Într-un moment cât se poate de nepotrivit (nu ştiu de attfel dacă există momente suficient de potrivite pentru spectacole de acest gen), responsabilii de la Metropolitan, celebrul templu al iubitorilor de operă au decis să prezinte publicului , « Moartea lui Klinghoffer », dramatizarea asasinării evreului-american Leon Klinghoffer, aflat la bordul navei de croazieră Achille Lauro, răpit de un grup de terorişti arabi cu aproape două decenii in urmă. Autorul lucrării, compozitorul John Adams – încercând să-şi justifice controversata iniţiativă – a  declarat că intenţia sa nu fusese nicidecum să închine o odă violenţei, ci să-i determine pe spectatori « să-i inţeleagă pe terorişti şi motivele acestora »…

Într-un moment cât se poate de nepotrivit (nu ştiu de attfel dacă există momente suficient de potrivite pentru spectacole de acest gen), responsabilii de la Metropolitan, celebrul templu al iubitorilor de operă au decis să prezinte publicului , « Moartea lui Klinghoffer », dramatizarea asasinării evreului-american Leon Klinghoffer, aflat la bordul navei de croazieră Achille Lauro, răpit de un grup de terorişti arabi cu aproape două decenii in urmă.

Autorul lucrării, compozitorul John Adams – încercând să-şi justifice controversata iniţiativă – a  declarat că intenţia sa nu fusese nicidecum să închine o odă violenţei, ci să-i determine pe spectatori « să-i inţeleagă pe terorişti şi motivele acestora », căutând omenia în sufletele şi acţiunile lor.

Am mai auzit aberaţii din gura unor mari compozitori, într-un dezacord absolut cu armonia  creaţiilor lor, dar argumentul lui Adams le cam depăşeşte pe cele precedente.

Premiera operei sau oratoriului , « Moartea lui Klinghoffer », la Metropolitanul din New-York urmează să aibă loc pe 20 octombrie, fiind programate opt reprezentaţii.

Rugăciunile zecilor de mii de israeliani adunaţi la Zidul Plângerii n-au ajuns la urechile răpitorilor celor trei adolescenţi asasinaţi cu sânge rece, membrii organizaţiilor islamiste continuă şi în acest moment să verse sângele semenilor lor cu sutele şi miile, distrugând existenţa tot atâtor familii, ideologiile ultra naţionaliste vor triumfa şi de acum încolo, în timp ce autori renumiţi vor scrie piese de teatru, opere şi scenarii de film în căutarea asiduă după ceva urme de omenie ascunse  în sufletele şi creierele dezumanizate ale asasinilor.

Există oare un « moment potrivit » pentru prezentarea unei opere (gen muzical-romantic) care încearcă să justifice actele anti-israeliene sau anti-evreieşti (Klinghoffer n-a fost israelian, ci « doar » evreu), într-o lume în care antisemitismul este pe cale să devină un fapt divers, universal acceptat?

Mă consider un sincer adept al luptei contra cenzurii şi un apărător al libertăţii de expresie (plus un mare consumator de muzică), cred însă cu convingere şi în puterea raţiunii.

Fiicele lui Leon Klinghoffer, Lisa şi Ilsa, şi-au exprimat în mod categoric şi repetat indignarea faţă de decizia prezentării unui spectacol pe tema asasinării tatălui lor. Luarea în considerare a acestor sentimente, cu adevărat umane, ar fi deja suficientă pentru schimbarea deciziei iniţiale. Premiera ar putea fi, dacă nu anulată, măcar amânată.

Până una-alta, uşoare semne de sensibilitate pot fi observate în activitatea conducerii reputatei instituţii: proiecţiile plănuite în cadrul ,,Simulcast’-ului, devenit atât de popular pe ecranele cinematografelor special amenajate pentru transmisii de la Metropolitan în mai multe oraşe ale planetei, au fost, pentru moment, suspendate.