Două cercetătoare în domeniul istoriei evreo-române, Felicia Waldman și Anca Ciuciu, de la Universitatea din București, Centrul de Studii Iudaice ”Goldstein-Goren”, și-au luat asupra lor sarcina reconstituirii Bucureștiului evreiesc, adunând acest material documentar. Lucrarea lor este un album care include atât fotografii, cât și relatări scrise de istorie locală sau utile pentru reconstituirea acesteia. El este intitulat ”Istorii și imagini din Bucureștiul evreiesc” şi a apărut de curând şi în ediţie digitală
M-am întrebat uneori cum arăta Bucureștiul evreiesc în secolele precedente. Bucureștiul evreiesc din care au rămas unele clădiri, dar puține informații asupra a ceea ce a fost odată cu adevărat. Un număr mic de relatări, relativ puține documente scrise și puține fotografii. Mulți oameni, locuitori de astăzi ai orașului, nu au văzut un evreu niciodată, iar dacă aud despre contribuția evreilor la dezvoltarea lui în trecut, li se pare un lucru ciudat și exotic. Lucrările de istorie a Bucureștiului menționează pe evrei, dar relativ puțin, în cadrul minorităților etnico-religioase locale. Evreii par uitați, o simplă amintire a trecutului, deși o mică obște evreiască activă continuă să existe și să activeze în această metropolă, capitală a României. Dar trecutul nu poate fi uitat. Câteva sinagogi, unele case aflate în trecut în proprietatea unor evrei, clădiri construite de arhitecți evrei, cimitirele evreiești au rămas mărturie a lumii evreo-bucureștene de altă dată. Precum și documente scrise și fotografii de valoare istorică, ale unor oameni și ale unor clădiri care au fost. Ele reprezintă un material documentar fundamental la reconstituirea unei istorii locale bogate, a cunoașterii moștenirii altor generații.
Două cercetătoare în domeniul istoriei evreo-române, Felicia Waldman și Anca Ciuciu, ambele bucureștence din noua generație, lectore la Universitatea din București, Centrul de Studii Iudaice ”Goldstein-Goren”, și-au luat asupra lor sarcina reconstituirii Bucureștiului evreiesc, adunând acest material documentar. Lucrarea lor este un album care include atât fotografii, cât și relatări scrise de istorie locală sau utile pentru reconstituirea acesteia. El este intitulat ”Istorii și imagini din Bucureștiul evreiesc”, apărut la editura Noi Media Print, în limbile română și engleză. Recent a apărut o ediție revizuită sub formă virtuală, în Internet. Citând motto-ul autoarelor, înțelegem că ele se adresează ”celor care își amintesc”, precum și ”celor care nu vor să uite”.
Într-adevăr, fotografiile publicate de autoare, însoțite de texte explicative scrise de ele sau selectate de ele din opere literare și publicistice ale unor scriitori contemporani și devenite mărturii istorico-literare, prezintă istoria elementului evreiesc al orașului. Evrei au locuit la București începând din secolul al XVI-lea. In secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea, ei au aparținut micii și marii burghezii, dar și meșteșugarilor și sărăcimii. Rolul lor în dezvoltarea orașului nu poate fi trecut cu vederea.
Dacă cineva caută informații despre Bucureștiul evreiesc, le găsește în această carte, fie sub formă de relatări, fie sub formă de ilustrații. De exemplu, sinagogile bucureștene. Sunt prezentate atât cele existente, cât și cele demolate, dar ale căror fotografii s-au păstrat. Aflăm, de exemplu, că cea mai veche sinagogă ortodoxă din București era ”A. B. Zissu”. Găsim o prezentare a Templului Coral din București, atât din punct de vedere istoric, cât și din punct de vedere arhitectural-artistic, explicațiile fiind însoțite de o fotografie de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, precum și de fotografii recente, făcute de Ovidiu Morar și Daniel Mladin special pentru acest album. Aceste fotografii reproduc nu numai clădirea ca ansamblu arhitectonic (să ne amintim că Templul Coral reformist, construit în stil maur, a fost o copie a Templului reformist din strada Tempelgasse din Viena, distrus de naziști), ci și anumite detalii artistice ale clădirii. De asemenea, găsim fotografii ale unor detalii artistice și arhitecturale ale Sinagogii Mari. Un capitol interesant este cel al unor construcții civile făcute de evrei sau la comanda unor evrei bogați din București, precum casa lui Mauriciu Blank, Hotelul Bulevard, Hotelul Continental și altele. De asemenea, gasim fotografii istorice din viața de zi cu zi din Bucureștiul evreiesc de altă dată, precum și relatări despre renumitul (dar uitatul) ”Han cu tei”, sau despre Calea Moșilor, sau despre vestita Calea Văcărești, cunoscută din romanul cu același titlu de Isac Peltz. Găsim și informații asupra participării evreilor la viața economică. În afara adunării și publicării informațiilor selectate din volume și studii de istorie și de istorie economică, precum și a fotografiilor (unele făcute de renumitul Iosif Berman), observăm o metodă interesantă de cercetare a temei, prin intermediul anunțurilor publicitare din presa timpului. Autoarele reproduc anunțuri ale diferiților meseriași și comercianți, publicate în ziarele contemporane, în care fiecare dintre aceștia își prezintă afacerea, pentru a atrage clienți. Anunțurile publicitare reprezintă un material documentar important, care un poate fi neglijat. Folosirea acestui material de către una dintre autoare, Anca Ciuciu, reprezintă o metodă de cercetare istorică importantă. Alt aspect prezentat este cel al contribuției arhitecților evrei la construirea orașului și la modernizarea lui, datorită noilor stiluri arhitectonice din perioada interbelică (de exemplu, clădirile construite de Marcel Iancu, dar și de alți arhitecți evrei importanți). Unele clădiri au fost demolate, mai ales în anii 80 ai secolului al XX-lea, dar altele au supraviețuit, au fost reparate și sunt folosite și în prezent. Oricum, cititorul poate găsi atât fotografii ale unor clădiri existente astăzi, cât și fotografii ale unor clădiri demolate, rămase numai în fotografie. Alt element prezent în album este reprezentat de fotografii ale unor pietre tombale de valoare istorică și artistică din cimitirele evreiești bucureștene, sau cel puțin descrierea lor. Volumul prezintă și biografii scurte, informative, ale unor personalități evreiești intelectuale din București, printre ele ale unor personalități al căror nume a fost dat unor străzi din oraș (între ultimele, sunt menționate și personalități din viața economică, dar care au participat la dezvoltarea orașului, fie în mod direct, fie sub forma unor donații sau testamente, precum bancherul Jacques Elias). Sunt prezentate și unele instituții evreiești din oraș.
Autoarele nu se mulțumesc să prezinte numai trecutul. Ele se referă și la viața evreiască din Bucureștiul de astăzi. Deși în București locuiesc circa 4000 de evrei (față de 69.885 în anul 1930, care reprezentau 10,9 % din populație), ei sunt activi în viața orașului și dezvoltă o viață comunitară activă, lucru subliniat de una dintre autoare, Felicia Waldman.
Cele două autoare – Felicia Waldman și Anca Ciuciu – semnează capitolele scrise de fiecare dintre ele în mod separat. Ele adaugă și o bibliografie selectivă a temei. O carte care merită să fie citită atât de specialişti, cât şi de publicul larg. Ea reprezintă o contribuţie la istoria generală a oraşului Bucureşti, dar şi la istoria evreilor din România.
