Săptămânile trecute, într-o frumoasă zi cu soare, m-am întâlnit cu o prietenă venită în vizită din Brașov. Ne-am luat fiecare câte un latte şi, după o lungă conversație, ne-am hotărât să trecem prin câteva magazine – fără aglomerație şi fără muzica pusă la maxim, ca în weekend.

Într-unul dintre ele, care semnaliza şi ceva promoție sau reduceri de moment, am intrat „doar ca să ne uităm”, un pretext atât de familiar… Pe un umeraș aștepta un adorabil pulover subțire din bumbac şi viscoză, în cea mai frumoasă nuanță de verde smarald, premiat cu o reducere substanțiala pe motiv că la subraț avea un mic defect. M-am trezit, brusc, trecând printr-un şir întreg de mașinații mentale:

„Suntem abia la jumătatea primăverii, voi avea suficiente ocazii să îl port sezonul asta..”
„E culoarea mea preferată, aş putea să îl asortez la atâtea fuste, şi la jeanşi, şi la câțiva pantaloni…”
„E din bumbac în amestec cu viscoză, sunt materiale naturale, e ușor de întreținut, iar textura e atât de fina!”
„E adevărat ca are defectul acesta la subraț – dar e doar o mica gaură, o pot repara eu sau îl duc la un atelier de retuș; nu are cum să coste mai mult de 15-20 de lei, poate mi-l repară pe loc sau de la o zi la alta…”
„Iar preţul, nu mai dau peste un deal aşa grozav – e şi un pulover de calitate, îmi place şi culoarea, croiala îmi vine bine, voi regreta daca îl las necumpărat!”

Am intrat în acest ciclu de gânduri, numit şi „justification thinking”, fără să-mi dau seama. Nu înseamnă că nu eram conștientă de ele, ci că le hrăneam, nu mă împotriveam, nu le supuneam niciunui filtru rațional. În capul meu, până să articulez „achiziție din impuls”, eram deja posesoarea puloverului, îl cumpărasem, eram cu el acasă, începusem deja procesul de retuş!

Însă aici intervine șmecheria: există ceva care scurtcircuitează acest ciclu de gândire viciată, un gest care – fără efort şi fără durere – ne poate împiedica să ajungem la concluzia inexorabilă a unei noi achiziții vestimentare de care, de fapt, nu avem nevoie.

Șmecheria de care vorbesc este pura noastră capacitate de a recunoaște, chiar în momentul în care ni se întâmplă, că am intrat în respectivul cerc vicios de gânduri. Îi puteti spune conștientizare şi o aduceți în prima-plan printr-o singura întrebare:

Mă simt mai ușoară sau mai împovărată, la gândul de a cumpăra această haină?
Mă simt mai ușoară sau mai împovărată, la gândul de a avea această haină?

În cazul meu, răspunsul la ambele variante ale întrebării a fost același: mai împovărată.

Sigur, piesa respectiva bifa câteva căsuțe importante şi părea să fie o achiziție bună. Fără nicio îndoială, as fi putut-o îmbrăca de suficiente ori: nu se încadra la „orfani”, acele piese de care uităm, pe care nu le purtăm, nu ştim cum să le asortăm, cărora nu le găsim „fraţi” sau „parteneri” în garderobă. Nu era nici o achiziție costisitoare, nici măcar una al cărei preț să depășească un prag rezonabil al bugetului meu.

Din punct de vedere emoțional, era o achiziție problematică. Nu doar că mă împovăra, ci îmi îngreuna şi garderoba (deja plină) şi, cel mai grav, mă plasa din nou într-un tipar nesănătos: cel al obișnuinței de a face shopping la întâmplare, ca sa îmi umplu timpul.

Ca să ajung la declicul potrivit – unda verde sau, din contra, roşie – care îmi indica motivul adevărat şi conștient al cumpărării respectivei haine, tot ce aveam de făcut era sa mă opresc un moment, să îmi pun acele întrebări şi să aștept răspunsul.

Ah, şi cât de mult contează să dăm atenție răspunsului, să îl respectăm şi să decidem conform lui! Pentru că putem auzi răspunsul care apare din intuiția proprie, din cea mai înțeleapta şi conștientă parte a noastră, iar apoi să-l ignorăm – atunci de ce ne mai punem întrebările de mai sus?

Așa că am lăsat în magazin puloverul în cea mai frumoasă nuanţă de verde smarald, cu defectul abia observabil şi cu prețul atât de tentant.

În drum spre casă m-am simţit uşoară, am știut că am luat decizia bună.

Data viitoare, când sunteți la cabina de probă (sau online, pregătite să transferați ceva în coșul de cumpărături) şi vă treziți că vă căutați justificări pentru a cumpăra ceea ce probați, întrebați-vă doar atât:

Mă simt mai ușoară sau mai împovărată, la gândul de a cumpăra această haină?
Mă simt mai ușoară sau mai împovărată, la gândul de a avea această haină?

Mai sunt şi alte întrebări care va pot schimba tiparele de shopping, dar le las pentru un viitor articol.

Irina Markovits

(articol preluat de pe blogul autoarei https://www.stylediary.ro/wordpress/)