1. Atmosfera de linșaj antievreiască și anti-israeliană din marile universități americane, violența fizică îndreptată împotriva studenților și profesorilor evrei seamănă aproape perfect cu contextul și realitatea Germaniei naziste din anii 1930. Agresivitatea din campusuri este augmentată cu manifestațiile brutale ale extremei progresiste pro Palestina, cu celebrele incantații „From the river to the sea, Palestine will be free” care în traducere liberă înseamnă ștergerea de pe hartă a Israelului și aruncarea evreilor de acolo în mare. Practic avem de-a face cu un coșmar al decadenței, al stupizeniei și al manipulării care implicit va duce la conflicte inter-rasiale, interetnice și interconfesionale aproape imposibil de stăvilit. Noul război civil american bate la ușă și sunt pe cale să apară echivalentele comandourilor SA și SS.

Evenimentele triste și grave din ultima vreme din campusurile americane ar trebui să stârnească oprobriul și opoziția vehementă a conducerii universităților înseși, ceea ce nu s-a întâmplat. Doar la Harvard a fost debarcată cu mare greutate rectora, o făptură „diversă” conform procentajelor recent impuse din zonele rarefiate ale puterii de stat și guvernamentale americane, sub presiunea extremei stângi și a progresiștilor din Partidul Democrat din SUA și lobby-ului său deosebit de puternic. Ele arată exact ca pe vremea dictaturilor fasciste și comuniste privitoare la componența rasială, etnică, socială, sexuală etc. a studenților și a profesorilor. Intelectualitatea mondială doarme în papuci, într-un dolce farniente penibil și iresponsabil, căci dacă victimele sunt evreii sau Israelul, nu e nimic nou sub soare, Iuda trebuie să sufere, pentru că e păcătos de când a pornit istoria.

2. S-a apăsat din nou pe accelerația freneziei războinice a Vestului contra agresorului rus din Ucraina. Congresul SUA și apoi Camera Reprezentanților a deblocat pachetul ajutorului militar american acordat Ucrainei, Taiwanului și Israelului. După vreo șase luni de lâncezeală și fatigue de război, goarnele narativei dominante au pornit din nou la luptă informațională și ne-au liniștit că de această dată, cu ajutorul masiv acordat, Ucraina va câștiga războiul de eliberare contra Rusiei. Chiar dacă cei mai reputați geostrategi americani precum George Friedman, John Mearsheimer și Jeffrey Sachs continuă să avertizeze că acest efort militar este nu numai inutil, ci chiar păgubos pentru SUA, administrația Biden se străduiește ca până la alegerile din noiembrie să împace lupul blocului conservator cu caprele ucrainene, israeliene și taiwaneze, respectiv cu varza complexului militar industrial al SUA. Incoerența strategică și diplomatică a SUA din ultimii ani creează și adâncește multe surse de conflict de pe mapamond.

Israelul este relativ susținut militar, dar administrația Biden face tot ce-i stă în putință să oprească ofensiva militară din Gaza, respectiv să debarce guvernul național-religios al lui Netanyahu de la conducerea țării.

Ucraina este sprijinită masiv de SUA, chiar dacă cu reculuri precum în prima jumătate a anului 2024, conform doctrinei strategice conform căreia prioritatea o reprezintă slăbirea Rusiei, eventual debarcarea actualei conduceri autarhice a lui Putin, chiar cu prețul distrugerii complete a Ucrainei care are rolul de avanpost militar la poarta de vest a Rusiei.

Taiwanul este ajutat puternic de Casa Albă pentru a rezista expansiunii regionale a Chinei în Asia de Sud-Est. Practic insula a devenit o fortăreață aero-navală americană la poarta de răsărit a Chinei. Administrația Biden oscilează între normalizarea relațiilor economice și comerciale cu Beijing-ul și întărirea cordonului de baze militare din Pacific pentru a opri dominația chineză în zonă.

3. Nu vă faceți iluzii și pe cât posibil nu cădeți în extaz de binefacerile și minunile inteligenței artificiale: aceasta reprezintă un pas decisiv către controlul total exercitat de state și organizații suprastatale asupra populației mondiale. Mai mult, la nivel planetar milioane de lucrători calificați sau înalt calificați își vor pierde locurile de muncă.

4. Patria e destin, statul e festin. Bineînțeles, majoritatea iubesc statul, pentru că el îți dă bani, avantaje, funcții, decorații, statut, pensii speciale. Ori patria, sărmana, ce-ți dă? Povară istorică, chinuri existențiale, viitor incert…

5. Libertatea de expresie nu poate fi oprită prin măsuri administrative unilaterale și penibile. Bruxelles-ul ar trebui să fie o citadelă a democrației și a libertății. Interzicerea prin forță cu poliția a unei conferințe Natcon (a naționaliștilor conservatori) în capitala politică a Europei de către autoritățile locale stângist-liberal-progresiste demonstrează că ultimii recurg la metode totalitariste și în general forțează crearea unei narative unice și a unei noi dictaturi digital-medical-globaliste.

Vor ajunge cu siguranță la groapa de gunoi a istoriei.

6. Exilul predispune la schizofrenie, pe când continuitatea în patria mumă induce paranoia. Cel mai bine și mai normal este să te deplasezi între cele două patrii, cea de obârșie și cea adoptivă. Când ești stabilit în străinătate ești practic cu fundul în două luntri, mereu instabil, pe când dacă rămâi acasă, te înăcrești de atâta stat pe loc și ți-e teamă de propria umbră. Numitorul comun al celor plecați și al celor rămași este obsesia dragostei de țară, cea mai înălțătoare idee fixă.

George Vigdor