Budapesta. Cursurile de corectare a defectelor de vorbire și cele de formare a specialiștilor în domeniu.

Conducătorii Ministerului Învățământului și Cultelor de la Budapesta nu au fost singurii care s-au entuziasmat de această nouă formă de educație specială. A existat interes și din partea societății civile și diverși filantropi s-au angajat să o subvenționeze. Inițial, lui Roboz i s-a cerut să țină, demonstrativ, două cursuri pentru câte 20 de persoane cu defecte de vorbire. Primul, organizat cu sprijin ministerial, s-a ținut între 30 iunie și 26 august 1894, în clădirea Institutului Național pentru Orbi din Budapesta. Al doilea curs s-a deschis la 1 septembrie 1894, însă în altă clădire, Institutul pentru Orbi nefiind disponibil în timpul anului școlar.

Succesul acestor două cursuri a convins autoritățile de necesitatea demarării unor cursuri de formare pentru specialiști în corectarea defectelor de vorbire. În baza acestei hotărâri, în decembrie 1894 Ministerul Învățământului și Cultelor „a încredințat domnului Roboz József calificarea completă a învățătorilor la cursurile speciale pentru bâlbâiți de la Budapesta”. 

Aceste cursuri nu puteau începe fără o pregătire prealabilă. Guvernul a stabilit condițiile de înscriere și ajutorul financiar acordat cursanților: nu se plăteau taxe școlare, fiecare cursant primea câte 100 de forinţi pentru întreținere, iar cazarea era gratuită. Roboz a întocmit două regulamente, unul legat de desfășurarea cursului (materiile teoretice, experimentele practice, etc.), iar celălalt se referea la examenul de absolvire (un examen teoretic scris, unul oral și două examene practice, unul de diagnosticare și unul de corectare). Absolvenții urmau să primească o diplomă. Regulamentele au fost verificate de diferite comisii, fiind aprobate în martie 1896.

Primul curs de formare logopedică a avut loc între 2 iulie și 14 august 1896, cu 35 de cursanți. Examenul s-a ținut la 17 august 1896. Rezultatele au fost remarcabile, iar ministrul învățământului, Dr. Wlassics Gyula, a emis un ordin prin care „se aduc laude și aprecieri domnului Roboz József pentru silința dată și pentru rezultatele obținute în urma conducerii primului curs de calificare în educarea bâlbâiților”. Absolvenții proveneau din 15 localități diferite și printre ei s-au aflat învățători din Cluj, Sibiu, Timișoara, Arad și Sighetul Marmației. Ei s-au întors în localitățile lor și au desfășurat activități logopedice.

Următorul curs s-a desfășurat în 1897, la Institutul de Surzi din Vác, tot cu 35 de cursanți.

În paralel, Roboz a continuat să scrie manuale de logopedie. Din acea perioadă au rămas:

1. A beszéd hibáról (Despre defectele de vorbire). Litografiată. Vác, 1896.

2. Módszeres beszéd- és olvasási gyakorlatok dadogók számára (Tehnici de vorbire și exerciții de citire pentru copiii bâlbâiți). Editura Academiei de Științe a Ungariei, Budapesta, 1896. Aceasta a fost cartea de căpătâi a lui Roboz în domeniul logopedic. Avea 584 de pagini(!). Încă de la apariție a fost deosebit de căutată și apreciată, beneficiind de o a doua ediție în anul 1908.

În ianuarie 1897, ministrul a emis un nou ordin prin care „aduce mulțumiri și recunoștință domnului Roboz József pentru activitatea sa de specialitate și efortul de a scrie cartea Metodici de vorbire și exerciții de citire pentru copiii bâlbâiți.

Sistemul logopedic pus la punct de Roboz a fost apreciat și pe plan internațional. În 1904, profesorul H. Guzmann de la Universitatea din Berlin analiza situația logopedică din Germania și spunea: „în special în străinătate unii oameni fac o muncă atât de bună și de un nivel intelectual atât de înalt, încât au depășit cu mult nivelul școlii noastre. Mai ales instituțiile specializate din Danemarca și Ungaria au ajuns la un asemenea nivel încât trebuie să le urmăm exemplul.”

Inspector ministerial.

Pe lângă funcția de conducător al cursurilor de corectare a defectelor de vorbire, încă din toamna anului 1894 documentele ministeriale l-au asociat pe Roboz cu titlurile de felügyelö (supraveghetor, inspector)veyetősitet siketnémák oktatására (conducător al învățământului pentru surdomuți), sau miniszteri biztos(inspector ministerial). Erau anii în care ministerul dorea să instituie o reformă a învățământului special (terapeutic). Până atunci unitățile școlare destinate copiilor cu anumite deficiențe erau puține și răspândirea lor geografică nu era uniformă. Astfel, în 1894 exista un singur institut pentru orbi, la Budapesta, logopedia se înființase recent, iar pentru debilii mintali nu exista nicio școală. Ceva mai bine era reprezentat învățământul pentru surzi, cu două institute la Budapesta și câte unul la Vác, Timișoara, Arad și Cluj. Lipsea însă o programă școlară unică și o bibliografie națională, așa încât formarea cadrelor se făcea pe baza literaturii în limba germană. Ministerul a format un colectiv de specialiști care să reorganizeze învățământul special (terapeutic). Roboz József a fost unul din acești noi inspectori.

În 1896, în cadrul Ministerului Învățământului s-a format Departamentul pentru Învățământul de Pedagogie Terapeutică, având în frunte o persoană cu rang de „secretar de stat”. Inspectorii de specialitate pentru fiecare deficiență trebuiau să fie directori de institute, această dublă calitate garantându-le experiența necesară. Roboz a primit responsabilitatea coordonării învățământului pentru surzi și a corectării defectelor de vorbire, fiind numit în 1895 directorul celui mai mare și mai vechi institut de surzi, cel din Vác. În anul 1898, departamentul a fost completat cu un grup de „membri externi” care puteau fi convocați la nevoie.

Activitatea acestui for central a dat roade în toate domeniile învățământului terapeutic. S-au înființat noi școli și institute pentru fiecare deficiență, s-a încurajat scrierea de manuale, s-a îmbunătățit modul de formare a cadrelor didactice și s-a perfecționat sistemul de finanțare. La toate acestea, Roboz a fost prezent și activ.

În 1897 Roboz a condus delegația maghiară la al IV-lea Congres al Profesorilor din Învățământul pentru Surdomuți de la Dresda.

În 1898 a obținut aprobarea de a înființa revista de specialitate Magyar Gyógypaedagógia (Pedagogia terapeutică în Ungaria), care mai apare și azi.

În ianuarie 1899, Roboz a fost numit în comisiile de analizare și corectare a manuscriselor pentru educarea surzilor, debililor mintali și de logopedie. Toate activitățile corespunzătoare funcției de inspector ministerial le-a desfășurat în paralel cu funcția de director al Institutului de Surdomuți din Vác.

(Va urma)

Gheorghe Moldovan