Lucian Herşcovici: O ZI de BUCURIE şi SPERANŢĂ

Ce reprezintă ziua de ”Lag Baomer”? În termeni ”tehnici”, cea de a 33-a zi a numărării Omerului  (”Sefirath HaOmer”), care începe în seara de ajun a celei de a doua zi de Pesach și continuă 49 de zile (”șapte săptămâni întregi”) până la secerișul orzului. Era vorba despre numărătoarea snopilor de grâu și orz destinați ofrandei în Templul de la Ierusalim. Această numărătoare a continuat și după distrugerea primului, precum și a celui de al doilea Templu de la Ierusalim. Ea continuă până astăzi, dar comandamentul aducerii ofrandei la Templul de la Ierusalim nu mai poate fi îndeplinit deoarece Templul nu mai există.

Ce reprezintă ziua de ”Lag Baomer”? În termeni ”tehnici”, cea de a 33-a zi a numărării Omerului  (”Sefirath HaOmer”), care începe în seara de ajun a celei de a doua zi de Pesach și continuă 49 de zile (”șapte săptămâni întregi”) până la secerișul orzului. Ca o observație, menționăm că literele ebraice sunt folosite și ca cifre: litera ”lamed” înseamnă 30, iar litera ”ghimel” înseamnă 3. Această numărătoare este specificată în Biblia Ebraică, respectiv în cartea Vayqra (=Leviticul) XXIII, 15-16 precum și în cartea Devarim (=Deuteronomul) XVI, 9. ”Omer” era o măsură de capacitate pentru cereale, considerata a fi o zecime dintr-o ”efă”, respectiv 380 litre. Ritualul transmiterii ”omerului” este descris în Mișna (tratatul talmudic Menahot). Era vorba despre numărătoarea snopilor de grâu și orz destinați ofrandei în Templul de la Ierusalim. După terminarea numărătorii ”să aduceți un dar nou Domnului”, urmând Sărbătoarea Săptămânilor (”Hag HaShavuoth”).

 

Această numărătoare a continuat și după distrugerea primului, precum și a celui de al doilea Templu de la Ierusalim. Ea continuă până astăzi, dar comandamentul aducerii ofrandei la Templul de la Ierusalim nu mai poate fi îndeplinit deoarece Templul nu mai există. Ea a devenit o perioadă de doliu: un comentator a comparat această situație cu cea a unei familii în care copilul a murit, dar părinții continuă să serbeze ziua lui de naștere. În această perioadă nu se oficiază nunți, nu se consumă fructe noi, nu se îmbracă lucruri noi, tunsul și bărbieritul sunt interzise. Excepții sunt zilele de Roș Hodeș (prima zi a lunii ebraice Iyar) și ziua a 33-a a numărătorii Omerului (”LaG baOmer”).

Dar există și alte interpretări. Conform tradiției, în armata liderului evreu Șimon bar Kochba, răsculat împotriva stăpânirii romane în Ereț Israel (132-134 e.n.) luptau 24.000 învățăcei ai marelui învățător Rabi Akiva, trimiși să lupte de către învățătorul lor. Dar acești învățăcei erau mândri, încrezuți, nu se respectau reciproc și nici măcar nu erau conștienți de propria lor greșeală. De aceea, ei au murit în urma unei epidemii, un număr anumit în fiecare zi. Era pedeapsa divină primită pentru lipsa de modestie și de respect reciproc. Toate încercările de a opri epidemia nu au reușit. Epidemia a continuat până când supraviețuitorii ei au înțeles motivul real al pedepsei divine : acest lucru a avut loc în cea de a 33-a zi a numărătorii Omerului. Înțelegerea motivului moral al izbucnirii epidemiei (respectiv a pedepsei divine) a determinat încetarea acesteia: a urmat schimbarea atitudinii celor care înțeleseseră propria lor vină. În ziua a 33-a a numărării Omerului epidemia a încetat, încetând și moartea învățăceilor în Tora deveniți soldați. Epidemia a încetat nu după schimbarea atitudinii celor afectați de ea ca pedeapsă pentru lipsă de respect, ci în momentul în care aceștia și-au dat seama de cauza ei, respectiv de greșeala lor.

Monede din perioada lui Bar Kochba

Aspectul moralizator este dublu. Primul element este obligația fiecărui om de a respecta pe semenii lui. Cel de al doilea element este că, dacă cineva înțelege cauza unui fapt dureros, dacă își înțelege propria lui greșeală, efectul încetează imediat, din momentul înțelegerii cauzei. Numărătoarea Omerului a continuat fără doliu, acesta transformându-se în bucurie.

Aspectul menționat mai sus este moralizator. Dar este vreun aspect istoric real? Răspunsul cercetătorilor este pozitiv. Se vorbește despre o victorie temporară a armatei lui Șimon bar Kochba asupra puterii romane, după multe înfrângeri și suferințe, câștigată în ziua de 18 Iyar. Speranța era a unei victorii definitive. Dar acest lucru nu s-a întâmplat: după o victorie temporară, de mici proporții, a urmat o nouă înfrângere. A fost făcută chiar o presupunere (nedovedită istoric), conform căreia în această zi ar fi fost recucerit Ierusalimul, dar pentru o perioadă scurtă. Au început să fie căutate cauze și explicații exterioare, precum o pedeapsă din partea Divinității.

Celei de a 33-a zi a numărătorii Omerului îi este atribuit încă un eveniment care reunește aspectul istoric cu aspectul mistico-teologic. Este vorba despre moartea învățatului Rabi Șimon bar Yochai. Ascuns într-o peșteră la Meron, în Galileea, Rabi Șimon bar Yochai era căutat de romani pentru a fi ucis, dar reușise să scape. El era considerat omul cel drept al generației sale. În peștera în care se ascunsese, el se însingurare, ajunsese să fie în legătură cu Dumnezeu, să înțeleagă sensul ascuns al Torei și să compună cartea Zohar. Conform tradiției, lui Rabi Șimon bar Yochai îi este atribuită apariția Cabalei. Unii comentatori au au făcut legătura între două elemente: ”Sefirath HaOmer” și  cele 10 ”Sefiroth” din Cabala, a căror cunoaștere i-a fost atribuită acestui mare învățat in Tora. Conform tradiției, Rabi Șimon bar Yochai a înțeles cauza epidemiei și morții luptătorilor din armata lui Șimon bar Kochba: lipsa de respect reciproc și calomnia, bârfa, derâderea reciprocă. Atunci el a hotărât să se sacrifice pentru a-i salva.

Rabi Shimon Bar-Yochai

Conform tradiției, Dumnezeu i-a primit ruga și l-a luat prin aceeași boală și moarte. Dar înainte de toate, i-a permis să transmită învățătura sa în Tora învățăceilor lui. Pentru aceaasta, avea nevoie de o zi întreagă. Dar spre asfințitul soarelui, s-a dovedit că ziua era insuficientă. Atunci Dumnezeu a prelungit ziua, a oprit căderea nopții, până când Rabi Șimon bar Yochai a terminat de a preda învățătura către învățăceii lui. Era în cea de a 33-a zi a numărătorii Omerului, în ziua de 18 Iyar. Epidemia a încetat datorită sacrificiului marelui învățat. Rabi Șimon bar Yochai a fost înmomântat la Meron. Treptat s-a încetățenit tradiția pelerinajului la mormântul lui în ziua de LaG baOmer, ziua morții sale, devenită ”Hilula”, sărbătoare, deoarece conform tradiției, sufletul unui ”țadik” (=om drept) urcă încă o treaptă în ziua morții sale. Tot mai sus. Iar ”hilula” este o zi de căsătorie între cer și pământ, de unire între ele. Din acest motiv, în ziua de LaG baOmer se oficiază căsătorii, afirmându-se chiar că la aceste nunți va veni și Rabi Șimon bar Yochai, fără să fie văzut de nimeni. Evreii așkenazi celebrează căsătorii numai în seara de ajun de LaG baOmer, când este numărată a 33-a zi a Omerului. Evreii sefarzi continuă să oficieze căsătorii și la ieșirea din ziua de LaG baOmer, continuând acest lucru în restul zilelor de Sefira. A fost compus și un cântec tradițional, ”Bar Yochai, așrekha” (Fericirea ta, Bar Yochai), cântat în seara de ajun și în ziua de LaG baOmer la ”hilula” , lângă mormântul acestui învățat, la Meron.

De fapt, multe dintre obiceiurile legate de celebrarea acestei zile provin din secolul al 16-lea și sunt legate de tradiția cabalistică. Ele sunt puse în legătură cu evreii stabiliți la Țfat (=Safed) în Palestina în această perioadă, respectiv de ARY HaKadoș  (=Așkenazy Rabi Ițhak) și învățăceii lui. Este vorba despre focuri (cărora li s-a atribuit o origine talmudică), despre tunderea perciunilor copiilor la vârsta de 3 ani, despre jocul copiilor cu praștia și arcul cu săgeți. Dacă acest ultim obicei este pus în legătură cu celebrarea ”sărbătorii vitejiei” (aluzie la victoria temporară a armatei lui Șimon bar Kochba asupra armatei romane), primele simbolizează ideea speranței și reînnoirii. Aceste obiceiuri au existat și în rândul evreilor din România. Povestiri în acest sens găsim în amintirile regretatului Marius Mircu. O legendă paralelă cu cea a morții lui Rabi Șimon bar Yochai ca autosacrificare pentru salvarea celorlalți și o influență a ei găsim și în tradiția și folclorul evreilor sefarzi (=spanioli) din București și din Dobrogea, legat de moartea rabinului Eliezer Pappo din București și Silistra, unde este înmormântat, iar mormântul lui este un loc de pelerinaj : moartea lui, prin autosacrificare cerută de el lui Dumezeu (în anul 1828) ar fi determinat încetarea epidemiei de holeră din Silistra. În anii 60 ai secolului al 18-lea, rabinul Simcha din Zlocewa, care trecuse prin Moldova spre Ereț-Israel și descrisese și evreimea moldoveană, a descris în cartea sa și celebrarea pelerinajui evreiesc la Meron: un foc uriaș, în care erau arse haine vechi, strânse de evreii din Ereț-Israel în tot cursul anului, în mod special. Este interesant și faptul că unii comentatori, precum și unii ideologi ai mișcării sioniste au privit ziua de LaG baOmer ca sărbătoare a vitejiei evreiești, datorită victoriei temporare a armatei lui Șimon bar Kochba asupra armatei romane. Unii au afirmat chiar, că nu este întâmplător ca Ziua Holocaustului și Eroismului Evreiesc (legată de răscoala ghettoului din Varșovia) și Ziua Eroilor căzuți în luptele pentru apărarea Israelului sunt comemorate în perioada numărătorii ”Omerului”. La fel și data la care a fost proclamată independența statului Israel, calculată inițial întâmplător de către Adunarea Generală ONU, precum și data eliberării și reîntregirii Ierusalimului, incluzând Zidul de Apus. (=Kotel HaMaaravi) Acești comentatori au căutat explicații cabalistico-mesianice (probabil posibile) și în aceste presupuse (poate, totuși, existente sub Control Suprem) coincidențe.

Nunta evreiasca – pictura de Raya Sorkina

Ca un adaos. Tradiția evreilor sefarzi este de a înceta doliul din perioada de ”Omer” în ziua de LaG baOmer. Evreii așkenazi au adoptat o tradiție diferită. Ziua de LaG baOmer reprezintă o încetare temporară, de o singură zi, a doliului. El este reluat a doua zi și continuă până la sfârșitul numărătorii de ”Omer”. Aceasta normă halahică a fost stabilită de rabini așkenazi din Europa Occidentală după pogromurile din perioada Cruciadelor. Doliul până la LaG baOmereste în amintirea învățăceilor luptători din armata lui Șimon bar Kochba, iar doliul care urmează, de la a 34-a zi a Omerului până

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *