Scrisoarea de privilegii emisă de Principele Gabriel Bethlen în 1623 a fost documentul esenţial privitor la aprobarea așezării evreilor în Transilvania. Potrivit acestuia, Alba Iulia era singurul oraş unde evreii aveau dreptul să stabilească. Aici a funcționat un rabin și un rabinat care au coordonat viața religioasă evreiască din Transilvania până după Revoluția din 1848.

 În această perioadă, funcție de hotărârile autorităților locale (care erau diferite de la o regiune la alta, existând și perioade scurte de permisivitate) evreii aveau voie să se stabilească doar în afara porților orașelor, de unde li se permitea să vină și să facă comerț la târgurile periodice. Această situație s-a perpetuat, cu foarte mici excepții, până în jurul anului 1850, când administrațiile locale au început să aprobe, în număr limitat, stabilirea în orașe a unor familii evreiești.

Lucrurile s-au schimbat radical după anul 1867, când a luat naștere Imperiul Austro-Ungar, iar faimoasa Lege XVII a statuat totala emancipare civilă și politică a evreilor. Din acel moment, volumul populației evreiești a început să crească vertiginos, continuând și după Primul Război Mondial, până la Holocaust.

Cam aşa au decurs lucrurile și la Cluj. Primele așezări evreiești sunt semnalate în zona Mănăștur-Calvaria (Kolozsmonostor), în zona Bisericii Sfântu Petru (Mărăști-Külső Magyarútca, adică în afara cetății) lângă drumul Cluj-Dej și, după 1870, în zona Hideleve (dincolo de podul care traversa Someşul) în perimetrul Gării CF de astăzi.

Un grup de evrei, oricât de redus numeric, nu putea exista fără casă de rugăciuni și loc de înmormântare. Astfel, încă din primii ani, evreii aveau o casă de rugăciuni pe str. Oțetului nr. 5 (în spatele fostei fabrici de bere Ursus) și li s-a dat permisiunea de înmormântare în zona cimitirului creștin de la Calvaria (primele morminte ale unor locuitori israeliți din Cluj). O altă casă de rugăciuni a fost construită în anul 1818 pe actualul Bld. 21 Decembrie 1989 (Külső Magyar utca, cam în zona actualului Liceu “Mihai Eminescu”). În anul 1850 s-a inaugurat Sinagoga Ortodoxă (prima sinagogă din Cluj), pe actuală str. Paris (Zsidó Templom utca, Pap utca ) nr. 5-7. Clădirea există şi azi.

La începutul secolului al XIX-lea s-a permis ca evreii să fie înmormântaţi în zona exterioară, de est, a cimitirului Hajongard (actuala str. Aviator Bădescu, pe atunci str. Balassa), iar în anii 1840 s-a aprobat împrejmuirea acestui cimitir.

În 1886 s-a construit sinagoga neologă de pe actuala str. Horea (în zona Hidelve-gară).

În a doua parte a secolului al XIX-lea a început stabilirea masivă a evreilor în oraş. Până în preajma Primului Război Mondial evreii clujeni populează preponderent triunghiul imaginar din Nord-Estul orașului, format de Gara CF, str. Horea, str. Regele Ferdinand până la Piața Unirii (o latură), Bld. 21 Decembrie 1989 (din piața Unirii până în zona Piața Mărăști, a doua latură) și str. Căii Ferate și str. Răsăritului, de-a lungul căii ferate, a treia latură).

Zonele cu densitatea cea mai mare erau Piața Mihai Viteazu și străzile adiacente, str. Paris și străzile laterale până la Piața 1 Mai, str. Horea și străzile alăturate. În interiorul acestui triunghi se aflau toate instituțiile comunitare și sociale: sinagogi, case de rugăciuni, băi rituale, licee și școli, Spitalul Evreiesc, cămine și orfelinate, sedii comunitare, Hevra Kadisha etc.

Odată cu dezvoltarea accelerată a intreprinderilor proprietate evreiască, a creșterii ponderii comercianților și micilor meșteșugari evrei, s-a produs oarecum și o grupare a familiilor evreiești după structura ocupațională. Astfel s-a înregistrat o apropiere a muncitorilor, angajaților, salariaților față de zonele industriale din Nord-Estul și Nordul orașului, a comercianților și micilor meseriași în zona Pieții Mihai Viteazu și împrejurimi (arterele principale fiind str. Regele Ferdinand și str. Regina Maria). Pătura de mijloc s-a așezat cu preponderență în zone mai centrale (str. E. Racoviță, str. G. Barițiu, str. Cardinal I. Hossu, str. Universității, str. Republicii etc.)

Prezențe evreiești în economie și profesii liberale la Cluj (an de referință 1939)     

Evoluția numerică și ponderea populației evreiești la Cluj:

Se observă că paralel cu dublarea populației totale în perioada 1900-1941, numărul și ponderea populației evreiești au crescut în proporție mult mai mare (numărul de aprope patru ori, ponderea cu 60%).

Legat de acesastă tendință de creștere a populației evreiești, pentru a evidenția prezența lor în evoluția orașului, trebuie să ținem cont că atât în perioada 1867 – 1919 (în Monarhia Austro-Ungară) cât și, mai ales, în perioada interbelică în România Mare (chiar și după promulgarea Constituției din 1923 care a acordat încetățenire și drepturi depline populației evreiești), au existat domenii de activitate unde evreii nu au avut acces (uneori, eventual, li se cerea să treacă la religia creștină) sau nu au dorit să lucreze. Astfel de domenii au fost: Administrație locală și centrală (Prefectură, Primărie, Administrația Financiară, Perceptură, Ministere, alte instituții etc.), apoi Poliție, Jandarmerie, Armată, Justiție, Învățământ de Stat (licee, universități, cu excepția celor confesionale), Transport, Comunicații, Lucrări Publice. În consecință, în perioada amintită evreii din mediul urban puteau fi prezenți doar în economie, profesii liberale, artă și cultură, uneori politică (funcții obținute prin vot: consilieri locali, parlamentari etc.)

În economie evreii clujeni s-au remarcat prin înființarea a numeroase intreprinderi industriale (fabrici și ateliere), comerț, meserii, alimentație publică și instituții bancare.

Foarte agreate la Cluj au fost profesiile liberale: medici, dentiști, farmaciști, avocați, contabili autorizați, arhitecți etc.

În cultură și artă evreii clujeni au fost prezenți cu peste 100 de remarcabili intelectuali în toate domeniile. În politică evreii au înființat partide, asociații, uniuni, fundații și au accesat funcțiuni eligibile prin vot.

În domeniul industrial au activat în perioada amintită aproximativ 50 de întreprinderi, fabrici mijlocii și mari, ateliere cu număr minim de 15-20 de angajați, asigurând mii de locuri de muncă pentru locuitorii Clujului și județului. Investitorii evrei clujeni au fost prezenți în toate domeniile industriale importante, cu excepția celora de prelucrare a bogățiilor minerale: petrol, gaze, cărbuni etc.

La Cluj, ramurile metalurgie, construcții de mașini, pielărie, încălțăminte, textile, tricotaje, au fost dominate de intreprinderi cu capital evreiesc. O participare consistentă a fost și în industria alimentară, mai ales în domeniile morărit, panificație, alcool și spirtoase.

Un număr de 17 întreprinderi au reușit să-și reia activitatea după 1945 și au rezistat până la naționalizarea din 1948. Multe întreprinderi cu capital sau participare evreiască au devenit după naționalizare punctul de plecare al marilor uzine și fabrici “socialiste” clujene. Este vorba de: Combinatul Siderurgic Industria Sârmei Câmpia Turzii, Combinatul de pielărie și încălțăminte Clujana, uzinele/fabricile Unirea, Armătura, Terapia, Someșul, Feleacul, Vinalcool, Morărit și Panificație etc. Alte unități precum Tehnofrig și Napochim au folosit clădiri și terenuri care au aparținut cândva unor proprietari evrei.

Privind meseriile, au existat peste 400 sute de mici meseriași evrei în toate domeniile de interes care au avut ateliere de: bijuterie, ceasornicărie, blănărie, broderie, pantofărie/cizmărie (50 de ateliere), croitorie de dame și bărbați (peste 100), pălării, modiste, instalații, lăcătușerie, mecanică, tinichigerie, tâmplărie, tapițerie, sobari, geamuri/oglinzi, zidari.

În domeniul alimentației au existat numeroase brutării, măcelării, băcănii (70, reprezentând 21% din total), restaurante (30, reprezentând 20% din total), cârciumi (50, reprezentând 20% din total), baruri, cofetării, magazine de coloniale, depozite de vinuri și spirtoase. Evreii mai dețineau tutungerii, saloane de coafură și cosmetică, frizerii, ateliere foto, bazare, etc.

Peste 60 de magazine importante de pe arterele comerciale ale clujului erau deținute de comercianți evrei. Este vorba de str. Regele Ferdinand până la Gara CF (în primul rând), Str. Regina Maria, Piața Mihai Viteazu, Piața Unirii, str. Memorandului etc.

În privința profesiilor liberale se remarcă numărul important de medici: 75 (15 la sută din total), stomatologi: 18 (25 la sută din total) și faptul că exista renumitul Spital Evreiesc (având 6 secții, laboratoare, radiologie) și trei sanatorii deținute de medici evrei. Medicii profesau la aceste instituții, sau aveau cabinete proprii. A existat și o asociație profesională a medicilor evrei numită Paul Ehrlich.

În aceași perioadă la Cluj profesau 65 de avocați definitivi (14,5 la sută din total) și 15 avocați stagiari (13,6 la sută din total) arondați la cabinetele celor definitivi. Existau și 40 de contabili autorizați (19,8 la sută din total).

De numele câtorva arhitecți, constructori și antreprenori evrei (sub 5 la sută din total) se leagă proiectarea și construirea a numeroase edificii publice și private ale orașului.

Prezența populației evreiești în viața și dezvoltarea orașului a fost remarcabilă. În domeniile permise evreii au asigurat atât numeric, cât și, mai ales, calitativ, un aport substanțial la dezvoltarea economică, cultural-artistică și socială a urbei. Datele statistice mai arată că ponderea prezenței evreiești la Cluj în diferite domenii de activitate, cu foarte puține excepții, a fost proporțională cu ponderea numerică din totalul populației (cca. 15 la sută, la finele perioadei). Varietatea activităților populației evreiești infirmă sloganurile antisemite din toate timpurile potrivit cărora “evreii se ocupă numai de comerț și cămătărie”.

Andrei Zador