Găsesc undeva aceste simpatice instrucţiuni de învăţare a unei limbi străine, oferite de Jorge Luís Borges: “La Geneva am învăţat singur limba germană, căci voiam să-l citesc pe Schopenhauer în original. Şi am descoperit o metodă foarte plăcută. V-o recomand tuturor, în caz că nu vorbiţi germana. Procedeul este următorul: puneţi mîna pe un exemplar din Buch der Lieder a lui Heine – asta nu e greu de făcut – şi pe un dicţionar german-englez şi începeţi să citiţi…
Găsesc undeva aceste simpatice instrucţiuni de învăţare a unei limbi străine, oferite de Jorge Luís Borges: “La Geneva am învăţat singur limba germană, căci voiam să-l citesc pe Schopenhauer în original. Şi am descoperit o metodă foarte plăcută. V-o recomand tuturor, în caz că nu vorbiţi germana. Procedeul este următorul: puneţi mîna pe un exemplar din Buch der Lieder a lui Heine – asta nu e greu de făcut – şi pe un dicţionar german-englez şi începeţi să citiţi. La început o să vă fie greu, dar după două sau trei luni o să descoperiţi că citiţi cele mai frumoase versuri din lume, poate neînţelegîndu-le, însă simţindu-le, ceea ce este mult mai bine din moment ce poezia nu se adresează raţiunii, ci imaginaţiei”.
O metodă asemănătoare a fost utilizată cu succes de românul Peter Neagoe. Emigrat la începutul secolului XX în America, s-a pomenit într-o cultură a cărei limbă n-o stăpînea. Era, însă, propulsat de dorinţa nestăvilită de-a deveni scriitor. Aşa că s-a închis în casă, timp de peste un an, cu un imens dicţionar academic al limbii engleze, pe care l-a învăţat din scoarţă în scoarţă! Cînd a trecut apoi să scrie, i-a uluit pe toţi cu stilul său suplu, diversificat. Lecţia lui Peter Neagoe am preluat-o, după absolvirea facultăţii, cînd am fost pus în situaţia de-a preda limba italiană, pe care încă n-o stăpîneam la nivelul pe care mi l-aş fi dorit. Am trecut la compilarea unui dicţionar român-italian şi italian-român, de-a lungul a vreo doi ani de activitate. În urma acestei activităţi, pot spune că mi-am eliminat inhibiţiile ca italienist. (Mă uit înapoi cu oarecare amuzament: rezultatul eforturilor mele autopedagogice a fost deja publicat în trei ediţii diferite.)
Acestea fiind zise, mă despart însă de Borges atunci cînd recomandă degustarea poeziei nu prin raţiune, ci prin imaginaţie. Metoda e absolut inutilizabilă în cazul Divinei Comedii. Textul poetic medieval impune cunoaşterea prealabilă a conţinuturilor la care se face referire. El constituie un parcurs înverşunat de învăţare: istorică, politologică, geografică, filosofică, teologică, astrologică, morală. Iar după ce percepi mizele de anvergură enciclopedică ale mesajului dantesc, poţi reveni la suprafaţa capodoperei sale, pentru a-i degusta virtuţile poetice. Dar – la Dante cel puţin – nu poţi admira ceva înainte de-a cunoaşte. Imaginaţia vine abia pe urmele raţiunii.
(preluare de pe blogul autorului http://laszloal.wordpress.com/)
