Andrea Ghiţă: De 300 de ANI STATUIA ÎNTEMEIETORULUI GHERLEI SE LASĂ AŞTEPTATĂ

Încă din 1719 Consiliul Oraşului Gherla îşi propusese să ridice un monument în memoria episcopului întemeietor, lucru consemnat şi în procesul verbal al şedinţei din 30 iunie a aceluiaşi an, în care se făcea un inventar al obiectelor preţioase rămase de la defunctul înalt prelat: Vă aducem la cunoştinţă că…obiectele rămase de la doctor (în armeană vartabed, aşa cum i se spunea episcopului Vărzărescu) vor fi păstrate în lada Magistraturii pentru ca din preţul obţinut pe ele să se ridice ceva în amintirea sufletului doctorului.”

 

 Traducând al treilea volum din Monografia Oraşului Liber Regal Gherla, îmi continui incursiunea într-un timp dezvăluitor de verigi ce par a aştepta să lege trecutul cu prezentul şi viitorul, oferind şansa reînvierii metropolei armeneşti de odinioară care, cred eu, are resurse să susţină existenţa, prosperitatea şi notorietatea oraşului de astăzi.

În volumul „Monografia Oraşului Liber Regal Gherla, Părţi generale” – publicat în anul 1900, la editura locală a lui Endre Todorán – profesorul şi publicistul Kristóf Szongott, autorul monumentalei lucrări în cinci volume, dedicată oraşului său – rezervă un spaţiu generos episcopului Oxendius Vărzărescu, menţionând în preambul că : Verzereskul (după ortografierea folosită de însuşi episcopul, în veacul al XVIII-lea) este cel mai mare armean autohton şi în acelaşi timp unul dintre bărbaţii cei mai remarcabili ai ţării, lucrarea mea străduindu-se să ofere biografia amănunţită – pe baza datelor de arhivă autentice care mi-au căzut în mână – a celui mai important fiu al comunităţii noastre, a cărui statuie de bronz va împodobi, în curând, centrul oraşului nostru.

Personalitatea şi faptele ieşite din comun ale episcopului sunt prezentate în capitolul întitulat „Meritele lui Verzereskul”, din care spicuiesc doar câteva

        Prinzând veste de apropierea turcilor, pune jos Scriptura ale cărei învăţături le-a propovăduit cu mare succes de-a lungul anilor, îşi părăseşte casa din Bistriţa şi, alături de oamenii săi înarmaţi, taie calea vrăjmaşului pustiitor. Turcii nu pot pătrunde în ţară, însă-l capturează pe conducătorul cetei înarmate şi-l duc în robie. Verzereskul petrece trei ani chinuitori în captivitate, însă zilele îi sunt alinate de conştiinţa că suferă pentru ţara lui.

        Văzând că enoriaşii săi, pricepuţi atât la meserie, cât şi la negoţ, trăiesc risipiţi în Ardeal şi atunci când au norocul de nu fi hărţuiţi, abia dacă sunt toleraţi în satele şi oraşele unde locuiesc, cere permisiune de la stăpânire să construiască un oraş liber regesc pe o bucăţică de teren din domeniul fiscal de la Gherla (de un kilometru lungime şi cel mult cinci sute de metri lăţime, pentru care armenimea a plătit un preţ exorbitant: 25.000 de florini)…

        În acele vremuri primejdioase, în care episcopul romano-catolic al Ardealului mânca pâinea amară a exilului, Verzereskul cârmuieşte două eparhii, într-un mod plăcut în faţa Domnului… iubit cu ardoare de armeni şi respectat de enoriaşii romano-catolici care i se adresau încrezători cu necazurile lor.

        Face drumuri lungi şi obositoare. Se duce de mai multe ori la Curtea de la Viena, pentru a cere diplome şi privilegii pentru noile oraşe înfiinţate de conaţionalii săi. Alţii băteau drumul Vienei pentru a obţine titlul de arhiepiscop sau cardinal, el însă nu a făcut nici un pas în interesul său, mulţumindu-se cu titlul de episcop…

Blazonul familiei Verzar, innobilata in 1760

Episcopul Vărzărescu s-a stins din viaţă la 10 martie 1715, la Viena, unde se dusese încă din 1712 pentru a obţine de la împărat diploma de privilegii promisă Gherlei. A fost înmormântat în biserica Ordinului Misericordian din Leopolstadt, o suburbie a Vienei. Diligenţele comunităţii armene – făcute peste mai bine de un veac – de a-i readuce osemintele şi a le îngropa în cripta Bisericii Solomon au fost zădărnicite de renovarea bisericii misericordienilor şi strămutarea osemintelor într-un loc necunoscut…

Încă din 1719 Consiliul Oraşului Gherla îşi propusese să ridice un monument în memoria episcopului întemeietor, lucru consemnat şi în procesul verbal al şedinţei din 30 iunie a aceluiaşi an, în care se făcea un inventar al obiectelor preţioase rămase de la defunctul înalt prelat: Vă aducem la cunoştinţă că dintre obiectele rămase de la doctor (în armeană vartabed, cu referire la episcopul Vărzărescu) …: o cruce cu şase pietre roşii şi una albastră, o cruce cu unsprezece pietre verzi şi un mărgean, un inel cu piatră albă, un inel de argint cu piatră galbenă; o piatră albă de dimensiuni mari, doi bulgări de aur …, Acestea vor rămâne în lada Magistraturii pentru ca din preţul obţinut pe ele să se ridice ceva în amintirea sufletului doctorului.”

Obiectele preţioase au zăcut neatinse în ladă, până în epoca împăratului Francisc I (1792 – 1835) când au fost scoase, vândute, banii obţinuţi fiind donaţi de oraşul Gherla, pentru ţara strâmtorată aflată în război”.

Macheta statuii episcopului Vărzărescu, proiectată de Alajos Stróbl

Avea să mai treacă aproape un secol până când, la iniţiativa unor cetăţeni de vază ai Gherlei (primarul Dávid Placsintár, preotul paroh armeano-catolic Lukács Bárány, Kristóf Szongott profesor şi redactor şi dr. László Esztegár) au lansat un apel pentru ridicarea statuii episcopului întemeietor Vărzărescu. Momentul se anunţa foarte prielnic, după cum reiese şi din relatarea lui Kristóf Szongott, autorul Monografiei:

Administraţia oraşului a alocat 5000 de forinţi în vederea îndeplinirii acestui scop nobil. Bani la care se adaugă frumoasa sumă strânsă în urma generoasei colecte publice, astfel încât curând se poate întruni comisia pentru statuie şi pentru a încheia un contract cu unul dintre cei mai renumiţi sculptorii maghiari, pentru ridicarea statuii lui episcopului Verzereskul.

Se pare că s-au dus tratative cu mai mulţi sculptori importanţi ai timpului, printre care şi János Fadrusz, autorul renumitei statui a lui Matei Corvin din Cluj, iar în arhiva Parohiei Armeano-Catolice din Gherla există fotografiile a două machete propuse pentru monumentul episcopului Vărzărescu, de cunoscutul sculptor maghiar Alajos Stróbl şi de Ödön Harmath, un sculptor ardelean. Potrivit unor informaţii, concursul pentru statuie a avut loc, juriul optând pentru lucrarea lui Harmath…Au venit războaiele, dictaturile şi tranziţia, vremuri neprielnice pentru ridicarea de statui, mai ales a unui monument dedicat unui episcop…chiar dacă acesta a fost întemeietorul Gherlei.

Macheta monumentului episcopului Vărzărescu, proiectată de Ödön Harmath

Peste doi ani, în 2015, se împlinesc 300 de ani de la moartea episcopului Oxendius Vărzărescu. Treptat, municipiul Gherla îşi recuperează rădăcinile armeneşti. De ce n-ar fi acest jubileu momentul potrivit pentru ridicarea statuii întemeietorului său ?

  • Materialul foto a fost pus la dispoziţie de Mircea Tivadar, directorul cultural al Asociaţiei Muzeului Armean

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *