După cea de a două victorie electorală, Obama pare că a adormit la volan. Popularitatea lui a scăzut foarte mult datorită faptului că nu reuşeşte să guverneze în modul în care foştii preşedinţi Reagan sau Clinton au guvernat şi au lucrat cu ambele partide ca să găsească soluţii cu compromisuri şi avantaje pentru ambele părţi. Ceea ce s-a întâmplat la alegerile din 4 noiembrie era previzibil şi specialiştii în politică se aşteptau ca republicanii să câştige o majoritate şi în Senat. Numai o parte din locurile din Senat erau în joc,  dar multe locuri ocupate de democraţi în zone cu tradiţie republicană erau periclitate de candidaţi care îl foloseau pe Obama ca exemplu negativ pentru ceea ce vor realiza democraţii…

Alegerile de marţi, 4 noiembrie au adus schimbări semnificative în peisajul politic american. În 2008, când Obama a fost ales preşedinte, a adus cu el un val uriaş de schimbări în componenţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului American. Obama a fost ales be baza promisiunilor că va opri intervenţia armată americană din Irak şi Afganistan, că va închide închisoarea din Guantanamo şi că va schimba legea emigrării, rezolvând astfel statutul milioanelor de emigranţi care sunt ilegal în ţară. Primii doi ani de președinție i-au dat majoritatea necesară în Congres ca să legifereze fără prea multe voturi de la republicani. Astfel a fost votat şi legiferat un nou sistem de asigurări medicale, numit în batjocură “Obamacare” de republicani. Bineînţeles acest sistem nou îi favorizează pe cei cu venituri restrânse care au acum acces mai larg la asigurări medicale subvenţionate de guvern. În plus, legea nouă a eliminat metodele vechi ale companiilor de asigurări de a pune limite de viaţă pe sumele plătite şi a interzis dreptul de a refuza asigurări noi celor care deja sufereau de boli. Legea a fost practic impusă de democraţi sub tutelajul preşedintelui, fără a încerca obţinerea unui consens cu republicanii. Acest mod de a impune o lege, fără a ţine seama de doleanţele partidului minoritar, a dat naştere unui război politic care a dus la un impas atât de mare între cele două partide că nu mai erau în stare să legifereze nimic. La un moment dat nici măcar bugetul anual al ţării nu a fost aprobat şi instituţiile guvernamentale (cu excepţia celor de importanţă vitală) au fost închise timp de 16 zile.   “Obamacare”, a devenit strigătul de luptă al Republicanilor şi în alegerile din 2010 au recâştigat majoritatea în camera deputaţilor, dar Senatul a rămas la Democraţi.

Impasul politic şi impotenţa politicienilor de a conduce ţara a dezamăgit cetăţenii care şi-au pierdut respectul faţă de politicienii din Washington.  Realegerea preşedintelui Obama în 2012 s-a datorat în mare măsură campaniei electorale care a reuşit să convingă constituenţii partidului democratic să se prezinte la urnele de vot. Nu e un secret că baza electorală a lui Obama o reprezintă minorităţile de culoare, familiile cu venituri mai modeste, vorbitorii de limbă spaniolă, femeile şi tinerii în general. Aceste grupuri au percepţia că în America bărbaţii albi, de vârstă mijlocie sunt cei care au cele. mai mari avantaje şi conduc ţara şi astfel, bazat în mare parte pe dinamica schimbărilor demografice în populaţia americană din ultimii 30 de ani Obama a fost reales. Dar Obama după cea de a două victorie electorală se pare că a adormit la volan. Popularitatea lui a scăzut foarte mult datorită faptului că nu reuşeşte să guverneze în modul în care foştii preşedinţi Reagan sau Clinton au guvernat şi au lucrat cu ambele partide ca să găsească soluţii cu compromisuri şi avantaje pentru ambele părţi. Ideologia lui Obama este prea de stânga şi el nu este confortabil cu compromisuri centriste, ca mulţi din predecesorii săi. Pe de altă parte în politica externă, Obama a decepţionat prin timiditatea cu care a răspuns provocărilor din lumea musulmană şi de la ruşi.

Ceea ce s-a întâmplat la alegerile din 4 noiembrie era previzibil şi specialiştii în politică se aşteptau ca republicanii să câştige o majoritate şi în Senat. Numai o parte din locurile din Senat erau în joc,  dar multe locuri ocupate de democraţi în zone cu tradiţie republicană erau periclitate de candidaţi care îl foloseau pe Obama ca exemplu negativ pentru ceea ce vor realiza democraţii. Partidul democrat nu a reuşit să-şi convingă membrii să iasă la vot. Statisticile arată că numai 33% din alegători s-au prezentat la urne. Pe democraţi, chiar dacă au o majoritate la numărul de alegători, nu-i ajută cu nimic dacă lumea nu se prezintă la vot. În Statele Unite sunt 55 de milioane de republicani, 72 de milioane de democraţi şi 42 de milioane de independenţi care nu au afiliaţie de partid. La alegerile prezidenţiale din 2012 s-au prezentat la vot cam 60% din alegători dar în 2014 doar 36% şi se pare că republicanii au avut mai mult interes să se prezinte la urne.

Acum, după alegeri, republicanii au o majoritate în Camera Deputaţilor (247 comparat cu 188 pentru democraţi) şi în Senat (53 comparat cu 45 democraţi) aşa că au posibilitatea să voteze legi noi, favorabile ideologiei Partidului Republican. Problema e că ei vor “răzbunare”, aripa de extremă dreapta a partidului vrea să anuleze “Obamacare”. Chiar dacă au destule voturi pentru legiferare, nu au o majoritate absolută care să la dea dreptul de a anula vetoul pe care preşedintele cu siguranţă îl va exercita, “Obamacare” fiind cea mai importantă moştenire pe care vrea s-o lase ţării.

Republicanii, care până acum au spus NU la majoritatea propunerilor de lege venite de la democraţi, vor trebui să arate că sunt capabili de a genera consensul pentru legi noi, dorite de populaţie. Legea emigrării este de importanţă majoră. Milioane de cetăţeni străini întră ilegal în ţară prin graniţa cu Mexicul. Mulţi cer ca apărarea graniţelor ţării să fie mai importantă decât amestecul american în războaie din Afganistan, Irak şi Siria. Se cere un zid, la fel cu cel din Germania războiului rece sau cel din Israel la graniţa cu teritoriile palestiniene cu intenţia de a opri fluxul ilegal al populaţiei din America Latină. La fel, sute de mii de vizitatori rămân în ţară după expirarea vizei. Controlul populaţiei, în stil european, cu buletine de identitate nu există în Statele Unite. Sistemul actual de evidenţă a vizitatorilor nu este adecvat pentru a ţine cont de vizitatori care nu au plecat din ţară. În plus, în multe state, legile curente interzic poliţiei să se intereseze de statutul legal al locuitorilor, au acest drept doar dacă s-a comis o infracţiune. O nouă propunere de lege a emigrări care să includă şi o soluţie pentru ilegalii care sunt în ţară de ani de zile i-ar ajuta pe republicani să câştige încrederea populaţiei de origine hispanică şi le-ar da o şansă mai mare să recucerească Casa Albă în 2016. Să nu uităm că ultima lege a emigrării a fost semnată de republicanul Ronald Reagan şi a inclus o amnistie uriaşă pentru ilegalii care erau în ţară. Vom trăi şi vom vedea, deocamdată aşteptăm luna ianuarie când noul guvern îşi va ocupa birourile. Vom avea doi ani foarte interesanţi din punct de vedere politic. Mulţi susţin că alegerile din 2014 o vor ajuta pe Hillary Clinton sau cine va fi candidatul democrat la alegeri să câştige alegerile dacă republicanii ne vor dovedi că sunt incapabili să conducă ţara când au o majoritate şi practic controlează congresul american. Dar doi ani în politica americană este o veşnicie, se pot întâmpla multe şi se va scurge multă apă pe Potomac până la alegerile următoare din 2016.