Nici nu mi-aş fi dat seama dacă Andrea nu mi-ar fi atras atenţia că a trecut un an de când călătorim prin Baabel. Da, numele nu este întâmplător, când ne-am luat curajul să lansăm revista (dacă alţii pot, noi de ce să nu putem), am dorit să fie un Babel unde toate “limbile” adică temele, ideile să-şi găsească locul. Prin “toate” nu am înţeles “orice”, atât noi două cât şi colaboratorii noştri, fără să aparţinem vreunui partid (cel puţin aşa cred), ne-am asumat încă din tinereţe nişte valori- să zic umaniste, generoase, de care nu ne-am dezis şi nici nu ne vom dezice şi pe acestea le “cultivăm”., le “răspândim” prin Baabel

 Am deschis larg porţile celor care au dorit să-şi exprime o opinie, să pună în dezbatere o problemă, să descrie, să comenteze un eveniment, să ne împărtăşească amintirile. Din păcate, nu mai suntem atât de tineri încât să nu avem amintiri, le avem din belşug, le-am considerat interesante, nu numai pentru noi ci şi pentru cititorii noştri, cel puţin pentru unii dintre ei. În fond, pe cine plictiseşte, nu are decât să nu le citească. Eu cred că aceste evocări, confesiuni ne apropie ca oameni, ne dezvăluie slăbiciunile, opţiunile, nu întodeauna cele mai bune, uneori chiar momente de istorie recentă. Este o altfel de cunoaştere a lumii şi a noastră a celor de la revistă..

Nu am vrut să reprezentăm o ideologie, nu am vrut să devenim purtători de cuvânt ai vreunei orientări politice, nu avem o anume categorie de cititori căreia să ne adresăm, nu am vrut să devenim o revistă a unui grup, nu am vrut să fim nici revistă evreiască (deşi uneori, nolens-volens, aşa apărem), nici ungurească sau armeană, cu toate că scriem despre problemele tuturor acestor lumi şi din cauza asta suntem Baabel. Marele avantaj al nostru este libertatea de alegere a subiectului, a formei de abordare După părerea unora, ar trebui să ne găsim totuşi un public ţintă şi atunci am avea mai mulţi cititori. Este posibil. dar eu cred că numărul constant din ultimele luni, de 2000 de accesări, este onorabil în condiţiile în care nu ne-am lansat decât de un an. Ceea ce ne bucură este că suntem citiţi, primim semnale din multe colţuri ale lumii – din America şi din Israel, din diferitele oraşe ale Europei şi, bineînţeles de la noi. Am stârnit şi nemulţumiri, unii au numit ,exagerat, conflict diplomatic, din cauza unor luări de poziţie absolut justificate faţă de fenomenul antisemit. Ne-a părut rău că am provocat necazuri unora, dar nu ne-a părut deloc rău că am publicat astfel de articole.

Faptul că revista este citită se datorează în primul rând colaboratorilor noştri, unii dintre ei descoperindu-şi cu acest prilej …vocaţia de ziarist (Nu vreau să nominalizeze, ştie persoana la care mă refer). Fără ei n-am putea exista. Avem un grup statornic de colaboratori şi deşi Andrea care este principalul totum-factum – şi editor şi redactor, şi secretar tehnic de redacţie şi corector sau traducător -, îşi face griji că nu vom avea suficiente articole pentru următorul număr, lucrurile nu stau aşa, articolele sosesc cu regularitate, în ajunul apariţiei, se trezeşte cu, spun eu, prea multe, dar le publică pe toate, nu vrea să le amâne.

Cineva m-a întrebat cât ni se plăteşte sau cu cât plătim colaboratorii. S-a mirat foarte mult când i-am spus că cu nimic. Păi atunci de ce scriu autorii?- m-a întrebat Este o formă de exprimare a gândurilor fiecăruia, am încercat să explic, multă lume are câte ceva de spus, lucruri pe care le consideră interesante (şi de obicei are dreptate), şi nu are posibilitatea să le exprime undeva.. Şi revista noastră, ca de-altfel şi sutele de alte publicaţii de pe net, toate cu colaboratori voluntari, serveşte tocmai satisfacerii acestei dorinţe.

Ar fi multe de spus, o să scrie şi Andrea care este adevărata “naşă” a Baabel-ului, din partea mea a venit doar sprijinul “sufletesc” şi articolele care le public în fiecare număr şi ale căror teme le aleg, fără nici o constrângere. Ceea ce mă bucură este că, după un an de zile, suntem şi noi printre revistele de pe intenet care nu trec chiar neobservate. Sperăm să ne dezvoltăm, să avem subiecte din ce în ce mai interesante şi le spunem cititorilor noştri să nu se limiteze doar în a citi şi eventual a comenta articolele, ci îi rugăm să devină la rândul lor colaboratori dar şi…difuzori voluntari. Îi aşteptăm în toate cele trei ipostaze..