În miez de aprilie, sub bolţile baroce ale Palatului Bánffy, emisarii literaturii şi artei israeliene s-au reîntâlnit cu publicul clujean.

Poeta şi graficiana Noa Levin Harif, laureata unui premiu pentru ilustraţie de carte la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania 2018, s-a prezentat cu o expoziţie personală de grafică.

Vernisajul a fost deschis de istoricul Lucian Nastasă-Kovács, directorul Muzeului de Artă din Cluj, o gazdă generoasă pentru creatorii israelieni. Profesorul universitar Ioan Sbârciu şi Florin Gherasim, curatorul expoziţiei, au scos în evidenţă trăsăturile esenţiale ale lucrărilor care îmbină viziunea minimalistă cu profunzimea, redând într-un mod original şi cu multă sensibilitate temele majore ale destinului feminin.

În alocuţiunea sa, artista şi-a exprimat bucuria de a reveni în oraşul  pe care l-a îndrăgit din prima clipă, locul în care s-a desăvârşit proiectul comun cu poetul Moshe Itzhaki şi traducătorul Paul Farkas – acela de a ilustra cărţile de poezie (proprii sau traduceri din lirica Anei Blandiana şi a poeţilor echinoxişti).

Lansarea de carte care a succedat vernisajului i-a reunit la aceeaşi masă pe Moshe Itzhaki, Paul Farkaş şi Radu Ţuculescu, un trio a cărui colaborare, bazată pe o prietenie veche-nouă, este încununată de mai multe cărţi publicate în România şi Israel.

Discuţia moderată de Vasile George Dâncu, directorul editurii Şcoala Ardeleană, a fost centrată pe cel mai recent volum de poezii de Moshe Itzhaki, în traducerea lui Paul Farkas. Volumul întitulat Pe malurile râului Uitării este a doua carte a poetului israelian cu rădăcini româneşti, publicată la Editura Şcoala Ardeleană. De altfel, cititorii Revistei Baabel au avut prilejul să afle şi despre lansarea volumului anterior  Când vine ploaia… (https://baabel.ro/2019/09/si-vine-ploaia-poezii-de-moshe-b-itzhaki-talmacite-de-paul-farkas/).

Cartea cu o prezentare grafică elegantă (coperta fiind semnată tot de Noa Levin Harif), având un cuvânt-înainte semnat de A. Cistelecan şi o postfaţă de Radu Ţuculescu, stă sub semnul lui 70. Cele şaptezeci de poeme constituie o secţiune transversală a creaţiei poetului septuagenar, publicate între anii 1991-2021.

În timpul celor două ore binecuvântate în care cititorii şi iubitorii de artă s-au întâlnit cu creatorii, în sala populată cu lucrările luminoase şi grăitoare ale graficienei israeliene, publicul şi-a bucurat ochii şi sufletul, a ascultat poezii în versiunea ebraică şi cea română (citite alternativ de către poet şi traducător) şi a râs cu poftă, încărcându-se cu energie pozitivă, datorită umorului debordant al vorbitorilor (Radu Ţuculescu, Moshe Itzhaki şi Paul Farkaş) care au depănat amintiri şi au relatat întâmplări hazlii din peregrinările lor în Israel şi România.

Părea că între zidurile vechiului palat – acum păstrător al artelor frumoase – nu răzbate îngrijorarea cotidiană, anxietatea post-pandemie potenţată de proximitatea războiului. Şi totuşi, poetul – apărător al democraţiei şi militant pentru pace în ţara sa – a readus realitatea, printr-un poem în primă audiţie, dând glas unei întrebări sfâşietoare care, poate, conţine şi răspunsul în ea:

Moshe Itzhaki: Când vin barbarii

Nu există poezie ce ar putea

reconstrui un rând, o stradă,

un şir de case.

sau un oraș

din cele distruse

și nu sunt cuvinte

pentru acest măcel.

Când lupii urlă unul la altul

în limbajul omului

și în limbajul sângelui,

ce nu vorbesc unul altuia

ci doar măsoară bătaia armelor,

măcelărindu-se unul pe altul

în toiul nopții,

noaptea și ziua,

când cuvintele pierd limba,

prădătorul și prada vorbesc prin semne,

dar oamenii nu vorbesc

și atunci vin barbarii.

La început stau la distanță,

ei n-au porți și nici legi.

Și noi ce suntem ?

Când vin barbarii,

nu suntem lumină, nici măcar o pâlpâire

pentru alte neamuri

Și ce vom face cu barbarii din inimă ?

Vai de văduve, vai de orfani, vai de rând, vai de case

Vai de oraș.

Poate poezia…

Oare va putea ?

Când vin barbarii.

(traducere de Paul Farkaş)