Cum apare anul bisect sau embolistic în calendarul ebraic? Pentru a răspunde la această întrebare se impune o scurtă prezentare analitică a acestui calendar. Menţionăm că anul bisect ebraic are 13 luni, spre deosebire de anul simplu care are 12 luni. Luna suplimentară este Adar II (”Adar Şeiny” sau ”VeAdar”). Această lună este introdusă după luna Adar din anul simplu, care devine Adar I (”Adar Rişon”). La început, dublarea tocmai a lunii Adar s-a datorat necesităţii echilibrării muncilor agricole de primăvară: luna Adar coincide cu porţiuni ale lunilor gregoriene februarie şi martie.
Cum apare anul bisect sau embolistic în calendarul ebraic? Pentru a răspunde la această întrebare se impune o scurtă prezentare analitică a acestui calendar. Menţionăm că anul bisect ebraic are 13 luni, spre deosebire de anul simplu care are 12 luni. Luna suplimentară este Adar II (”Adar Şeiny” sau ”VeAdar”). Această lună este introdusă după luna Adar din anul simplu, care devine Adar I (”Adar Rişon”). La început, dublarea tocmai a lunii Adar s-a datorat necesităţii echilibrării muncilor agricole de primăvară: luna Adar coincide cu porţiuni ale lunilor gregoriene februarie şi martie. Ulterior s-a adăugat un element folcloric, luna Adar fiind considerată luna bucuriei, dublarea ei fiind considerată dublarea bucuriei. ”K’şe nikhnas Adar, marbim besimkhah” (=Atunci când începe luna Adar, înmulţim bucuria; traducere liberă). Desigur, bucuria se datorează sărbătorii de Purim, precum şi venirii primăverii. Dar care este cauza reală a introducerii unei luni suplimentare în calendarul ebraic din punct de vedere astronomic pe de o parte şi din punct de vedere social pe de altă parte – şi care este modul în care este introdusă această lună?
Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să ne referim la calendarul ebraic din punctele de vedere astronomic şi cronologic, precum şi comparativ faţă de alte sisteme calendaristice. Calendarele creştine iulian şi gregorian, ca şi calendarul roman sunt bazate pe mişcarea de revoluţie a pământului în jurul soarelui, precum şi pe mişcarea de rotaţie a pământului în jurul soarelui. Deci este vorba de calendare solare. Calendarul musulman este bazat pe fazele lunii sau lunaţii. Deci este vorba de un calendar lunar. Calendarul ebraic combină aceste două aspecte, din ambele sisteme. Deci este vorba de un calendar lunisolar. Dar elementele astronomice care stau la baza celor două sisteme nu coincid şi trebuie reunite. Rezultatul este stabilirea lunii calendaristice în funcţie de fazele lunii, iar a anului în funcţie de mişcarea de revoluţie a pământului în jurul soarelui. O lună calendaristică este perioada între o conjuncţie a lunii cereşti cu soarele şi următoarea conjuncţie între ele. Termenul ”yerech” pentru luna calendaristică aminteşte de termenul ”yareach” pentru luna de pe cer. De asemenea, pentru luna calendaristică este folosit şi termenul ”hodeş”, care indică termenul ”hadaş” (=nou), subliniind reînnoirea. Conjuncţia are loc în momentul în care luna se află între pământ şi soare dar nu pe acelaşi plan, devenind invizibilă. Astronomia evreiască tradiţională a numit acest moment ”molad” (=naştere). Lunaţia medie este 29 de zile, 12 ore, 44 minute, 3 secunde şi o treime de secundă. Adăugăm că perioada de trei secunde şi o treime de secundă reprezintă un element specific astronomiei ebraice, ”helek” sau parte, ora fiind împărţită în 1080 ”halakim”, corespunzătoare cu 3600 secunde în calendarul gregorian. În privinţa anului solar, el include 365 zile, 48 minute şi 46 secunde. Observăm deci diferenţa de circa 11 zile între anul solar şi anul lunar, ultimul având 12 luni, fiecare de câte 29 zile, 12 ore, 44 minute, 3 secunde şi o treime de secundă, ceea ce înseamnă circa 354 zile. Deoarece folosirea anului lunar în exclusivitate ar fi determinat dereglarea începerii şi încheierii muncilor agricole (unele dintre ele, precum plantatul pomilor, secerişul grâului şi al orzului având date fixate în Talmud), precum şi transformarea aspectelor celebrării sărbătorilor s-a recurs la reunirea cu anul solar. În acest scop a fost stabilit un ciclu de 19 ani, care constituie ciclul mic al lunii. De asemenea s-a decis introducerea unei luni suplimentare care să completeze decalajul apărut. Anii selecţionaţi pentru introducerea acestei luni suplimentare sunt în cadrul ciclului de 19 ani: al treilea, al şaselea, al optulea, al unsprezecelea, al paisprezecelea, al şaptesprezecelea şi al nouăsprezecelea. Aceştia sunt anii bisecţi sau embolistici. În cadrul lor este luna ”Adar II”, luna obişnuită Adar devenind ”Adar I”.
Normele halahice au stabilit că toate manifestările din luna Adar din anii obişnuiţi sau simpli vor avea loc în luna Adar II în anii bisecţi. Printre ele ziua naşterii şi decesului lui Moşe Rabeinu, sărbătoarea de Purim precum şi cea de Şuşan Purim şi ziua Postului Esterei (Taanit Esther), iar în ultimele generaţii comemorarea scufundării vasului ”Struma”. Practic, luna Adar II ia locul lunii Adar, luna Adar I fiind un fel de prefaţă pentru luna Adar II. Este intercesiunea lunii Adar II în cadrul anului embolistic.
Dar calendarul ebraic mai are şi alte elemente speciale. Există luni ”întregi” (”maleyim”), respectiv de 30 de zile: Nisan, Sivan, Menachem-Av şi Adar I (ultima numai în anii bisecţi). Lunile Iyar, Tammuz, Elul, Tevet şi Adar (Adar II în anii bisecţi) sunt considerate ”incomplete”, (”haserim”), respectiv au câte 29 de zile. Lunile Marheşvan şi Kislev diferă în funcţie de poziţia anului, deoarece există şi ani cu zile amânate, pentru ca Iom Kipur să nu cadă într-o zi de vineri sau duminică (”dehyah”). O împărţire există şi sub forma de anotimpuri (”tekufot”). Un ciclu de 28 de ani stabileşte cu exactitate coincidenţa clipei actuale cu cea din urmă cu 28 de ani în calendare diferite. În privinţa zilei, ea începe odată cu apariţia a trei stele pe cer: este începutul nopţii şi deci a datei calendaristice următoare. Probabil că iniţial era vorba de o oră fixă, 6 seara, ca oră stabilită convenţional pentru fixarea începutului datei, ea modificându-se ulterior din motive geografice şi astronomice.
Nu cunoaştem calendarul din perioada primului Templu de la Ierusalim cu exactitate. Cele patru denumiri cunoscute de luni din acea perioadă – Aviv, Ziv, Bul, Eithanim – ar putea indica perioadele sau anotimpurile. Denumirile lunilor – folosite şi în prezent – sunt de origine babiloniană, indicând epoca exilică şi postexilică, deci perioada celui de al doilea Templu de la Ierusalim. Forma actuală a calendarului ebraic datează probabil din secolul al zecelea al erei creştine. În prezent este un calendar bazat pe calcule, spre deosebire de perioada primului şi a celui de al doiea Templu, când era un calendar bazat pe observaţii astronomice şi meteorologice. În privinţa calculului anilor (de la Facerea Lumii) – actualmente anul 5774 – el se bazează pe calculul vârstei personajelor din cartea biblică Bereşit (Geneza, sau Facerea).
Prefer să închei articolul cu o povestioară, pentru a nu fi arid şi ”matematic”. În urmă cu ani, la o lecţie de cronologie ebraică, profesorul universitar Iţhak Zimmer, de la Universitatea Bar-Ilan, văzând dificultăţile studenţilor de a înţelege calculul calendarului, a spus în glumă că nu e greu, pentru aceasta nu este nevoie a fi Einstein, este de ajuns a fi Weinstein. Cu toţii am crezut că Weinstein este un evreu care îşi calculează calendarul singur pentru a respecta sărbătorile. Mare ne-a fost însă mirarea când am aflat că Weinstein nu era un evreu religios oarecare, ci… autorul unui volum studiu despre calendarul ebraic, aspectele lui astronomice şi istoria lui. Dar… recomandabil şi interesant de a fi citit de oricine este interesat de problemă.
