István Rostás-Péter: TRADUCÂNDU-L pe LUCIAN BOIA – marginalii

Dexuri, manuale, surfingul pe net nu pot ele să-ţi egaleze o ceaşcă de cafea sorbită, eventual, în compania autorului. Un specialist, comunicativ, dar extrem de ordonat în gesturi şi articulaţii. Profesor, cadru universitar cu putere de muncă, atras monotematic de istorie/istorii şi cu semnalmentele clare ale unui  workaholic în plină devenire.

(De) altfel o ţară ca oricare din cele două sute şi ceva: cu steag, imn, istorie, priorităţi, frustrări şi deziderate. Nu cred că e mai bună sau mai puţin frecventabilă decât jumătatea statelor lumii. Hălăduirea  în zona mediană înseamnă multe; că e bine, că e o performanţă notabilă, că ne vom scufunda în mediocru-acru, că merităm poate bilete la (cel puţin ) o clasă superioară.

Era vară şi abia atacasem textul: era o hărţuire superficială, mai mult pentru a-l testa şi a mă verifica în acelaşi timp. Orice ai spune despre estetica şi catarsisul transpunerii unui şir coerent de semne într-o altă succesiune de litere, pe înţelesul altui neam, august e perfect pentru a aprofunda. Căldură, nopţi împotmolite în smoala uitată de schimbul diurn, mai-mereu grăbit şi uşor isterizant. Un text incitant, provocator sub aspectul tehnicii, exerciţiu perfect pentru neuronii pe cale de atrofiere sau involuţie excesivă: mănunchiul stingher al celor creativi. Cu toate că aici te simţi încorsetat. Dexuri, manuale, surfingul pe net nu pot ele să-ţi egaleze o ceaşcă de cafea sorbită, eventual, în compania autorului. Un specialist, comunicativ, dar extrem de ordonat în gesturi şi articulaţii. Profesor, cadru universitar cu putere de muncă, atras monotematic de istorie/istorii şi cu semnalmentele clare ale unui  workaholic în plină devenire. Un patriot, acum prin preajma începutului de decembrie, unul cam incomod: e consecvent, are dramul de cinism şi conţine (auto)ironie cât încape într-o interpretare de genul: a câştigat Mihai Viteazul la Călugăreni şi dacă da, de ce s-a refugiat imediat după izbândă? Precum Mircea la Rovine.

Cred din ce în ce mai ferm, oameni ca Lucian Boia ar fi apărut oricum, mai devreme sau mai târziu. Norocul generaţiei mele este că a venit acum, profitând de hiatusul dintre două bătălii cu final neanunţat.       

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *