O carte necesară şi foarte actuală. În urmă cu o sută zece ani, într-o vreme când însăşi disciplina etnografiei se afla la începuturile ei, cărturarul şi profesorul de liceu Kristóf Szongott publica o carte care reuneşte atât tradiţiile şi obiceiurile armenilor transilvăneni – cu precădere gherleni – cât şi elemente importante din obiceiurile, tradiţiile, armenilor din Asia şi Bucovina…

Dacă anul trecut, de Sfântul Grigore Iluminatorul, Editura Ararat lansa Oraşul Liber Regal Gherla – Metropola Armeano-Maghiară (1700 – 1900), o carte emblematică pentru înţelegerea istoriei şi devenirii Armenopolisului, peste exact un an avea să vadă lumina tiparului, la aceeaşi editură o altă traducere din magistrala monografie scrisă de Kristóf Szongott (1843 – 1907): Etnografia armenilor din Ungaria – de fapt, etnografia armenilor din Transilvania, şi nu numai. Un volum replică a celui original tipărit cu 110 ani în urmă

Consider că este o carte necesară şi foarte actuală. În urmă cu o sută zece ani, într-o vreme când însăşi disciplina etnografiei se afla la începuturile ei, cărturarul şi profesorul de liceu Kristóf Szongott publica o carte care reuneşte atât tradiţiile şi obiceiurile armenilor transilvăneni – cu precădere gherleni – cât şi elemente importante din obiceiurile, tradiţiile, arta populară, arta culinară, creaţia populară în poezie şi proză ale armenilor din Asia şi Bucovina, făcând o incursiune în traseul parcurs de armenii plecaţi cu şapte veacuri în urmă din minunata capitală Ani, distrusă şi cucerită de vrăjmaşi.

Prin această carte complexă, Szongott dorea să arunce o punte între trecutul glorios al armenilor şi realitatea veacului XIX. O punte între căminul transilvan durabil şi rădăcinile, valorile patriei străbune, pierdută pe veci.

Pentru a-şi defini identitatea armenii trăitori astăzi în Transilvania, România, găsesc în această carte o punte către rădăcinile lor ramificate atât în Ardealul veacurilor XVII-XX, Moldova din veacurile XIV – XVII, dar şi în Armenia străveche.

Pe de altă parte, cetăţenii majoritari ai Gherlei de astăzi pot face cunoştinţă cu tradiţia armenească din care nu lipsesc nici amănuntele mondene privitoare la nunţi, dote şi trusouri, baluri, poveşti la gura sobei şi cântece, se regăsesc reţetele bunătăţilor din bucătăria străbunicii, dar sunt înşirate şi măsurile menite să stăvilească risipa şi desfrâul, să consolideze comunitatea unită a armenilor trăitori nu numai la Gherla, ci şi la Dumbrăveni, Gheorgheni şi Frumoasa.

Vă recomand cu căldură această carte îndemnându-vă s-o răsfoiţi, s-o citiţi pe sărite, adăstând pe capitolele care vă interesează.

După cum spuneam, anul trecut, la lansarea primului volum al vesriunii româneşti a Monografiei, cartea a apărut graţie unei serii de întâlniri faste dintre oamenii iubitori ai oraşului şi culturii armene, dornici să le împărtăşească şi concitadinilor români. Este vorba, în ordine cronologică, de Mircea Tivadar, preşedinte cultural al Asociaţiei Muzeului Armean – cel care a avut ideea traducerii monografiei lui Kristóf Szongott -, Ioan Esztegár, preşedintele UAR Transilvania, un om generos şi întreprinzător – cel care a făcut diligenţele majore pentru publicarea cărţilor-, istoricul şi profesorul universitar Lucian Nastasă , un savant interesat de istoria minorităţilor şi, în special, a armenilor – cel care a revizuit traducerea, a scris prefaţa, nota introductivă şi notele finale-, domnii Sirun Terzian, directorul editurii Ararat, Vartan Martaian – cel care a introdus caracterele armeneşti şi a transliterat textele în dialectul armean din Gherla -, Mihai Hăţulescu şi Laurenţiu Popescu – cei care au contribuit substanţial la realizarea grafică a cărţii.

Îmi exprim speranţa că traducerea Monografiei va continua şi, dacă va merge în acelaşi ritm, ea va fi încheiată în 2016 la cea de a 290-a aniversare de la emiterea atestatului de Oraş Liber Regal al Gherlei.

O să închei cu o propunere care sper să fie susţinută de cetăţenii Gherlei şi de administraţia locală. Strada pe care se găseşte casa în care a locuit Kristóf Szongott, să poarte numele acestui gherlean extraordinar, fără de care istoria Gherlei-Oraşul Armenesc risca să fie acoperită de colbul uitării.

*Discurs rostit la lansarea volumului Etnografia Armenilor din Ungaria