În ultimele săptămâni, ghinioanele se țin lanț de premierul Ungariei, Viktor Orbán. Din 2010, până nu de mult, putea să se considere un om fericit, toate i-au ieșit așa cum a vrut, cu două treimi în Parlament de partea lui, putea lua măsuri care-i conveneau chiar dacă ele erau antidemocratice și antieuropene, opoziția era slabă și împărțită iar alegătorii lui erau încântați de discursurile sale, cu accente naționaliste și combative, îndreptate împotriva Occidentului care, spunea el, vrea să se bage în viața ungurilor. Dar minunile nu țin veșnic…
În ultimele săptămâni, ghinioanele se țin lanț de premierul Ungariei, Viktor Orbán. Din 2010, până nu de mult, putea să se considere un om fericit, toate i-au ieșit așa cum a vrut, cu două treimi în Parlament de partea lui, putea lua măsuri care-i conveneau chiar dacă ele erau antidemocratice și antieuropene, opoziția era slabă și împărțită iar alegătorii lui erau încântați de discursurile sale, cu accente naționaliste și combative, îndreptate împotriva Occidentului care, spunea el, vrea să se bage în viața ungurilor. Dar minunile nu țin veșnic, iar ultimele măsuri au început să-i nemulțumească chiar pe foștii lui partizani. Lucrurile au început să meargă mai prost când guvernul Fidesz a încercat, în goana după venituri, să introducă o taxă pe internet. Chiar dacă suma era modică, ungurii au considerat că vrea să-i lipsească de posibilitatea exprimării libere prin acest mijloc. Au fost organizate proteste cu mii de participanți, astfel încât guvernul a trebuit să renunțe la proiectata măsură. A urmat declararea ca persona non grata în Statele Unite a șase înalți funcționari guvernamentali, din motive de corupție. Partea americană nu i-a nominalizat, dar se aștepta ca autoritățile să-i identifice și să ia măsuri atât împotriva lor, cât și a practicilor folosite. O singură persoană, șefa Direcției Vămilor, a recunoscut că figurează pe această listă. Guvernul, prevalându-se de faptul că Statele Unite nu au vrut să-i numească, nu a ordonat vreo anchetă, nu a vrut să-i identifice și a dat vina pe americani. Poziția guvernului i-a înfuriat pe cetățenii țării care au organizat din nou un șir de proteste. De acum au apărut afișe cu inscripții în care Orbán era numit ”nașul” mafiei corupților și i se cerea să demisoneze. Între timp, popularitatea lui și a Fidesz-ului a scăzut cu multe procente. Recent a urmat o altă lovitură: în urma unor alegeri parțiale, Fidesz a pierdut cele două treimi pe care le deținea în Parlament, fiind ales un deputat sprijinit atât de stânga unită, cât și de liberali. Orbán a declarat că rezultatul alegerilor nu-l deranjează deoarece până acum a reușit să realizeze tot ce a dorit (inclusiv modificări constituționale), dar acest rezultat are valoare de simbol, indicând că prin unificarea forțelor, opoziția ar putea determina schimbarea raportului de putere, ceea ce până acum nu a făcut-o, limitându-se la certuri din motive de prestigiu.
Orbán a pierdut enorm pe plan extern. Orientarea lui către Rusia, linie urmată de câțiva ani și concretizată acum prin invitarea președintelui Putin la Budapesta, a atras după sine criticile vehemente ale Occidentului care a văzut în aces gest încercarea de subminare a unității europene de către Putin cu ajutorul lui Orbán. Premierul Ungariei a declarat răspicat că fără Rusia nu poate exista Europa și că statele UE au luat măsuri greșite prin sancționarea Moscovei. La conferința de presă organizată cu Vladimir Putin, el nu a luat nici un fel de atitudine la adresa politicii Moscovei față de Ucraina, lăsând președintelui rus spațiu să-și expună părerea despre acest conflict.
Întâlnirea dintre Ewa Kopacz şi Viktor Orbán
Deși nu a acceptat nici un fel de critici la adresa pozițiilor lui pro-ruse pe care le consideră justificate, premierul ungar a simțit nevoia să se explice în fața aliaților săi apropiați, respectiv statele membre ale Grupului de la Visegrad (Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia) și a decis să efectueze o vizită fulger în Polonia. Era nevoie să-și prezinte opiniile la Varșovia deoarece, spre deosebire de Cehia și Slovacia – înclinate ca și Ungaria, către o deschidere spre Est –, Polonia are poate cea mai dură poziție în ceea ce privește Rusia, cerând intensificarea sancțiunilor impuse Moscovei.
Primirea lui Orbán la Varșovia a fost un adevărat duș rece pentru premierul ungar și aceasta în condițiile în care, până la apariția problemei ucrainene și izbucnirea conflictului cu Rusia, Polonia, mai ales dreapta poloneză, îl susținea din toate puterile, îl considera drept exemplu și de fiecare dată, când Fidesz organiza faimoasele „marșuri ale păcii” la Budapesta ca să demonstreze simpatia și popularitatea premierului, Polonia trimitea participanți la aceste demonstrații. Dar, firesc, simpatia poloneză a avut niște limite și aceste limite au fost Ucraina și Rusia. Polonezii și în primul rând premierul Ewa Kopacz, au luat în nume de rău ceea ce s-a întâmplat la conferința de presă Putin-Orbán de la Budapesta, când premierul ungar nu a reacționat în nici un fel la poziția lui Putin privind Ucraina, armistițiul și încălcarea acestuia pe care președintele rus a considerat-o ca ceva „la care puteam să ne așteptăm”. Nici sublinierea de către Orbán a necesității de a colabora cu Rusia și criticile la adresa politicii UE față de Moscova nu au fost pe placul liderilor polonezi, mai ales că, cu o zi înaintea plecării la Varșovia, Orbán a criticat dur poziția anti-Rusia a fostului premier polonez Donald Tusk, actualmente președintele Consiliului European. Nici politica energetică a Ungariei, bazată în exclusivitate pe Rusia, nu este agreată de Polonia care vede în ea o subminare a Uniunii energetice (inițiativă propusă de polonezi)
Degeaba i-a asigurat pe gazde premierul ungar că nu va ieși din rând și că va susține în continuare sancțiunile europene împotriva Rusiei, acestea nu s-au lăsat convinse. Pentru Polonia problema Ucrainei și intenția Rusiei de dezmembrare a acestui stat evocă amintirile celui de-al doilea război mondial când s-a trezit în aceeași situație, partea de est a ţării fiind ocupată de armata sovietică (în înțelegere cu Germania hitleristă, atunci mai era valabil pactul Ribbentrop-Molotov), regiune care nici pînă astăzi nu a revenit Poloniei, ea fiind compensată cu Silezia. Pentru Polonia o posibilă apropiere a Rusiei de granițele sale este văzută ca o amenințare majoră, de aceea ea a condamnat cu tărie atitudinea împăciuitoristă a guvernului de la Budapesta și a pledat pentru menținerea unității Europei. Toate acestea au fost transmise premierului ungar de premierul Ewa Kopacz, care a declarat, la conferința de presă comună, că a avut „o discuție sinceră și dură” cu Orbán, „ochi în ochi” , a spus ea. Surse apropiate vizitei. dar și analiștii au relevat această formulare cu totul neobișnuită în limbajul diplomatic, afirmând și că, din cauza acestor grave disensiuni, era cât pe ce să nu se mai țină conferința de presă.
Se pare că Orbán a fost refuzat și de prietenul său apropiat, fostul premier, Jaroslav Kaczinski, liderul partidului de dreapta ”Lege și Justiție”. În programul vizitei ar fi figurat o întâlnire cu acesta, dar ea nu a mai avut loc, partea ungară explicând că a fost o confuzie, că nimeni nu a cerut o astfel de întâlnire. Adevărul este, afirmă analiștii din Ungaria și din Polonia, că, prin apropierea sa de Rusia și poziția în problema ucraineană, Viktor Orbán a devenit indezirabil chiar și în ochii polonezilor de la ”Lege și Justiție” care înainte îl admirau și vroiau să imite poziția lui autocratică. Vor fi interesant de urmărit reacțiile și pozițiile adoptate de alți parteneri ai Ungariei, după vizita lui Putin la Budapesta.
