Ampla lucrare “Evreice în arta plastică” (Judische Frauen in der bildenden Kunst), ajunsă la cel de-al cincilea volum, scrisă de Hedwig Brenner, a fost distinsă cu Crucea Federală de Merit a Germaniei, precum și cu Crucea de Merit pentru Ştiințe și Arte a Austriei..
Într-un eseu întitulat Refuzul memoriei cunoscutul scriitor și eseist Horia Roman Patapievici atacă problema clarificării trecutului comunist și a evaluării victimelor acestuia, atrăgând atenția asupra gravității problemei, întrucât“românii vor trebui să-și regleze conturile cu memoria colectivă sau nu vor mai fi deloc”. El afirmă că în istoria recentă există, în ceea ce privește onorarea memoriei, un precedent semnificativ. “Întocmai după cum popoarele mediteraneene au învățat de la evrei în Antichitate monoteismul, popoarele care au ieșit din comunism pot să învețe, tot de la evrei, eficacitatea asumării insuportabilului și edificarea unei demnități vigilente, bazate pe conservarea încăpăținată a memoriei ororii”.
Este exact ceea ce a întreprins Hedwig Brenner,într-o vastă lucrare pe care o elaborează începând din 1989, intitulată “Evreice în arta plastică” (Judische Frauen in der bildenden Kunst), ajunsă la cel de-al cincilea volum. Originară din Cernăuţi, din cauza războiului a trebuit să-şi întrerupă studiile de artă urmate la Viena. S-a întors în Bucovina, a fost dusă în ghetoul din Cernăuţi dar a reuşit să scape de deportare prin căsătorie. După război se mută în România, lucrează ca fizioterapeut şi pleacă în Israel în 1982. Iubitoare de artă, având printre pacientele ei multe artiste plastice, se decide să efectueze o muncă titanică- să întocmească o encicopedie a femeilor evreice implicate în artă. Primele patru volume cuprind peste 1200 de persoane. 
Lucrarea ei a primit aprecieri deosebite în spaţiul german. Astfel, în 2012, pentru primele patru volume, Hedwig Brenner a fost distinsă cu Crucea Federală de Merit a Germaniei, precum și cu Crucea de Merit pentru Ştiințe și Arte a Austriei..
Volumele au fost elaborate în ordine cronologică. Această ultimă carte se ocupă de perioada contemporană, de aceea, foarte multe personalităţi citate, mai ales cele din Europa centrală şi de est, şi-au sfârşit viaţa în lagăre de concentrare naziste. Pentru prima dată în noul ei volum apar şi femeile arhitect, urbaniste şi peisagiste, absolvente de școli superioare tehnice și academii europene. Sunt menționate peste patruzeci de nume, printre ele al Suzanei Klara Bánki din Györ, Ungaria, ucisă la Auschwitz. Arhitecta urbanist Genia Awerbuch, originară din Rusia, a proiectat în stil Bauhaus piața Zina Dizengoff din Tel Aviv. Arhitecta de peisaje Ruth Enis, născută în 1928 la Cernăuți, ajunsă de copil în Palestina, a studiat la Tehnionul din Haifa și la Amsterdam arhitectura și urbanistica şi a ajuns profesoară universitară. la Haifa. Mai sunt amintite numeroase alte personalităţi cu biografii interesante.
Capitolul 2 conține 40 de biografii ale unor sculptorițe, ceramiste, bijutiere. Printre acestea este menționată Vera Gellert, originară din Ungaria, supraviețuitore a lagărului de la Dachau, ajunsă via Cipru in Israel unde, după ce a studiat la Academia de arte din Ierusalim, a lucrat ca terapeută prin artă. Statuile și tablourile sale în acril au fost expuse in diferite muzee și galerii.
Autoarea prezintă apoi 119 de biografii ale unor femei-fotograf de artă, printre care Rachel Hirsch, născută în 1937 la Berlin. Familia s-a refugiat de naziști cu ultimul vapor în Brazilia, apoi s-au mutat în nou înființatul stat Israel unde ea a studiat la Universitatea din Ierusalim, apoi la Școala superioară de artă fotografică de la Köln, Germania.Timp de 25 de ani a lucrat ca fotoreporteră pentru cotidianul Haaretz și alte ziare. Expozițiile sale fotografice au fost prezentate în mai multe țări.
Într-un alt capitol apar 151 de pictorițe, desenatoare, ilustratoare și
țesătoare. Una dintre ele este Edith Ban-Kiss, născută la Budapesta în 1905, deportată la Ravensbrück, ajunsă apoi în lagărul de muncă din Genshagen, la sud de Berlin. Supraviețuind marșului morții, s-a întors în 1945 la Budapesta, unde schițele sale despre viața din lagăr au fost apreciate. În 1948 a apărut albumul ei despre deportare. A emigrat în Franța, apoi a trăit în Maroc până în 1966.
Volumul este o nouă ilustrare a fenomenului excepţional al revenirii la viață a resturilor evreimii care a scăpat din infernul Holocaustului, capabil să dea naștere unor lucrări de artă prin care-şi afirmă voința sa creatoare într-o lume ce se înălța din propria cenușă.
Merită de menţionat că Hedwig Brenner este şi scriitoare. Cărţile sale cu tematică biblică, au fost traduse şi în limba română.
