Lucian-Zeev Herşcovici: MOȘE RABEINU : PROFET ȘI LIDER POLITIC

Moșe apare ca un lider politic exemplar pentru epoca în care a trăit. Analiza vieții, caracterului și activității lui sunt interesante până în prezent pentru studierea anatomiei unui conducător, bineînțeles păstrând poziția lui în cadrul aspectelor epocii în care a trăit, evitând mistificarea lui, precum și  miturile istorice. Păstrând proporțiile, Moșe poate fi considerat un exemplu pentru conducători politici până astăzi. Bineînțeles, în privința trăsăturilor de caracter pe care trebuie să le dovedească un lider politic, având în vedere condițiile epocii în care trăiește.

Cine a fost Moșe Rabeinu (cunoscut și sub numele Moise, învățătorul nostru)? Cartea biblică Devarim (Deuteronomul) XXXIV, 10 afirmă: ”Și nu s-a mai ridicat un profet ca Moșe în Israel, pe care Dumnezeu l-a văzut față în față”.  Moșe a fost cel mai mare profet pe care l-a avut neamul lui Israel, precum și conducătorul lui, omul care i-a adus legile, identitatea, credința.   

Toate informaţiile pe care le avem despre Moșe provin din Biblia Ebraică, în majoritatea lor din Thora. Din primele patru cărți ale Thorei, înțelegem că ele i-au fost dictate lui Moșe de către Dumnezeu pentru a le transmite poporului lui Israel. Ele includ expresia ”Și Dumnezeu i-a vorbit lui Moșe spunându-i”. Cea de a cincea carte a Thorei, Devarim este considerată de specialiști ca fiind scrisă de Moșe însuși, cu excepția ultimelor versete, adăugate de cineva după încetarea lui din viață, referitoare la moartea lui. Această carte este o reluare rezumativă a primelor patru, prezentând atât legile Thorei, cât și viața și activitatea lui Moșe în mod rezumativ, sub forma discursului ținut de el în fața neamului lui Israel înaintea intrării în Țara Făgăduinței. El însuși nu a intrat în această țară, dar a văzut-o de departe, de pe muntele Nebo: aceasta a fost hotărârea lui Dumnezeu, datorită greșelii făcută de Moșe atunci când a lovit stânca pentru a obține apă de băut destinată neamului lui Israel în loc să atingă stânca, așa cum îi ceruse Dumnezeu. Moșe apare ca un lider politic exemplar pentru epoca în care a trăit. Analiza vieții, caracterului și activității lui sunt interesante până în prezent pentru studierea anatomiei unui conducător, bineînțeles păstrând poziția lui în cadrul aspectelor epocii în care a trăit, evitând mistificarea lui, precum și  miturile istorice. Îmi amintesc explicațiile analitice în acest sens, date de regretatul profesor Yehuda Elitzur de la Universitatea Bar Ilan din Israel. Păstrând proporțiile, Moșe poate fi considerat un exemplu pentru conducători politici până astăzi. Bineînțeles, în privința trăsăturilor de caracter pe care trebuie să le dovedească un lider politic, având în vedere condițiile epocii în care trăiește.

 

Moşe, din tribul Levi

Conform tradiției, Moșe s-a născut în ziua de 7 Adar și a murit la aceeași dată, în vârstă de 120 de ani. Atât tatăl lui, Amram, cât și mama lui, Iocheved, proveneau din tribul Levi. Moșe avea un frate, Aharon, cu trei ani mai mare decât el, precum și o soră, Miriam, de asemenea mai mare decât el. Născut în Egipt, în perioada în care faraonul decisese ca toți pruncii israeliți de parte bărbătească să fie uciși, el a fost salvat, fiind pus de mama lui într-un coșuleț de nuiele căptușit cu smoală şi lăsat să plutească pe apa Nilului. A fost găsit de fiica faraonului, dat mamei lui să-l crească precum o doică şi apoi educat la curtea faraonului.

 

Comentatorii Bibliei Ebraice îl prezintă ca pe un prinț egiptean care era de fapt evreu, cu sentimente față de familia sa și neamul său, conștient de apartenența lui. Desigur, această explicație este problematică, bazându-se pe faptul că tânărul Moșe văzuse suferința robilor evrei și luase apărarea unuia dintre ei în conflictul cu un egiptean  și îl ucisese pe egiptean. Povestirea este menită să explice identificarea evreiască a lui Moșe. Evreii erau robi, un neam supus, înrobit, exploatat, fără identitate; prințul egiptean Moșe apare ca un iubitor al dreptății sociale și al omeniei, care conduce acest neam spre libertate, îi aduce credința și legile, îi creează identitatea. Unii comentatori din secolele XIX-XX , influențați de ideologia de stânga a dreptății sociale și independenței naționale, au pus accentul asupra acestor fapte, spre deosebire de predecesorii lor din secolele trecute, care se refereau la voința lui Dumnezeu și la ideea moralizatoare a raportului între faptă și răsplată.

 

Însuşirile lui Moşe

Precum vedem, fiecare generație a creat un Moșe al său, interpretat în funcție de orientarea generală a epocii, prezentând gândirea interpreților mai mult decât personalitatea lui reală. Ceea ce ne rămâne este să îl vedem pe Moșe ca pe un om bun, curajos, paternalist, dispus să-i ajute pe cei slabi, pe cei nedreptățiți, marginalizați. Aceasta este una dintre primele trăsături de caracter pe care trebuie să le dovedească un conducător. Dar fiindcă ulterior Moșe încearcă să intervină în conflictul dintre doi robi evrei, iar unul dintre aceștia nu numai că îl respinge, dar îl face să înțeleagă că știe că omorâse un egiptean și îl amenință cu denunțarea crimei, el este nevoit să părăsească Egiptul, să plece în Midian.

Calitatea lui de susținere a celor slabi, aspect moral important, îl face să intervină în favoarea fiicelor preotului Ithro din Midian în conflictul lor cu păstorii. Rezultatul este căsătoria lui Moșe cu Țipora fiica lui Ithro, precum și primirea lui în casa acestuia, cu care se înțelege bine și pe care îl respectă. Moșe se dovedește a fi om cinstit și bun gospodar; i se nasc doi fii; se părea că prințul egiptean devenise păstor midianit pentru totdeauna. Observăm deci alte calități ale lui Moșe: corect, respectuos, chibzuit, adaptabil, om muncitor, cu experiență de viață, iubitor al familiei pe care și-o făcuse. Oare Moșe se resemnase complet și își acceptase noua lui condiție? Răspunsul la această întrebare pare a fi pozitiv.

Dar la vârsta de optzeci de ani apare o schimbare în viața lui. Ea este marcată de întâlnirea cu Dumnezeu, atunci când vede că un tufiș arde, dar nu se consumă. Moșe dovedește dorința cunoașterii, precum și teama de necunoscut. Dumnezeu este Cel care deschide dialogul cu el: desigur, îi remarcase calitățile dealungul vieții. La cererea lui Dumnezeu, de a se întoarce în Egipt pentru a-și dezrobi poporul, Moșe răspunde inițial negativ,  aducând diferite pretexte. Motivul real era modestia lui Moșe: deși avea calitățile necesare unui conducător (iar modestia era una dintre ele), el se considera nepotrivit acestei funcții. În cele din urmă acceptă, dar sperând în ajutorul permanent din partea lui Dumnezeu, căruia îi este credincios și devotat. Moșe se dovedește încrezător în Dumnezeu, care îl alege pentru această misiune, precum și pentru a-i fi profet, pentru a transmite cuvântul Lui oamenilor.

 

Moşe conducătorul

Moșe revine în Egipt și se duce la curtea faraonului, împreună cu fratele său Aharon. Faptul că apare împreună fratele lui, cu care se consultă, arată că Moșe, ales să fie lider, are grijă să se sfătuiască cu alți oameni, pe care îi consideră mai buni cunoscători ai situației decât el însuși: el nu este nici încrezut, nici nu are tendințe dictatoriale, fiind convins că puterea lui vine de la Dumnezeu. Pentru a reuși să obțină eliberarea robilor, el cere ieșirea lor în pustiu pentru trei zile în care aceștia să se roage Domnului. Formă de diplomație? Probabil. De asemenea, folosirea vicleșugului în tratative – o altă calitate a sa. După reușita ieșirii din Egipt, el devine conducătorul unui neam de robi.

Moșe devine lider politic, precum și conducător administrativ, promulgator al Legii și totodată judecător și profet ales de Dumnezeu pentru a răspândi cuvântul Lui. Prin Revelația Sinaitică el primește noua legislație de la Dumnezeu în mod direct, trebuind să o pună în aplicare în rândul neamului de robi eliberați menit să devină popor civilizat, cu identitate proprie, care să-și organizeze viața pe baza legilor primite, care impuneau o disciplină specială.

Moșe trebuie să conducă acest popor, să îl organizeze. Deocamdată, era un popor fără o organizare statală: unii istorici vorbesc despre acest ”popor” ca despre o uniune de triburi, respctiv a celor 12 triburi israelite. În noua lui calitate, de lider politic, alături de cea de purtător al cuvântului lui Dumnezeu, Moșe devine mijlocitor între Dumnezeu și poporul lui Israel. Moșe dă legile primite de la Dumnezeu poporului nou creat, cerându-i acestuia să le respecte, în numele lui Dumnezeu. Pe de altă parte, el reprezintă poporul lui Israel în fața lui Dumnezeu. Se punea problema să conducă acest popor, să fie liderul său. Istorici au numit regimul politic intemeiat de Moșe ”teocrație democratică”. Moșe tratează poporul nu ca pe un grup de supuși, ci ca pe un grup de oameni cu gândire și voință proprii lor, cărora trebuie să le satisfacă cerințele evitând revenirea lor la rămășițele tribale, conducătorul real al poporului fiind Dumnezeu. Una din obligațiile lui Moșe, liderul pământesc al poporului lui Israel, este de a asigura hrana acestor oameni. Altă obligație a lui este de a asigura securitatea lor socială și apărarea lor în caz de război sau de atac dinafară. Este adevărat că Moșe își îndeplinește aceste obligații cerând ajutorul lui Dumnezeu el însuși. Observăm însă faptul că el știe când și cum să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru a face față acestor situații, într-un caz chiar depășind porunca divină, ceea ce îi atrage pedeapsa. Moșe este convins de justețea orientării sale: el este nevoit să reziste în fața ”nostalgicilor” care preferau trecutul, robia egipteană în decursul căreia aveau hrana asigurată, chiar dacă această hrană era plătită cu lipsa de libertate, pierderea demnității și a stimei de sine. Efortul lui este de a arăta acestor oameni cât de importante sunt libertatea și demnitatea umană, care în cele din urmă vor duce spre câștigarea pâinii libertății, cu mult mai bună decât pâinea robiei și a sărăciei. El dovedește calitatea de conducător care perseverează, care nu renunță la idealul său. Atunci când oameni proveniți din propria lui familie (precum Korach) i se opun în mod violent, Moșe este nevoit să îi reprime, deși face acest lucru împotriva propriei lui voințe. Moșe este  liderul politic cinstit, care își iubește poporul pe care îl conduce. După păcatul ”vițelului de aur”, el este supărat pe poporul lui, văzând în acest fapt renunțarea lor la credință, ca și la libertatea care își deschisese porțile în fața lor.

Dar atunci când Dumnezeu vrea să pedepsească acest popor cu asprime, pe baza legii dure și nu pe baza milei, Moșe se opune. El se opune chiar și lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu voia să distrugă acest popor ca pedeapsă pentru păcatul comis și îi promisese lui Moșe să îl transforme pe el într-un popor mare în viitor. Dar Moșe se prezintă ca reprezentant al poporului său în această situație dificilă: el refuză și îi cere lui Dumnezeu să  ierte poporul lui Israel, să nu îl distrugă. Moșe nu arată mândrie ca urmare a poziției lui sociale.

MOSHE TABLELE LEGII

Ideea cultului personalității îi este complet străină: singurul cult pe care îl susține este cultul lui Dumnezeu. El însuși apare ca fiind egal tuturor, devotat lui Dumnezeu (al cărui profet este și a cărui suveranitate o recunoaște pe deplin), dar devotat și poporului său (al cărui conducător este). Însuși faptul că nimeni nu știe unde este înmormântat, deși activitatea lui este păstrată în memoria colectivă dovedește opoziția sa la cultul personalității. Obligația evreilor este de a se ruga lui Dumnezeu și nu unui lider politic sau unui profet al lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între om și Divinitate. Cultul personalității unui lider politic este interzis în timpul vieții acestuia și cu atât mai mult după moartea lui. Este de asemenea o calitate a lui Moșe ca lider politic, o calitate pe care trebuie să o deovedească orice conducător, pentru a nu se transforma în dictator.

 

Moșe a fost un mare conducător, un om care a pornit de la o poziție simplă,umilă, ajungând la poziția politică cea mai înaltă în epoca lui, precum și la poziția de cel mai mare profet ales de Dumnezeu. Personalitatea lui rămâne un exemplu pentru liderii poltici până astăzi. Calitățile unui lider politic depășesc barierele istoriei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *