Întâlnirea dintre două lumi

May 28, 2026By

Recent m-am întors din România și, ca de obicei, de la un congres: cel mai mare congres anual organizat în specialitatea mea în țara în care m-am născut, unul din cele mai cunoscute și mai reușite congrese naționale din Europa în domeniul anesteziei și terapiei intensive. Avea peste o mie de participanți și aproape 200 conferențiari din 30 țări. Atât pentru mine, cât și pentru ceilalți conferențiari israelieni (peste douăzeci la număr) acest congres are o importanță deosebită, întrucât el găzduiește și simpozionul anual româno-israelian în domeniu. De aceea nu e de mirare că israelienii aduc o contribuție importantă la programul științific. Ion Pribeagu scria despre Israel: „țară mică, junglă mare”. Parafrazându-l, aș spune: „țară mică, medicină serioasă”. Cu toată lipsa mea de obiectivitate, susțin că israelienii aduc la acest congres informații serioase în mai toate domeniile specialității, iar în ultimii ani, la temele legate de anestezie, terapie intensivă, tratamentul durerii etc. s-a adăugat și cel al inteligenței artificiale, folosite nu numai în organizarea sălilor de operații și a unităților de terapie intensivă, dar și în procesul de obiectivizare a examenelor de specialitate. Subiectul fierbinte al programului științific a fost altul și în jurul lui toți cei prezenți, participanți și conferențiari, s-au împărțit în două grupuri, cumplit de inegale. Conferențiarii israelieni și ucraineni alcătuiau prima tabără și toți ceilalți… Nu e nevoie să explic criteriul împărțirii. Cum scria Tolstoi? Război și pace!Read more…

May 28, 2026 5 comments

Câteva gânduri în jurul filmului Fjord, câștigător al premiului Palme d’Or

May 28, 2026By

M-am bucurat, bineînțeles, când am aflat că filmul Fjord a obţinut premiul Palme d’Or, iar regizorul, Cristian Mungiu, a devenit dublu laureat la Cannes. Este cel mai premiat regizor român cu care trebuie să ne mândrim – și mă și mândresc. Îmi place că el nu alege subiecte ușoare, multe dintre filmele lui (nu le-am văzut pe toate) au o încărcătură emoțională puternică, sunt pelicule provocatoare. În străinătate, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile a trezit un sentiment de groază, percepând condițiile degradante ale femeilor din România care, din cauza unei legislații inumane, erau obligate să se supună unor proceduri umilitoare. După dealuri, cazul fetei exorcizate, este o ilustrare a fanatismului și primitivismului religios, a proastei interpretări doctrinare care duce la neputința victimei de a-și găsi salvarea în condițiile secolului XX. Nu am văzut încă filmul Fjord, dar cunosc contextul care l-a inspirat, acum zece ani am urmărit cu mare atenție întâmplările dramatice prin care a trecut acea familie de români în Norvegia. După multe intervenții la nivel politic și de stat, povestea a avut un happy-end și eu cred că nu pentru că norvegienii s-au convins că nu au avut dreptate, ci pentru că doreau să evite un conflict diplomatico-social cu România. În acest caz s-au ciocnit două concepții diametral opuse despre educație, cea românească, conservatoare, și cea norvegiană, să zicem liberală până la extrem. De fapt, sub o formă mai atenuată, legislația există și la noi: copiii abuzații în familie – dacă autoritățile află și se încumetă să ia măsuri – trec sub autoritatea statului. Ceea ce familia de români și foarte mulți din România nu înțeleg este că în Norvegia, cea mai blândă palmă sau bătaie, absolut obișnuită în cele mai multe familii românești, este considerată un abuz.Read more…

May 28, 2026 3 comments

Salvați de un criminal de război

May 28, 2026By

Pe dr. Iosif Rosenthal (tatăl lui Peter „al nostru”, din Baabel) îl cunosc de când lumea și dintotdeauna l-am numit „Nenea Ioji”.  Nu demult am avut cu el o conversație extrem de interesantă, a evocat diverse amintiri din tinerețe și astfel am aflat o poveste mai puțin cunoscută legată de comunitatea evreilor din Orăștie în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Nenea Ioji s-a născut în 1932 la Lupeni.  Era fiul unuia din cei numai trei medici din localitate.  A făcut primele două clase la Lupeni, dar în 11 octombrie 1940 a intrat în vigoare legea care îi excludea pe evrei din învățământ și el a fost trimis la o mătușă, la Alba Iulia, unde exista o școală evreiască.  În vara anului 1941, când el era acasă, în vacanță, familia a fost „evacuată” (adică deportată) într-un lagăr la Hațeg. Până aici, povestea e cunoscută, e expusă detailat în articolul lui Dan Simion Grecu despre Județul Hunedoara în anii 1939-49. (1)  În iunie 1941, Antonescu a ordonat ca toți evreii să fie concentrați în reședințele de județe.  La început, unii au fost exceptați (bătrâni, invalizi sau persoane indispensabile, de exemplu medici), mulți dintre aceștia au fost luați mai târziu, în octombrie.  Problema era că Deva, reședința județului, este un oraș destul de mic, astfel încât evreii au fost adunați în trei centre: Deva, Ilia și Hațeg. Read more…

May 28, 2026 2 comments

Noţiuni de iudaism pentru tinerii evrei din România anilor 1960-1980

May 28, 2026By

Participând la Forumul România al Institutului Arnold și Leona Finkler pentru Cercetarea Holocaustului [1], am descoperit în cadrul Universităţii Bar Ilan existenţa Centrului Cultural Dahan[2], întemeiat în 1999 de regretații Rahel și Aharon Dahan pentru păstrarea identității comunităților evreiești. Născuți în Israel, cei doi s-au cunoscut în timpul serviciului militar şi ulterior, în SUA, au făcut afaceri de succes în domeniul construcţiilor. În decursul anilor au susţinut activ şi generos educația,  înființând atât în Israel, cât și în diaspora, instituții de învățământ menite să consolideze identitatea evreiască și să aducă tinerii mai aproape de moștenirea comunităților evreiești. Printre obiectivele Centrului Dahan se numără: modelarea experienței culturale evreiești, cercetări academice internaționale inovatoare pe tema comunităților evreiești, apropierea tinerilor din toate comunitățile evreiești și creșterea gradului de conștientizare a culturii comunitare sefarde și orientale. O dată la câţiva ani, centrul organizează câte o conferinţă dedicată diferitelor comunităţi de evrei aflate astăzi în Israel. În 9 noiembrie 2025 a avut loc conferința „Evreii din România – Istorie, Identitate și Cultură”. S-au propus câteva teme generale din care mi-am putut alege subiectul prezentării. În cadrul temei „Educația evreiască în România de-a lungul generațiilor: instituții, metode și provocări” am ales subiectul „Fondarea unor principii de educaţie evreiască pentru tânăra generaţie de evrei bucureşteni”. Mi se părea un subiect nu numai important, ci și neglijat.Read more…

May 28, 2026 6 comments

Sunt un „birobidjaner” . Interviu cu profesorul Ber Kotlerman (II)

May 28, 2026By

Prima parte a interviului cu profesorul universitar Ber Kotlerman, şeful Centrului de Studii Rina Cotta de la Universitatea Bar Ilan a fost publicat în numărul trecut. Captivanta discuţie despre condiţia de „birobidjaner” a ocupat practic tot timpul pe care (din motive obiective) profesorul Kotlerman l-a putut acorda interviului şi nu apucasem să aflu nimic despre viaţa culturală şi politică din Birobidjan şi nici despre legătura interlocutorului meu cu limba idiş care avea să-i marcheze cariera. Profesorul Kotlerman mi-a propus să preiau interviul pe care l-a acordat jurnalistului Pavel Lvovski, de la revista Еврейский журнал (Magazin evreiesc). Am ales câteva fragmente relevante din acest interviu amplu, tradus din limba rusă de dr. Judit Bartalis-Bán, cadru didactic la Universitatea Babeş-Bolyai. Dacă cineva din Birobidjan era dornic de cultură… …Trebuia să aștepte sosirea Teatrului Muzical Evreiesc de Cameră. La început era de la sine înțeles că TMEC va funcționa în Birobidjan: au construit o clădire impozantă pentru filarmonică, chiar și o casă pentru actori. Dar teatrul a rămas la Moscova. Regiunea Autonomă Evreiască e mică, pe un teritoriu mai mare ca cel al Israelului trăiesc sub de 200.000 de oameni, acum și mai puțini. La mijlocul anilor 60 în Birobidjan s-a înființat Teatrul Popular Evreiesc. O parte din actori, inclusiv directorul artistic, Moishe Bengelsdorf, activaseră înainte la Teatrul Evreiesc de Stat din Birobidjan care a fost desființat în 1949 – oficial din motive financiare, dar acesta a fost un pretext: în acele locuri funcționau mai multe teatre naționale (iacut, tuvan, altaic) și ele nu au fost închise.Read more…

May 28, 2026 1 comment

De la Kiev la Yokneam

May 28, 2026By

Încă din copilărie îmi place să călătoresc cu trenul. Ca să evit ambuteiajele, folosesc acest mijloc de transport atunci când mă duc la Tel Aviv sau în nordul țării. Aveam drum la Haifa și, cu un ziar și o sacoșă, m-am urcat în tren. N-am avut spor la citit, am preferat să mă uit pe geam. La Tel Aviv, pe locul din fața mea s-a așezat un om cam de vârsta mea, cu o șapcă cu cozoroc. Și-a pus valijoara alături, s-a asigurat că nu deranjează pe după care a răsuflat ușurat. După un timp m-a întrebat ceva pe rusește, dar cu rusa mea precară nu am reușit să înțeleg. – Ne gavariu po ruski (nu vorbesc rusește), i-am spus. – Eu vorbesc germană și română, mi-a spus omul cu șapca cu cozoroc. – Perfect, eu sunt din Cluj, putem vorbi românește. De unde știi limba? – M-am născut la Chișinău și am învățat românește de la prietenii de joacă. Prin anii șaizeci părinții mei s-au mutat la Kiev. – Ce faci în Israel? – l-am întrebat.Read more…

May 28, 2026 1 comment

O sută de ani de la câteva momente importante din istoria medicinii

May 28, 2026By

Anul 1926 a fost un an interbelic relativ liniștit. Ce s-a întâmplat pe plan general în acest an? John Logie Baird a realizat prima transmisie experimentală de televiziune; un avion american a survolat pentru prima oară Polul Nord; Turcia a adoptat calendarul gregorian; Al Capone a organizat sindicatul gangsterilor din Chicago; Walt Disney l-a desenat pentru prima dată pe Mickey Mouse, iar Rabindranath Tagore a vizitat Bucureștiul. În domeniul medicinei, anul 1926 ocupă un loc aparte, fiind marcat atât de descoperiri științifice importante, cât și de una dintre cele mai controversate decizii ale Comitetului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Una dintre principalele direcții ale perioadei a fost înțelegerea importanței vitaminelor și a bolilor carențiale. După izolarea vitaminei D (1922–1924), în 1926 cercetătorii au clarificat rolul vitaminelor în prevenirea rahitismului, pelagrei și scorbutului, ceea ce a dus la schimbări majore în pediatrie și în nutriția publică. Tot în acești ani s-a consolidat endocrinologia modernă, desprinsă treptat din medicina internă.Read more…

May 28, 2026 0 Comments

Aeromodelul, avionul și cosmosul

May 28, 2026By

Încă de la grădiniță îmi plăceau jucăriile zburătoare. Am avut un fel de disc lansat cu ajutorul unui elastic și care se înălța pe verticală, un planor lansat cu praștia și apoi o rachetă cu rampă de lansare proprie, cu arc, și mai multe altele. Am primit și machete statice ale unor avioane cu reacție: Concorde și MiG 21. În „motor” aveau pietre de brichetă și când mișcam roțile, jucăria scotea scântei. Și toate acestea înainte de a intra la școală, cine mai era ca mine! Mama lucra la o fabrică de lângă aeroclub și, odată ajuns la ea la lucru, dorințele au crescut. Voiam să stau și eu la „volanul” unui avion. Cu ajutorul unui inginer pilot sportiv am ajuns la manșa unui planor cu dublă comandă proiectat de celebrul Iosif Șilimon. Planorul se afla în hangar, era demontat, fără aripi, dar acesta era un lucru complet lipsit de importanță pentru un copil de șase ani. Avea instrumente de bord, puteam trage maneta de comandă după pofta inimii și chiar dacă nu ajungeam la pedale, îmi era suficient „ca să zbor spre Lună”.Read more…

May 28, 2026 1 comment

Bess Myerson, singura Miss America evreică

May 28, 2026By

Bess Myerson (1924-2014) s-a născut la New York. Părinții ei erau evrei, imigranți din Rusia. Avea două surori și un frate care a murit la o vârstă fragedă. Deși părinții ei erau oameni simpli, în copilărie Bess a avut norocul să aibă vecini actori, poeți și scriitori care au inspirat-o. La nouă ani a început să studieze pianul. Era o fetiță înaltă pentru vârsta ei, la 12 ani avea deja înălțimea ei maximă, 1.78 m ceea ce o deranja mult. În 1945 a terminat cu brio liceul și academia de muzică. Ea a contribuit la întreținerea familiei dând lecții de pian pentru 50 de cenți pe oră. Bess era de o frumusețe deosebită. Se spunea că este cea mai frumoasă evreică după regina Estera, soția lui Ahașveroș, regele Persiei.Read more…

May 28, 2026 6 comments

Casa Salim Bey Salam

May 28, 2026By

Pentru iubitorii arhitecturii, casa Salim Bey Salam din Orașul de Jos al Haifei este una din cele mai impresionante clădiri în stil internațional din oraș. Am publicat deja un articol despre ea în aprilie 2024 pe site-ul Hai Po, dar informații recente despre familia Salam din Liban conferă clădirii și poveștii construirii sale o nouă dimensiune istorică, invitând la o perspectivă reînnoită asupra conexiunii care a existat cândva între Haifa și Beirut în perioada Mandatului Britanic. Inițiatorul clădirii a fost Salim Ali Salam (1868–1938), cunoscut ca Salim Bey Salam, una din figurile marcante ale societății musulmane sunnite din Liban de la sfârșitul perioadei otomane și începutul mandatului francez. Bey era un titlu onorific otoman acordat persoanelor de rang înalt. Și într-adevăr, Salim Ali Salam a fost om public, politician și om de afaceri influent. A fost primar al Beirutului și membru în parlamentul otoman, iar în perioada mandatului francez a făcut parte din conducerea arabă a Libanului. Pe lângă activitatea sa politică, s-a ocupat și de comerț, dezvoltare imobiliară și diverse inițiative publice.Read more…

May 28, 2026 0 Comments

JOI. UN AN. IUNIE (I)

May 28, 2026By

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. 1 iunie.   Planete gemene. Sunt zile în care capul este complet încuiat.  Lumea de afară pare tot atât de îndepărtată ca luna și stelele.  Privirea se îndreaptă spre interior, urmărind gânduri încurcate care șerpuiesc în meandre fără sfârșit.  Clipocitul râului, cerul albastru de început de vară, ramurile proaspete ale copacilor, toate se îndepărtează de tine chiar atunci când încerci să te apropii de ele, pentru că drumul tău e prins în vâltoarea cotidianului care deodată îți apare străin.  Abia în cabinet ești treaz.  În timp ce computerul pornește și îmbraci halatul alb, abia acum, da, abia acum, când ți-ai agățat propriul eu în cuier și te-ai costumat ca să-ți joci rolul, ești din nou cu capul acasă.  Și nu-ți iese din minte cât de subțire e membrana dintre realitate și imaginație, aproape ca atunci când scrii.  Realul și imaginarul sunt planete gemene – între ele se află nu numai un abis.Read more…

May 28, 2026 0 Comments

Despre boicoturi

May 21, 2026By

A doua zi după marea finală, s-au scris multe despre Eurovision 2026, în special despre cei care au câștigat. Dar eu vreau să scriu tocmai despre ceilalți, despre cei ce au pierdut. Iar aceștia nu au fost cei din coada clasamentului, ci cei care nici măcar nu au apărut în clasament – cele cinci țări care au decis să boicoteze ediția din acest an din pricina Israelului. Am luat acest lucru și ca pe un afront personal, pentru că nu am fost niciodată un adept al boicoturilor. Am cumpărat Cola palestiniană chiar și atunci când nu știam exact ce conține și nici măcar nu era mai ieftină decât cea israeliană, dar voiam să simt ce simte un om din Ramallah sau Jenin atunci când își bea Cola. Un om curios e un om mai bun, spunea prietenul meu Amos Oz și eu cred profund în aceste cuvinte. Nu am susținut niciodată boicoturile economice, sportive sau artistice.Read more…

May 21, 2026 11 comments

Demonstrație împotriva antisemitismului la Londra: furie și solidaritate

May 14, 2026By

Când am ajuns pe Whitehall, strada din centrul Londrei unde a avut loc demonstrația din 10 mai, am fost întâmpinat de mai multe porți detectoare de metal prin care erau obligați să treacă participanții – o imagine care ar putea fi șocantă pentru cineva care nu este la curent cu valul de antisemitism din Marea Britanie care a atins un paroxism în ultima lună și jumătate. Realitatea este însă că evreii britanici sunt sub stare de asediu, iar vorbitorii la demonstrația care a avut loc în față la Downing Street 10, reședința prim-ministrului Keir Starmer  au făcut acest lucru câte se poate de clar. „Este inacceptabil ca comunitățile noastre să poată funcționa doar în spatele unor garduri înalte și sub paza agenților de securitate. Este inacceptabil ca platformele de socializare să continue să răspândească cu impunitate ura împotriva evreilor. Este inacceptabil ca Iranul să incite la violență împotriva cetățenilor britanici pe teritoriul britanic.” a spus șef rabinul Regatului Unit, Ephraim Mirvis, cerând expulzarea ambasadorului iranian și interzicerea Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC). Cea mai aplaudată intervenție a aparținut lui Badenoch: „Am promis că vă voi fi alături. Am promis că voi face tot ce-mi stă în putință pentru a vă arăta că nu sunteți singuri și că Marea Britanie vă susține. Trebuie să denunțăm ura, atunci când o vedem. Există numeroase focare de antisemitism în această țară, dar cel mai mult mă îngrijorează creșterea extremismului și a terorismului la nivel mondial. Mulți se tem să spună lucrurilor pe nume.Read more…

May 14, 2026 19 comments

„N-a dansat decât o vară”

May 14, 2026By

De fapt, ar fi trebuit să modific titlul articolului care face trimitere la faimosului film din anii 1950, sub forma: „N-au dansat decât o vară”, referire la imaginea care, printre multe altele, a devenit virală: dansul noilor miniștri maghiari, după ce au fost confirmați de parlamentul nou ales de la Budapesta. Dacă la anunțarea rezultatelor alegerilor din 12 aprilie, malul Dunării de lângă Parlament și străzile adiacente erau pline de entuziaști, bucuroși de căderea, după 16 ani, a regimului Orbán, nimic nu se poate compara cu dimensiunea sărbătoririi instaurării noului guvern, a noului parlament și cu alegerea ca premier a carismaticului Péter Magyar, principalul făuritor al acestei victorii, a doua schimbare de regim, după 1990, cum au considerat mulți oameni politici din Ungaria, analiști sau chiar o parte a populației. Partidul Tisza a simțit cât de plăcut este sentimentul victoriei, să vezi că o mare parte a țării te susține, dar, după ce te trezești din euforia momentului, nu trebuie să uiți că acești entuziaști ți-au dat un cec în alb și așteaptă de la tine să schimbi lucrurile, făcute în decurs de 16 ani care au ciuntit toate principiile unui stat democratic, au știrbit prestigiul țării și aproape că au scos Ungaria de pe parcursul european, orientând-o nu spre apus, ci spre răsărit.Read more…

May 14, 2026 4 comments

Revoluția Verde

May 14, 2026By

Revoluția Verde a mai fost numită și „a Treia Revoluție Agricolă”.  Dar care au fost celelalte două? Prima a fost însuși începutul agriculturii, cu peste 10.000 de ani în urmă, în Neolitic.  Interesant că de atunci și până prin 1600 s-a schimbat foarte puțin.  E adevărat, cu timpul au apărut tehnici noi.  Deja în Antichitate se știa că un ogor nu poate fi cultivat la nesfârșit, pentru că fertilitatea lui scade.  Biblia spune: Timp de șase ani să semeni pământul și să-i strângi rodul.  Dar în al șaptelea, să-i dai răgaz și să-l lași să se odihnească… (Exod 23: 10, 11)  Păziți poruncile Mele și împliniți-le [și atunci]țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura…  (Lev. 25: 18, 19).  Și cu toate acestea, productivitatea a rămas foarte mică.  În Franța, în 1750, surplusul produs de trei țărani ajungea pentru a hrăni un singur orășean. În alte țări europene situația era poate mai bună, dar nu cu mult. A Doua Revoluție Agricolă a avut loc cam între 1600-1850.  În această perioadă, mai ales în Anglia, productivitatea a crescut rapid.  Cauzele au fost multiple: – Introducerea culturilor aduse din America, mai ales porumbul și cartoful.  Acestea dau recolte mai mari cu mai puțină muncă.  De exemplu, grâul trebuie treierat, măcinat, prepararea pâinii este complicată, dar un cartof fiert este gata într-o jumătate de oră.Read more…

May 14, 2026 9 comments

Sunt un “birobidjaner”. Interviu cu profesorul Ber Kotlerman (I)

May 14, 2026By

L-am cunoscut pe profesorul Ber Kotlerman, de la Universitatea Bar-Ilan, cu prilejul Şcolii Internaţionale de Iarnă de Limbă Idiş pentru Avansaţi, organizată în februarie 2026 de Institutul de Studii iudaice şi Istorie Evreiască din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Toate expunerile au fost prezentate în limba idiş, nu am înţeles ceea ce le-a spus profesorul Kotlerman cursanţilor, dar am remarcat atmosfera destinsă şi carisma vorbitorului care a ştiut să stârnească interesul auditoriului şi să instaleze buna dispoziţie punctată cu hohote de râs. Știam de pe Internet că profesorul copilărise în Birobidjan şi, după interviul luat pentru emisiunea TV, l-am rugat să-mi acorde unul pentru revista Baabel. Despre Birobidjan s-a mai scris în revista noastră, dar niciodată nu am avut ocazia să discutăm cu un nativ. Peste câteva zile ne-am întâlnit la biblioteca Institutului de Studii Iudaice. Discuţia a început, firesc, despre familie şi copilărie.Read more…

May 14, 2026 8 comments

Să stai cu regele la masă

May 14, 2026By

Eu nu am stat niciodată la masă cu vreun rege, dar președintele american Trump a făcut-o recent cu ocazia vizitei regelui Marii Britanii, Charles al III-lea, la Washington. De fapt, era o vizită banală, programul nu conținea elemente vitale, nici măcar importante pentru ambele națiuni și cu atât mai puțin pentru întreaga lume. Această vizită va rămâne în istorie nu pentru rezultatele convorbirilor de ordin politic între cei doi (nu i-aș putea numi pe amândoi șefi de stat, pentru că regele Angliei are, precum se știe, doar o funcție onorifică), ci pentru dineul oferit de președintele american în cinstea monarhului britanic. De la bun început propun tuturor celor care nu au avut ocazia să asculte discursurile celor doi oameni de stat, să pună deoparte acest text, să „urce pe Internet”, pentru a le asculta și doar apoi, dacă doresc, să se reîntoarcă la rândurile de față. În viața mea am ținut destule discursuri și niciodată nu am avut un text în față. Mi s-a părut că e mai important să urmăresc fizionomia ascultătorilor, decât să mă țin, cuvânt cu cuvânt, de un text scris. Ascultându-i pe cei doi cum citeau discursuri scrise pe hârtie, am avut senzația că în materie de discursuri eu sunt un simplu amator. Read more…

May 14, 2026 10 comments

Despre fobii

May 14, 2026By

Nici eu nu știam că există atâtea feluri de fobii, le cunoșteam numai pe cele mai răspândite: claustrofobia, agorafobia, homofobia, xenofobia, islamofobia, hidrofobia, fotofobia… Fobia este o tulburare manifestată printr-o frică sau repulsie excesivă, irațională și persistentă (peste șase luni) față de un obiect sau o situație (1). Cei care suferă de fobie fac orice pentru a evita obiectul sau situația respectivă, chiar dacă acest lucru e riscant. (De exemplu, cei care suferă de frica de ace refuză perfuziile. Dar dacă refuzul le-ar pune viața în pericol și ei sunt nevoiți să accepte perfuzia, fobicii manifestă anxietate extremă, atacuri de panică, uneori chiar leșin, diaree, vomă, dureri pectorale și greutăți de respirație. Fobiile se împart în trei categorii (1): fobiile specifice, fobia socială și agorafobia. Frecvența fobiilor diferă în regiunile globului între 0.5-8% – poate că este și o chestiune de diagnostic, pentru că cea mai mare frecvență se observă în SUA. Manifestările predomină între 10 – 17 ani și scad cu vârsta. Există o legătură între unele fobii la o vârstă tânără și tentativele de sinucidere. Tendința la agorafobie poate fi genetică.Read more…

May 14, 2026 14 comments

Vecinii mei din copilărie

May 14, 2026By

Casa în care am locuit vreme de douăzeci și cinci de ani pe strada Rákóczi, în cartierul Grigorescu din Cluj, avea treizeci de locatari, români, maghiari, germani, evrei, armeni și turci, „o casă a naționalităților conlocuitoare din România”, dacă vreți. Era o clădire cu două etaje, construită în anii 1930. Toți copiii din imobil vorbeau româna și maghiara, unii au învățat și germana. Curtea cu pomi fructiferi oferea o diversitate de fructe gratuite care, din păcate, erau recoltate verzi. În spatele imobilului era un teren mare pe care jucam fotbal sau volei. Vecinii se alăturau cu plăcere la jocurile noastre. Cea mai bătăioasă și mai sprintenă era Ana, fetița familiei cu care împărțeam apartamentul. Se cățăra cu dibăcie în pomi, iar noi băieții o rugam să ne arunce și nouă fructe. Într-o zi, împreună cu prietenul meu Béla, i-am demontat o păpușă și ca pedeapsă ea mi-a făcut un cucui pe frunte cu o bilă de popice. În adolescență, Ana obișnuia să-și spele lenjeria de corp și s-o usuce în curte, pe o sfoară întinsă în fața ferestrei ei, între doi pomi. Un vecin, nenea Barabaș, avea motocicletă și dimineața trecea printre acei copaci pentru a ieși în stradă. Dacă rufele Anei erau la uscat, se apleca și se ferea. Într-o zi, după ce rufele s-au uscat, Ana a uitat să scoată sfoara și după-amiază, când nenea Barabaș s-a întors de la lucru, era cât pe ce să fie spânzurat. De atunci el a poreclit-o pe Ana “Floare de Spânzurătoare”.Read more…

May 14, 2026 3 comments

Visul lui Werner

May 14, 2026By

După ce m-am stabilit  în Canada în 1980, am început să mă interesez și să mă informez în mod serios despre posibilitățile de a integra în viața mea activități de divertisment și sport într-un cadru sănătos și natural. Am fost uluit de cât de vaste și diverse erau. Mi-a luat vreo șapte ani să descopăr combinația câștigătoare care ar fi satisfăcut pasiunea mea de a vâsli într-unul dintre locurile cele mai pitorești din Canada, în Georgian Bay, partea cea mai pitorească a lacului Huron. Acolo funcționează un centru de excursii cu caiacul. În august 1988 mi-am programat o excursie ghidată de două zile cu înnoptare. Am ajuns într-o vreme caniculară. L-am cunoscut pe ghid, un tânăr atletic și prietenos, care s-a interesat de gradul meu de expertiză și autonomie pentru acest tip de aventuri. I-am răspuns cu mândrie că mă consider un expert. M-a atenționat că vom parcurge cu caiacul circa 80 de kilometri. Am dat aprobator din cap și am ridicat mâna dreaptă, cu degetul arătător în sus, în stil american de aprobare. M-a mai întrebat dacă știu să mă cațăr înapoi în caiac, dacă mă răstorn de la valuri sau de la vânt. Am spus că da, deși nu m-am mai răsturnat de 20 de ani. Eram un grup de opt caiaciști, inclusiv ghidul. Deși eram in față, am observat că o barcă galbenă din grup se apropie din ce în ce mai mult de barca mea și a și ajuns lângă mine, foarte aproape. Distanța era perfectă pentru conversația care s-a dovedit a fi şi intenția vâslașului. “Hello”, mi-a zis și eu i-am răspuns cu același salut. Omul și-a ajustat ritmul ca să mergem cu aceeași viteză. – Mă cheamă Werner, a zis omul. Read more…

May 14, 2026 13 comments