Andrea Ghiţă: STATUIA INOCENŢEI şi MEMORIA lui ANDOR JÁROSI

În 7 octombrie 2014, în curtea bisericii evanghelice-luterane din centrului Clujului, a fost dezvelită Statuia Inocenţei, creată de sculptorul Endre Adorjáni în memoria victimelor Holocaustului.  Silueta fragilă şi graţioasă al cărei chip şi trup au fost stâlcite de năprasnica tragedie care s-a abătut asupra ei, m-a dus cu gândul la Anna Kádár… În mai-iunie 1944, în timpul ghetoizării şi deportării evreimii clujene (16.000 de suflete) adolescenta de 14 ani a fost adăpostită în apartamentul protopopului luteran Andor Járosi. Anna a reuşit să ajungă în locuinţa familiei Járosi, înainte de arestarea părinţilor ei, gazdele promiţând că o vor ascunde atâta timp cât avea să fie necesar…

 

În 7 octombrie 2014, în curtea bisericii evanghelice-luterane din centrului Clujului a fost dezvelită Statuia Inocenţei, creată de sculptorul Endre Adorjáni, în memoria victimelor Holocaustului.  Silueta fragilă şi graţioasă al cărei chip şi trup au fost stâlcite de năprasnica tragedie care s-a abătut asupra ei, m-a dus cu gândul la Anna Kádár…

În mai-iunie 1944, în timpul ghetoizării şi deportării evreimii clujene (16.000 de suflete) adolescenta de 14 ani a fost adăpostită în apartamentul protopopului luteran Andor Járosi. Anna a reuşit să ajungă în locuinţa familiei Járosi, înainte de arestarea părinţilor ei, gazdele promiţând că o vor ascunde atâta timp cât avea să fie necesar. De altfel, Andor Járosi, protopop şi profesor la facultatea de teologie protestantă – un om boem şi erudit, mare iubitor de literatură şi teatru – şi-a manifestat constant, chiar public, împotrivirea faţă de legile anti-evreieşti, nu s-a lepădat de prietenii evrei nici în cele mai critice vremuri, străduindu-se să emită acte de botez şi să înlesnească fuga unor apropiaţi.

Toate acestea au atras atenţia serviciului de siguranţă maghiar care l-a urmărit şi atenţionat, avertizându-l că această atitudine poate să-l coste.

Anna Kádár prietenă cu Margit, fiica  soţilor Járosi, s-a bucurat de o atenţie părintească din partea acestora:

Toată familia îşi asumase un risc foarte mare, ştiut fiind ce represalii aplicau germanii asupra celor care ascundeau evrei, iar ei erau înconjuraţi de germanii cazaţi în clădirea parohială. Preotul german locuia chiar în vecini…De câte ori suna cineva la uşă, trebuia să mă ascund în încăperea toaletei, cu inima cât un purice, aşteptând ce avea să se întâmple. Toată familia a fost extraordinar de amabilă cu mine, mi-au asigurat îmbrăcămintea şi hrana (care se dădea pe cartelă şi eu nu aveam aşa ceva), mi-au oferit sprijin sufletesc, mi-au insuflat încredere. Andor Járosi a aflat că părinţii mei trăiesc şi că tata, foarte bolnav de plămâni, fusese transferat la spitalul închisorii. În timpul alarmelor aeriene, soţia lui Andor Járosi nu cobora în adăpostul unde eu nu mă puteam arăta, ci rămânea cu mine. (Fragment tradus din mărturia Annei Kádár, căs. Komlos) [1]

Andor Járosi şi-a arătat solidaritatea faţă de concitadinii săi evrei şi în alte, multe moduri: obţinerea de documente, ajutorarea lor în existenţa clandestină, consolarea celor închişi în ghetou. După plecarea ultimului transport şi golirea ghetoului de la cărămidărie, preotul Andor Járosi a înmormântat în cimitirul israelit trupurile celor ce-şi sfârşiseră zilele în ghetou, înainte de deportare.[2]

Silueta frântă şi deznădăjduită cu trupul brăzdat fisuri, precum un copac lovit de trăsnet a statuii Inocenţei ,îmi aminteşte, în egală măsură, de suferinţa îndurată de Laura Járosi (n. Brandt) şi fiica ei adolescentă, Margit, în toamna anului 1944, când – după ce iniţial fusese onorat, propunându-i-se chiar şi postul de primar (pe care l-a refuzat, considerându-se nepotrivit) – capul familiei avea să fie ridicat de acasă şi deportat în Siberia. Confruntarea cu gerul şi condiţia de prizonier a fost fatală pentru constituţia firavă a protopopului. Andor Járosi a murit în decembrie 1944, la Magnitogorsk.

Aveau să treacă şase decenii, până când preotul Andor Járosi, supranumit de Daniel Löwy – datorită destinului asemănător – un Wallenberg clujean, avea să fie recompensat de statul Israel cu titlul de Drept al Popoarelor Demersul a fost iniţiat şi dus la bun sfârşit de Daniel Löwy.

Basorelieful care imortalizează chipul protopopului Andor Járosi, amplasat pe zidul clădirii parohiale, pare a veghea asupra statuii Inocenţei, cu privirea sa nesfârşit de blândă şi încurajatoare, răzbătând prin ochelarii rotunzi.



[1] Löwy, D, A Kálváriától, a tragédiáig, Editura Koinónia, Cluj, 2005

[2] ibidem

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *