evreii din zona Bitriţa-Năsăud au fost adunaţi la ferma de porci transformată în ghetou de autorităţile horthiste. Cele câteva mii de suflete au locuit timp de o lună în barăci improvizate, coteţe de porci sau sub cerul liber, privaţi de condiţiile elementare de igienă, supuşi torturilor şi umilinţelor de tot felul. Autorităţile nu au permis ca morţii să fie îngropaţi în cimitirul evreiesc din oraş. Cei 300 de evrei decedaţi în ghetoul din Bistriţa au fost aruncaţi în două gropi comune. Majoritatea covârşitoare a semenilor lor, deportaţi la Auschwitz la începutul lunii iunie 1944, au sfârşit în camerele de gazare. După război puţinii supravieţuitori bistriţeni ai Holocaustului au amplasat două pietre funerare pentru a marca gropile comune din ghetou şi au ridicat un monument de marmură în parcul din faţa sinagogii, pentru a nemuri amintirea celor 7000 de de evrei bistriţeni pieriţi în cel de al doilea război mondial. Lansarea cărţii “O familie sub trei terori” şi vernisajul expoziţiei “Obiecte / Subiecte” – cuprinzând lucrări ale unor artişti plastici contemporani din Israel – s-au constituit în verigi fireşti ale popasurilor pe cărările memoriei, întrucât la sorgintea ambelor evenimente stau amintirile. Sculptorul Caius Rotaru, iniţiatorul aducerii lucrărilor de artă israeliene la Bistriţa, îşi aminteşte de vecinii evrei din copilărie. Două fetiţe, tovarăşe de joacă, şi un domn cu un număr tatuat pe antebraţ. Peste decenii povestea acestui număr avea să-i inspire lucrarea „Prezenţa memoriei”, expusă în 2011 şi la Muzeul Bibliei din Tel Aviv. Bătaia suferită de Fedor, colegul de şcoală evreu din Salva natală, a marcat profund conştiinţa profesorul Romulus Berceni, care peste decenii avea să reunească în volumul „O familie sub trei terori” povestea suferinţelor a doi fraţi evrei Hiler şi Aurel Walter, primul concentrat în batalionul de muncă din armata maghiară, iar cel de al doilea deportat la Auschwitz. Am pătruns în sinagoga populată de o sumedenie de catrinţe aşezate pe bănci şi răsfirate jur-împrejurul galeriei, mărturisind iscusinţa unui întreg norod de ţărănci de pe meleagurile năsăudene. Gavril Ţărmure, preşedintele Societăţii de concerte din Bistriţa, a precizat că cele 1200 de perechi de zadii sau catrinţe fac parte dintr-o colecţie achiziţionată de curând, în intenţia de a fi catalogată, fotografiată şi apoi expusă în diferite muzee din ţară şi străinătate. În spaţiul amenajat la galería sinagogii a avut loc vernisajul expoziţiei itinerante „Obiecte/Subiecte”, sosită la Bistriţa după o lună petrecută la Muzeul de Artă din Cluj. Trăsătura comună a artiştilor israelieni Arie Berkowitz, Digi Dekel, Belu Simion Făinaru, Yehudit Matzkel şi Philip Rantzer este originea română. Sculptorul Caius Rotaru a rostit o alocuţiune despre spiritul şi tendinţele artei israeliene contemporane. Cartea “O familie sub trei terori”, apărută la editura Charmides, a fost prezentată de scriitorul Alexandru Uiuiu care a subliniat importanţa cunoaşterii acestui episod întunecat al istoriei pentru a feri Europa viitorului de asemenea tragedii. Din păcate niciunul dintre protagoniştii cărţii nu a mai este în viaţă. Iosif Walter, fiul lui Hiler, a participat la vernisaj cu sentimente amestecate. Bucuria publicării cărţii despre tatăl şi unchiul său era umbrită de faptul că niciunul dintre ei nu a mai apucat s-o răsfoiască. Autorul cărţii s-a legat sufleteşte de Aurel Walter: “ Am lucrat foarte mult împreună. Eu îi citeam ce-mi povestise la întâlnirea precedentă şi el plângea…Aurel avea piciorul amputat şi se deplasa cu cârje sau într-un fotoliu cu rotile, dar tare-şi dorea să poarte o proteză şi să umble ca toţi oamenii. A şi cumpărat una, foarte scumpă şi modernă, dar când a început să meargă cu ea s-a forţat şi asta i-a adus sfârşitul… Sunt trist că am pierdut un prieten şi necăjit că n-a mai apucat să vadă cartea tipărită”, povesteşte profesorul Aurel Berceni. Evenimentul dedicat artei şi memoriei evreieşti, organizat de Societatea de Concerte în colaborare cu Comunitatea Evreilor din Bistriţa, a fost precedat de un festival de poezie şi muzică de cameră şi va fi urmat de o tabără de fotografie. Toate acestea vădesc activitatea efervescentă găzduită de Centrul Multicultural “Sinagoga” din Bistriţa.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

One Comment

  • Jossef Diamantstein Avni commented on August 22, 2018 Reply

    Historia orasului copilariei mele. Multumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *