Lucian-Zeev Herşcovici: KADIȘ

Rugăciunea în limba arameică, compusă într-o fază relativ târzie din istoria iudaismului trebuia să fie înțeleasă şi pronunţată cu uşurinţă de fiecare evreu. Ea cuprinde lauda măreției lui Dumnezeu. Există câteva feluri de Kadiș, spuse la ocazii diferite. Kadiș, simplu obișnuit sau al orfanilor, rostit de ei în anul de doliu și ulterior în ziua decesului, la comemorare ; Kadiș întreg ; Kadiș pentru învățați, spus de obicei după studiul unui capitol din Tora sau din Talmud ; Kadiș special, spus la cimitir, după înmormântare.

Ziua de 10 Tevet (”Asarah beTevet”) din calendarul ebraic este considerată ”Yom HaKadiș Haklaly” (=Ziua Kadișului general). Respectiv ziua în care sunt pomeniți decedații uciși ”Al Kiduș HaȘem”, martiri, a căror zi a decesului este necunoscută, al căror mormânt a rămas necunoscut. Zi de amintire, de tristețe, de doliu, de post, în care este recitată rugăciunea de Kadiș (=Sfințire), pronunțată în amintirea decedaților fără ca numele decedatului sau decedatei să fie pronunțat.

Rugăciunea în limba arameică, compusă într-o fază relativ târzie din istoria iudaismului trebuia să fie înțeleasă şi pronunţată cu uşurinţă de fiecare evreu. Ea cuprinde lauda măreției lui Dumnezeu. Există câteva feluri de Kadiș, spuse la ocazii diferite.

De fapt, nu este vorba numai de o rugăciune comemorativă. Ea este recitată de oficiant în câteva rânduri, la rugăciunile de seară, de dimineață și din amurg. Există o jumătate de Kadiș ;  Kadiș simplu obișnuit sau al orfanilor, rostit de ei în anul de doliu și ulterior în ziua decesului, la comemorare ; Kadiș întreg ; Kadiș pentru învățați, spus de obicei după studiul unui capitol din Tora sau din Talmud ; Kadiș special, spus la cimitir, după înmormântare. Este una dintre rugăciunile care nu pot fi recitate decât în prezența unui ”minian” (quorum de rugăciune), format din zece bărbați majori care răspund la rugăciune cu cuvântul ebraic ”amen” (=cred, așa să fie; tradus în limba română bisericească sub forma ”amin”). Răspunsul la rugăciune se datorește faptului că în ”Kadiș” se vorbește despre măreția și sfințirea lui Dumnezeu, participanții exprimându-și credința în acest fapt. În cazul celor îndoliați, rugăciunea de Kadiș este recitată la sfârșitul rugăciunii colective, ca o formă de onorare a respectivului îndoliat, pentru consolare. Există și tradiția de a i se oferi oficierea rugăciunii.

Într-atât de atașați au fost evreii de rugăciunea de Kadiș, încât fiecare își dorea un copil de sex masculin, care urma să recite această rugăciune după decesul părinților lui. Era forma de păstrare a amintirii, precum și de continuitate a familiei. În prezent, în unele comunități evreiești rugăciunea de Kadiș poate fi pronunțată nu numai de bărbați, ci și de femei, în cazul în care nu există un urmaș direct de parte bărbătească.

Rugăciunea ”Kadiș” a fost tradusă în limba română în mai multe rânduri, în cadrul traducerii cărților de rugăciune. Amintim traducerea făcută de rabinul A. S. Gold, care a însoțit-o și de o transliterare cu litere latine în pronunția așkenază idișizată: deși ”maskil”, modernizant, rabinul Gold voia ca această rugăciune să fie înțeleasă și recitată cu tot sufletul de fiecare evreu aflat în situația de a o spune.  

Altă traducere a fost făcută de rabinul doctor Meir Thenen, fost Șef-Rabin al Comunității evreilor din orașul Brăila, în cartea lui, ”Hațipor”, cuprinzând rugăciuni pentru comemorarea decedaților, publicată în amintirea soșiei sale, Țipora Thenen-Duff. Aceste traduceri au fost făcute în proză. Menționez și faptul că rugăciunea ”Kadiș” a fost publicată în transliterare în calendarele evreiești apărute la București în perioada comunistă și după aceea, fapt care continuă până în prezent. Motivul este ca cei îndoliați, în nevoie să recite această rugăciune, devenită un simbol, să o poată citi, chiar dacă nu cunosc alfabetul ebraic. Se poate afirma chiar, că această rugăciune a devenit un semn al legăturii evreilor cu iudaismul, chiar în cadrul celor îndepărtați de iudaism, laici sau atei. Este și o formă de acordare a respectului pentru decedați, pentru cei care nu mai sunt. Există și cazuri în care unii oameni plătesc unei asociații profesionale sau unei ieșive, ori unui cantor particular, pentru a spune Kadiș în memoria unuia dintre părinți, decedat, în cursul anului de doliu, în cazul în care ei înșiși nu-și pot îndeplini această obligație religioasă din motive de lucru sau de conștiință.

Am hotătât să traduc această rugăciune – de fapt, un poem sinagogal – în versuri. Nu sunt poet. Nu am reușit să păstrez peste tot ritmica și aliterația originale. Bineînțeles, este vorba și de diferența între limbi, în privința familiei lingvistice, precum și a diferenței istorice. Am căutat să păstrez sensul original și să-l adaptez limbii române contemporane. Adaug această traducere mai jos.

KADIŞ  (= SFINŢIRE)

Traducere de: Lucian-Zeev Herșcovici

Numele Lui preamărit și sfințit să fie

În lumea creată de El pentru vecie,

El să domnească în al Lui regat,

În zilele vieții voastre, neîncetat,

Să domnească peste Casa lui Israel,

În curând, acum, numai El,

Pentru  vecie.

Și spuneți: Așa să fie!

 

Fie Numele Lui lăudat,

În vecii vecilor binecuvântat.

Să fie binecuvântat

Și să fie lăudat

Și să fie fălit

Și să fie slăvit.

Și în slava cerului urcat,

Să fie împodobit,

Peste tot lăudat

Și să fie glorificat

Numele Celui Sfânt

Pe întregul pământ,

Mai mult decât toate binecuvântările

Și decât toate cântările,

Mai mult decât orice odă, decât orice vers,

Mai mult decât orice mângăiere

De întreaga lume, pentru vecie.

Și spuneți: Așa să fie!

 

Să se pogoare pacea adevărată și viața

Ziua, noaptea, dimineața,

Peste noi și peste întregul Israel.

Să vegheze El

Întreaga lume, pentru vecie.

Și spuneți: Așa să fie!

 

Cel care, din înălțimile Lui,

Statornicește pace și armonie,

Să ne aducă pacea Lui,

Pacea adevărată, stabilită de El,

Nouă și întregului Israel

Și lumii întregi, pentru vecie.

Și spuneți: Așa să fie!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *