O bucată muzicală mediocră, de trei minute lungime, în care acordurile rock se combină cu fragmente de cor eteric; iată compoziţia care va răsuna în 11 octombrie pe Arena Naţională, în deschiderea meciului româno-maghiar, din cadrul preliminariilor  Campionatului European. Oricum, calitatea produsului livrat de formaţia Iris – demnă de o soartă mai bună – a depins şi de timpanele celor de la federaţia de specialitate, cei care-l comandaseră. O problemă mai gravă o reprezintă însă textul care, în mod obişnuit, s-ar fi pierdut între obişnuitele lozinci stimulatoare de gen…  Numai că ceea ce aud la minutul 2, secunda 29  a textului destinat încingerii galeriei de microbişti mă lasă perplex

O bucată muzicală mediocră, de trei minute lungime, în care acordurile rock se combină cu fragmente de cor eteric; iată compoziţia care va răsuna în 11 octombrie pe Arena Naţională, în deschiderea meciului româno-maghiar, din cadrul preliminariilor  Campionatului European. Oricum, calitatea produsului livrat de formaţia Iris – demnă de o soartă mai bună – a depins şi de timpanele celor de la federaţia de specialitate, cei care-l comandaseră.

O problemă mai gravă o reprezintă însă textul care, în mod obişnuit, s-ar fi pierdut între obişnuitele lozinci stimulatoare de gen, fiind limpede că autorul s-a concentrat asupra numărului de silabe ce din coadă au să sune. Numai că ceea ce aud la minutul 2, secunda 29  a textului destinat încingerii galeriei de microbişti mă lasă perplex: „Hai pe ei, pe mama lor!”.  Un îndemn în mod clar e departe de a fi un eufemism.

Încerc să mă situez în afara toamnei actuale, să iau distanţă de campania electorală care în octombrie va dudui din plin şi de eventualele întorsături pe care le poate lua – în acest context – meciul româno-maghiar. Şi am făcut abstracţie de fertilitatea terenului de fotbal în ceea ce priveşte clasicele relaţii de bună vecinătate.

Sunt de acord şi cu faptul că pentru încurajarea echipei e permis să apelezi până şi la manipularea sentimentală. În aceste condiţii se pedalează pe motive precum victorie sau moarte, acum ori niciodată sau noi suntem mai tari,  forţa unităţii sub tricolor şi alte elemente ale aceleaşi recuzite. Dar o sintagmă precum cea  auzită în noul imn, care lezează sportivitatea până la rărunchi, nu-şi are locul. (Sub pretextul nostalgiei de toamnă nu pot să nu evoc imaginea celor câteva sute de microbişti care, cu destul de mulţi ani în urmă, s-au  deplasat în faţa consulatului maghiar din Cluj şi – dat fiind că românii marcaseră trei goluri – au scandat de mai multe ori: Un, doi, trei, ne-am pişat pe ei!)

Şi, căutând să-mi extrag din memoria auditivă vuietul uraganului stadioanelor britanice, happeningul în masă al suporterilor plini de vervă şi elan, chiar dacă nu m-am lansat într-o analiză profundă pe text, dar tenacitatea cu care se încăpăţânează să-şi susţină favoriţii, cu atât mai abitir cu cât sunt pe cale să piardă partida, mă determină să conchid că acolo nu e vorba decât de o plenară trăire colectivă sau, cel mult, de a domina cu vocea galeria adversară.

Fără îndoială, gazdele vor face totul pentru a evita o eventuală  sancţiune a UEFA aplicată după partidă, mai ales că de curând au savurat, pe tărâmul Eladei, un meci cu porţile închise. Cel puţin asta ne dă de bănuit proaspătul imn încurajator, care a fost compus la timp pentru a se opera modificările benefice asupra textului, înainte de 11 octombrie, fără a mai aştepta somaţia cu antetul Consiliului Naţional al Discriminării.

Versiunea română a textului publicat în cotidianul clujean Szabadság din data de 30 septembrie 2014