Primele zile de iunie ne-au găsit la Oradea, un oraș care este de fapt pe alocuri și un muzeu al felului de a fi, de a rezista și de a-și aduce aminte al lumii evreilor orădeni. În somptuoasa Sinagogă Sion, aflată deopotrivă sub autoritatea Comunității evreilor din Oradea și a instituției primăriei, Oradea Heritage, un sanctuar al arhitectonicii de inspirație iudaică, am avut oportunitatea de a curatoria alături de doamna Vera Pilpoul, organizator de expoziții de artă de cetățenie israeliană, o manifestare a unei artiste născute în Marea Britanie, dar cu bunici originari din zona de nord a României: Beverely Jane Stewart.

Am mai scris despre arta ei în revista Baabel https://baabel.ro/2024/02/prin-sinagogi-si-prin-gradinile-amintirii-plasticiana-beverley-jane-stewart/, în publicația Contact Internațional de la Iași și chiar în cartea mea, După-amiaza vieții (Editura pentru Artă și Literatură, 2024). Nu-mi voi relua gândurile, ci voi puncta interesanta întâlnire cu spiritul evreiesc din Oradea, sprijinul frumos acordat de Robert Shorr, mereu atent, mereu prezent, precum și de alți membri ai comunității, mâna de ajutor dată de Viviane Cosac și de toți cei care au înțeles mesajul subtil al artistei, acela de a colinda orașele țării și de a alcătui picturi eclectice, complexe, în care prezentul și trecutul fuzionează, dar punând în centrul imaginii viața evreiască, cea dinăuntrul și din jurul sinagogii.

La finele vernisajului ne-a cântat Alexandrina Chelu Schorr și tatăl ei, așa încât oaspetele noastre au vărsat o lacrimă adevărată.

Picturile vizitează multe orașe ale țării (Timișoara, Sighișoara, Cluj, București, Galați, Sighet, Constanța) și ele au mai fost expuse sub semnul vizitării trecutului la Tel Aviv (Casa Artiștilor) și la Bacău (Centrul de cultură ”George Apostu”), așadar este o expoziție itinerantă. De data aceasta, înainte ca lucrările să plece definitiv spre Londra, au putut fi văzut pe șevalete (o expunere mai neobișnuită – cum e și firesc, în Sinagoga-monument nu există simeze), dar asta nu le-a știrbit nimic nici din frumusețe, nici din mesaj, ele integrându-se perfect în ansamblul somptuos al Sinagogii Sion care poate fi vizitată de publicul interesat să vadă și să înțeleagă o formă de prețuire culturală, de toleranță și de respect reciproc.

Am plecat din Oradea în noaptea de joi spre vineri, chiar atunci când începea, sau, de fapt, continua lupta pentru apărarea a ceea ce numim lumea iudaică. Iar expoziția a rămas  ca un semn de omagiu și de rezistență.

Cleopatra Lorințiu