Margherita a fost soția unui bogat lider sionist, avocatul Cesare Sarfatti cu care a avut trei copii. Cum spuneam, ambițioasă și inteligentă, ea l-a ajutat pe ”il Duce” să formuleze și să implementeze ideile fascismului. Și nu numai că l-a sfătuit în organizarea Marșului asupra Romei din 1922, dar l-a ajutat și cu bani pentru această acțiune prin care ”cămășile negre” au preluat puterea în țară. Timp de 20 de ani a fost eminența cenuşie a dictatorului. Margherita, femeie cultivată și inteligentă, critic de artă ca formație, a fost nu numai amanta, ci și consilierul secret și ideologul lui Mussolini. Ea însăși își atribuie, fără remușcări, redactarea legislației rasiale și crearea cadrului pentru punerea în practică a măsurilor antisemite
Benito Mussolini, dictatorul fascist al Italiei, se lăuda că ar fi conceput primele idei de legi rasiste, cu mult înaintea lui Hitler. Mussolini le-a inițiat din 1921, iar Hitler abia din anii 30. De menţionat că în Italia legislaţia a fost pusă în practică, sub presiunea lui Hitler, abia in 1938. Până atunci în partidul fascist se înscriseseră şi evrei. Paradox al istoriei, fascistul italian avea o soție evreică, Rachele Guidi, și – timp de 20 de ani – o amantă, Margherita Sarfatti, tot evreică. Amanta evreică îl ajutase să formuleze și să organizeze ideologia fascistă. Desigur Mussolini, care e descris de Margherita ca un obsedat sexual, a avut sute de femei, accidental sau ca pasiuni de scurtă durată. Cea mai cunoscută e totuși Clara Pettaci, singura ce avea drept la mașină de stat și gardă de corp. Clara Pettaci a fost arestată de partizanii italieni odată cu Mussolini, iar la 27 aprilie 1945 au fost împușcați amândoi și, ca afirmare a derizoriului prăbușirii acestor doi amanți care au condus Italia, cadavrele lor au fost spânzurate cu capul în jos într-o piațetă din Milano.
Margherita Sarfatti, amanta lui Mussolini
Mai puțin cunoscută decât Clara Pettaci, dar mai veche în relația cu Benito (căruia îi spunea alintându-l Ben) Margherita a trăit cu Mussolini 20 de ani. A fost alături de el încă de la începuturile asaltului ”cămășilor negre” asupra statului italian și afirmă că ea l-a ajutat să organizeze aceste bande fasciste, îmbrăcate în negru și cu diagonală de piele de tip militar, pe care le-a luat drept model Hitler, atunci când și-a creat ”trupele de asalt” (SA) la începutul ofensivei naziste asupra statului german. Săptămânile trecute au apărut în engleză memoriile ei sub titlul ”My Fault. Mussolini as I knew him”.
Margherita, femeie cultivată și inteligentă, critic de artă ca formație, a fost nu numai amanta, ci și consilierul secret și ideologul lui Mussolini. Ea însăși își atribuie, fără remușcări, redactarea legislației rasiale și crearea cadrului pentru punerea în practică a măsurilor antisemite.
Deșteaptă, cum spuneam, nu și-a făcut iluzii : la 14 noiembrie 1938, curând după ce legile rasiale au fost promulgate, Margherita nu s-a bazat pe relația ei cu Mussolini, ci a părăsit vila de la lacul Como, cu mașina ei cu șofer privat care a condus-o până la frontiera cu Elveția. În cele două valize cu care a plecat avea 1272 de scrisori primite de la Mussolini în ultimele două decenii de relație sentimentală și ideologică. Sarfatti avea atunci 58 de ani și avea să revină în Italia abia în 1947, după un lung sejur în Franța, Argentina și Uruguay. În exilul ei, Margherita s-a întreținut scriind eseuri de artă pentru ziarele locale, iar în 1945, scurt timp după moartea celebrului ei amant, a publicat o serie de articole în revista ”Critica” din Argentina în care a dezvăluit detalii despre relația ei cu Ducele. Aceste articole au fost adunate în cele 18 capitole ale volumului amintit. Cartea nu este groasă, doar 323 de pagini, și este editată și adnotată de istoricul britanic Brian R.Sullivan.
Margherita a fost soția unui bogat lider sionist, avocatul Cesare Sarfatti cu care a avut trei copii. Cum spuneam, ambițioasă și inteligentă, ea l-a ajutat pe ”il Duce” să formuleze și să implementeze ideile fascismului. Și nu numai că l-a sfătuit în organizarea Marșului asupra Romei din 1922, dar l-a ajutat și cu bani pentru această acțiune prin care ”cămășile negre” au preluat puterea în țară. Timp de 20 de ani a fost eminența cenuşie a dictatorului și ambasadorul lui neoficial, iar în 1925 a scris o biografie a lui Benito Mussolini, în care îl glorifica, lucrare tradusă în 18 limbi, cu sprijinul administrației italiene a fost.
După cum scrie Sullivan în ampla sa introducere ”Ea îi cunoștea secretele, știa aproape totul despre slăbiciunile sale pe care încerca să le ascundă, cruzimea sa, superstițiile lui, ignoranța lui asupra multor subiecte medicale și științifice, dar știa și despre sifilisul lui”. Sarfatti a publicat în 1955, în italiană, o autobiografie cu titlul ”Aqua passata” în care nu menționează relația ei cu Ducele, dar memoriile recent tipărite fac loc pe larg acestei relații, conțin numeroase anecdote politice și personale, dau citate din Mussolini și vorbesc nu numai despre obsesia lui pentru sex, dar și pentru cocaină. Însă nu conțin bârfe de alcov. Sarfatti nu manifestă nici un regret pentru relația ei cu Mussolini, care prin politica sa antisemită a fost responsabil și pentru moartea surorii ei și a cumnatului, pe drumul spre Auschwitz.
Aşa s-a întâmplat cu mulți comuniști ilegaliști de la noi, Sarfatti susține că fascismul a fost la început o idee bună care a fost însă ”distorsionată” pe parcurs. Sarfatti afirmă că a crezut în fascism și a luptat pentru el la început. Ea crede că puterea l-a corupt și pe Mussolini, care după un deceniu ca prim ministru a ajuns să nege dreptul la libertate a individului, chiar la libertatea interioară, care trebuia controlată de stat. Margheritta afirmă că principala cauză a prăbușirii lui Mussolini a fost alianța cu Hitler, căreia ea i s-a opus fără succes.
”Am scris o carte despre fascism, citită de multă lume, în care interpretam scopurile fascismului într-o lumină favorabilă și proclamam întregii lumi că Mussolini era un erou de proporții istorice. Asta a fost greșeala mea. E datoria mea să declar că Mussolini a căzut din cauza falimentului său moral complet….Noi am descoperit că în spatele măștii fascismului se așternea un abis de corupție, nepotism, favoritism și aplicare arbitrară a legii”.
Oare unde am mai auzit noi asemenea descoperiri ? Noi cei care am asistat la prăbușirea unei ”idei generoase” precum comunismul pe care ”unii l-au distorsionat” într-o dictatură similară cu cea fascistă. De altfel Mussolini, la începutul mișcării sale, se considera un socialist, dar era la fel de socialist ca și național-socialistul Adolf Hitler. Amândoi au dezvoltat un socialism ”distorsionat” . Sullivan, în prefața sa, consideră că Sarfatti a avut un rol ideologic important, mai important chiar decât Mussolini, în elaborarea bazelor fascismului în anii 1913-1919 și că nu poate să își decline responsabilitatea pentru ceea ce alții au făcut bazați pe ideile ei. Sullivan afirmă că odată plecată din Italia Margherita a stabilit o înțelegere cu Mussolini prin care se angaja să nu povestească detalii despre relația lor, în schimbul asigurării securității familiei ei rămase în țară. Este o carte despre un paradox istoric, despre o evreică bogată, cultivată,inteligentă care și-a pus capacitatea și, am adăuga, farmecele sexuale în slujba unei cauze brutale și antiumane, a unui sistem care a distrus poporul ei și familia ei, de dragul manipulării unui amant ce avea să joace un rol istoric, evident pentru ea.
