În fiecare an, supraviețuitorii și cei originari din regiune, se adună pentru comemorarea pogromului la Șoreș, în Pădurea Martirilor Dorohoieni din munții Ierusalimului, la monumentul realizat din inițiativa lui Shlomo David.
Au trecut 73 de ani de la data de 1 iunie 1940, când a avut loc pogromul de la Dorohoi,cu care a început, din punct de vedere istoric, Holocaustul evreilor din România. Din comunitatea care a numărat, înainte de război, peste 10000 de evrei, au fost uciși 6000, iar supraviețuitorii – originari din Dorohoi și localitățile din împrejurimi: Herța, Săveni, Darabani, Mihăileni și Rădăuți-Prut, majoritatea au aliat în Palestina (pe vremea aceea) și au contribuit la construirea Statului Israel, prin participarea activă în armată, la construirea orașelor, la dezvoltarea așezărilor rurale (kibuțuri și moșavuri), la dezvoltarea agriculturii moderne și a industriei de înaltă tehnologie, contribuții importante în domeniile cercetării științifice, medicinii, educației, culturii, cultului, sportului, atât prin muncă fizică cât și prin muncă intelectuală.
În fiecare an, supraviețuitorii și cei originari din regiune, se adună pentru comemorarea pogromului la Șoreș, în Pădurea Martirilor Dorohoieni din munții Ierusalimului, la monumentul realizat din inițiativa lui Shlomo David, construit cu participarea generalilor în rezervă Yeshaiahu Leizerovici, Avraham Shani și Arie Gal Gelipter z.l., al lui Marcel Cohen, Israel Baumel, Zeev Yude, Hanan Abramovici, Jan Roizen, Sașa Yancovici z.l. și mulți alții. Anul acesta m-am alăturat și eu, o bucureșteancă get-beget, prietenelor mele originare din Dorohoi, scriitoarele Francisca Stoleru și Mada Davidsohn, la comemorarea de la Șoreș. După cum mi-a confirmat soțul meu, nu eram cu totul o intrusă, căci unchiul lui, pe linie maternă, farmacistul David Marcus din Darabani, a fost deportat din Dorohoi, cu familia, în Transnistria, de unde, reușind să supraviețuiască tifosului, foametei și frigului, s-a întors, stabilindu-se în perioada inițială, la Mihăileni.
În fiecare an numărul supraviețuitorilor scade și, cu toate acestea, pe 6 iunie, anul acesta, au sosit zece autobuze pline. De astă dată erau mulți tineri din generația a doua și chiar a treia, copii, nepoți și strănepoți ai supraviețuitorilor. Acesta afost marelesucces anul acesta, pentru că s-a dovedit că există continuitate pentru „obligația morală”: SĂ NU UITĂM ȘI SĂ NE OBLIGĂM ÎN FAȚA INTREGII OMENIRI CA ASTFEL DE ATROCITĂȚI SĂ NU SE MAI REPETE
Au onorat cu prezența multe persoane importante, eu mă voi mărgini să-l amintesc pe Ambasadorul României Edward Iosiper care, vădit emoționat, ne-a anunțat că, în curând, după șase ani, își va încheia misiunea sa în Israel.
O impresie deosebită a făcut Yoel Razvozov – fost sportiv, campion la Judo – tânăr Haver Kneset din partea partidului ”Yeș Atid”, președindele comisiei de Klita al Knesetului. A vorbit simplu dar cu rezonanță în sufletele celor prezenți. Când a pomenit că-i originar din Birobidjan, s-a auzit o rumoare în public. Probabil că cei în vârstă și-au adus aminte de amenințările lui Stalin că o să ne trimeată pe toți evreii în Birobidjan. A venit tânăr în Israel și, în Austria, în orașul în care s-a născut criminalul Adolf Hitler, s-a suit pe podiumul învingătorilor, la un concurs internațional de judo, în sunetul Hatikvei și sub faldurile steagului israelian. Atunci s-a simțit mândru și fericit că-i evreu și că reprezintă Statul Evreiesc. A obținut de două ori medalia de argint la campionatele europene de judo.
O altă impresie puternică asupra publicului, au făcut două tinere din a treia generație care au vorbit de la tribună. Clara Znaty a dat citire unei scrisori scrisă bunicii ei, a cărei nume î-l poartă, în care descrie suferințele prin care aceasta a trecut când a fost deportată în Transnistria.
Pilonii împunătorului monument, șase la număr, în amintirea martirilor din regiunea Dorohoi, sunt amplasați ca văzuți din avion, să formeze un Maghen David. Cele șase făclii negre (șase, la fel ca și pilonii ), simbolizând cele șase localități dorohoiene, cele 6000 de victime din regiune și cele șase milioane de victime de pe glob, au fost aprinse de supraviețuitori și de urmași. Rugăciunile se înălțau la cer, zguduind sufletele celor prezenți, ducând gândurile și lacrimile către cei dispăruți.
Nu pot încheia fără a sublinia faptul că, se cuvin toate laudele celui care a organizat și a condus cu siguranță această comemorare, preluând bagheta pe care ani de zile a mânuit-o Shlomo David. Tânăr, talentat, cu tragere de inimă, promite să existe continuitate: acesta-i medicul Doron Coler, din Haifa.
Un gând pios pentru cei care nu mai sunt printre noi. Fie-le memoria binecuvântată !
(articol preluat din Jurnalul Săptămânii)
