Liana Saxone – Horodi: INAUGURAREA MUZEULUI HERMANN STRUCK, la Haifa

Expoziția cu care s-a inaugurat, la 3 octombrie 2013, Muzeul Struck este intitulată „Un visător pe Carmel” şi pune în lumină câteva caracteristici ale creației și activității lui Hermann Struck. În primul rând dorința lui de a lega identitatea evreiască cu sionismul.

 

 

În urmă cu aproape patruzeci de ani, când m-am mutat la Haifa, după ce m-am căsătorit cu inginerul Mirel Horodi (Horodniceanu), drumul meu spre locul de muncă ducea pe o porțiune din strada Arlozorov. La numărul 23, îmi atrăgea atenția o casă deosebită, situată pe panta care cobora sub nivelul străzii, cu o arhitectură ieșită din comun, o casă în care așa cum indica o placă la intrare, locuise Hermann Struck. Nu puteam să nu mă opresc din drum, încercând să dezvălui misterul acestei case, care te atrăgea ca un magnet. Mult mai tărziu, în anul 2004, când am fost onorată cu premiul Hermann Struck, decernat artiștilor plastici, de Primăria Municipiului Haifa, m-am interesat de biografia artistului, al cărui nume îl poartă prestigiosul premiu.

Abia acum câteva zile, joi 3 octombrie, am deslușit misterul acestei case. Aici, în cartierul Hadar Hacarmel, centrul istoric al Haifei, într-o casă cu trei nivele, proiectată de Alexander Berwald (1877-1930), un renumit arhitect evreu-german din prima jumătate a secolului XX din Palestina, s-a stabilit Hermann Struck, părăsind în anul 1923 Berlinul – unde dobândise faima de maestru european în arta gravurii – ca să locuiască și să creeze în Eretz Israel, în orașul de pe Carmel.

Hermann Struck, fotografie din 1930

Hermann Struck (1876-1944), s-a născut la Berlin, într-o familie de evrei ortodocși, legați de tradițiile religioase evreiești, dar care nu se opuneau modernității. Datorită acestui fapt, Hermann (Haim-Aaron), a putut să-și dezvolte înclinațiile lui artistice, rămănând fidel credinței. A studiat pictura la Academia Regală de Arte Plastice din Berlin între 1895 și 1900, apoi și-a continuat studiile în Olanda, cu artistul evreu Iosef Israels (1824-1911). În Olanda l-a cunoscut pe pictorul impresionist Max Liebermann (1847-1935), inițiatorul grupului artistic, cunoscut sub numele de „Secesiunea berlineză”, grup opus conservatorismului academic. Din acest grup, la care Struck a aderat în 1906, au făcut parte Lovis Corinth și Max Slevogt, cu care acesta se va împrieteni. Domeniul în care Struck s-a specializat și a excelat a fost arta gravurii. Fiind un domeniu special, mulți artiști plastici au luat lecții de gravură cu Struck. Printre aceștia, Max Liebermann, Lovis Corinth, Yakov Steinhard, Iosef Bodko. În trecere prin Berlin, din Rusia spre Franța, Mark Chagall a luat lecții de gravură cu Struck. La fel ca și compatrioata noastră Lola Schmierer-Roth, cunoscuta pictoriță originară din Galați. În Eretz Israel a avut de asemeni mulți elevi, printre care o amintesc pe celebra pictoriță Anna Ticho.

În paralel cu activitatea artistică, Hermann Struck a fost un sionist activ, făcând parte din conducerea organizației sioniste religioase Mizrahi. Prima vizită în Eretz Israel a făcut-o în 1903, impresiile din acest prim contact cu țara fiind consemnate în numeroase peisaje și portrete, care s-au bucurat de aprecierea cunoscutului filozof Martin Buber.

Tot în acest an el a făcut celebrul portret al lui Theodor Herzel. Prin alia, în 1922, el a adus un prestigiu deosebit vieții artistice din Eretz Israel. A sprijinit activ atât înființarea Muzeului Tel Aviv (la Beit Dizengof ), cât și a Școlii de Arte Plastice „Bezalel” de la Ierusalim.

Din păcate acest mare artist nu este suficient cunoscut. O expoziție retrospectivă s-a organizat după moartea lui, în 1944, la Muzeul Tel Aviv. O altă expoziție, intitulată „De la Berlin la Haifa”, a fost organizată la Muzeul Mané Katz, din Haifa, în 1994. Acum, expoziția cu care s-a inaugurat Muzeul Struck (curatoare Svetlana Reingold) este intitulată „Un visător pe Carmel”. Expoziția pune în lumină câteva caracteristici ale creației și activității lui Hermann Struck. În primul rând dorința lui de a lega identitatea evreiască cu sionismul. Această caracteristică este evidențiată prin temele evreiești ale lucrărilor sale (portrete de evrei, peisaje din Palestina), în care este evidentă influența lui Iosef Israeli. O altă caracteristică a artei sale este faptul că deși a făcut parte din cercurile moderniste impresioniste și expresioniste din Berlin, de la începutul secolului XX, el a preferat să rămână fidel unei concepții neo-romantice, fiind influențat în peisaje de școala de la Barbizon (Millet) și, desigur, de pictorul evreu-olandez Iosef Israeli. În peisaje, cu toate că-s realizate în alb negru, simți atmosfera, simți culoarea. În potrete, domeniu în care a excelat, a urmărit îndeosebi fizionomiile, făcând adevărate studii antropologice, atât de figuri tipice de evrei sau de portrete de prizonieri din Primul Război Mondial, la care Struck a participat în cadrul armatei germane.

Restaurarea casei-muzeu, a fost făcută cu multă grijă. Pe lângă câteva mobile originale, este expusă o presă folosită de Struck și câteva cărți și albume ilustrate de acesta. Citez în mod deosebit Manualul despre arta gravurii, publicat în 1908, sub titlul original „Die Kunst des Radierens”, volumul despre evreii din est, ilustrat de Struck, cu texte de Arnold Zweig, având titlul original „Das Ostjudische Antlitz” (1920), un album cu 12 gravuri din Palestina publicat în 1903, etc. Pe lângă gravuri, sunt expuse și litografii, lucrări în peniță și pastel, o bogăție de portrete ale unor personalități cunoscute, printre care citez portretele lui Heine, Ibsen, Freud, Oscar Wilde, Max Reinhard, Haim Nachman Bialic, Zalman Shneur, etc.

Noul muzeu este o adevărată perlă, adăugată celorlalte muzee din Haifa: Muzeul de Artă, Muzeul Tikotin de Artă Japoneză, Muzeul Național Maritim, Muzeul Orașului Haifa, Muzeul Mané Katz și Muzeul Hecht, de la Universitate.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *