Alegerile legislative din Franța: capcanele majorității absolute

Alegerile legislative din Franța au fost câștigate, după cum se prognoza, de partidul La Republique en Marche, al lui Emmanuel Macron, împreună cu aliații lui centriști de la MoDem. Ceea ce nu se știa era proporția voturilor. Victoria acestui nou partd a fost zdrobitoare, cu aproape 50 la sută formațiunea politică a președintelui va deține 350 de mandate în Adunarea Națională, cu mult peste jumătatea celor 577 de locuri. Republicanii, care la scrutinul prezidențial au suferit o înfrângere zdrobitoare, s-au mai redresat cu 26,9 la sută, respectiv 137 de locuri. Ei sunt urmați de Frontul Național cu 8,75 la sută – opt locuri și pentru prima dată, Marine Le Pen intră în parlament, de Partidul Socialist – cu 7,49 la sută – 44 de locuri și Franța nesupusă (stânga stângii) cu 6,06 la sută și 27 de locuri. Restul de locuri a revenit diferitelor formațiuni mai mici. Deși Emmanuel Macron, respectiv partidul său, are această imensă majoritate, prezența la urne fiind de abia 42 la sută, francezii – afirmă mulți analiști politici – nu i-au dat în totalitate un cec alb reforme- lor președintelui.Read more…

Alegerile europene dau semnale pozitive

La prima vedere, s-ar putea spune că n-ar trebui să punem pe același plan alegerile din Marea Britanie cu cele din Franța. Totuși, la o analiză mai atentă, descoperim un numitor comun: semnalul pozitiv către menținerea Europei unite. Este mai greu să discernem acest element la scrutinul din Anglia, dar vom încerca. Londra menține în continuare Brexitul – o lovitură pentru Uniunea Europeană, în sensul eventualei răspândiri a ideii ca o molimă. A fost văzută așa de multă lume care prevedea ieșirea Olandei, Franței, Germaniei, Italiei, deci prăbușirea acestei unități europene greu create, cu multe erori, dar cu realizări uriașe (Am mai declarat că sunt o europeană convinsă).Read more…

Moștenirea Războiului de Șase Zile

În urmă cu câteva zile s-au împlinit 50 de ani de la Războiul de Șase Zile, pe care Israelul l-a purtat cu vecinii lui arabi și care, la fel ca Războiul pentru Independență, din 1948, a fost câștigat de statul evreu. Dar dacă prima victorie s-a considerat un miracol, de această dată, în 1967, lumea arabă s-a confruntat cu o altă țară, mult mai bine pregătită, cu o armată pusă la punct, cu arme moderne și sofisticate. Încă nu se lansase înarmarea masivă prin forțe proprii a țării, dar începuturile industriei de apărare au fost făcute și, se pare – cel puțin pe baza unor declarații recente – că Israelul dispunea deja de bomba atomică. Victoria în Războiul de Șase Zile a transformat Israelul din toate punctele de vedere, a crescut în primul rând securitatea la granițe. Prin ocuparea unor teritorii, inclusiv înălțimile Golan, s-a îngreunat organizarea unor atacuri teroriste-surpriză de către bandele de mujahedini, de fapt una dintre cauzele lansării războiului, alături de închiderea Canalului de Suez pentru vasele israeliene. Prin cucerirea Orașului Vechi al Ierusalimului, evreii au căpătat din nou acces la locurile cele mai sfinte ale iudaismului.Read more…

Vizita lui Donald Trump în Orientul Mijlociu – sub semnul pragmatismului

Donald Trump și consilierii lui pot fi satisfăcuți de felul cum s-a desfășurat vizita președintelui american în Orientul Mijlociu. Primiri somptuoase, manifestări de simpatie, nici un fel de proteste cu excepția zonei Gaza – dar acolo nu a fost – deci partea americană poate bifa evenimentul cu calificativul succes. Aceasta deoarece, ca un om de afaceri, Donald Trump a plasat vizita sub semnul pragmatismului, ceea ce, într-un fel nu este greșit. La asta se pricepe și aici a și reușit. Pragmatismul a constat în primul rând în încercarea de a schimba imaginea Statelor Unite în regiune, de a contracara strategia lui Barak Obama de retragere și de neimplicare americană în conflictele dintre cele mai variate grupări – practic dintre șiiți și suniți – deoarece și obiectivele războului dus de Statului Islamic intră în această categorie. Aparent, prin prezența lui în Arabia Saudită și întâlnirea cu liderii Consiliului de Cooperare al Golfului, Trump a reușit să șteargă perceperea negativă a SUA din partea unor țări arabe. Dar dacă urmărim mai atent discursul lui Trump în fața liderilor musulmani și-l luăm la puricat, ne dăm seama că abordarea actuală nu se deosebește fundamental de cea a lui Obama. Read more…

Avem nevoie de un Muzeu de Stat al Istoriei Evreilor din România ?

La această întrebare pe care o completez cu ”și Holocaustului”, răspunsul meu – și bănuiesc și al altora – este un categoric ”da”. Avem nevoie din foarte multe motive, unele pozitive, altele negative. Vreau să mă explic: cele pozitive se referă la contribuția substanțială a evreilor din toate provinciile românești la dezvoltarea economică, socială, culturală a țării căreia i-au aparținut de-alungul istoriei și mă gândesc aici nu numai la România, ci și la Imperiul Austro-Ungar sau Rusia. Iar aceste referiri trebuie să existe, într-un fel sau altul, în cadrul noului muzeu. Federația Comunităților Evreiești din România, de pildă, are printre altele, la sinagoga Unirea Sfântă din Mămulari, locul unde la ora actuală există un muzeu al evreilor, în curs de reorganizare, afișe cu contribuția evreilor din Vechiul Regat la dezvoltarea industrială a României din secolele 19 și 20. Noul muzeu ar trebui să cuprindă, așa cum am arătat mai sus, și celelalte provincii, cu sublinierea asemănărilor și diferențelor în politica față de evrei.Read more…

Ziua de după alegerile din Franța

Alegerile prezidențiale din Franța s-au încheiat, din fericire conform sondajelor. Emmanuel Macron, un proeuropean centrist (provenind din cercuri socialiste) a ieșit învingător și a promis securitate pentru francezi, apărarea Europei, unitatea, indiferent de gruparea politică căreia aparțin alegătorii. Este o satisfacție pentru susținătorii Europei unite și un indicu al trezirii la realitate a oamenilor în fața populismului și izolaționismului. Dar lucrurile se pot analiza în două feluri – privind partea plină a paharului sau partea goală. Cel mai bine este să privești ambele. Ceea ce am scris anterior este partea plină, însă la cea goală s-au adunat multe lucruri care, în următoarele zile vor fi luate la puricat, dar deja au apărut primele semne și ar fi bine să le cunoaștem .Read more…

Alegerile din ţările UE ar putea însemna sfârșitul lui Viktor Orbán?

Un foarte recent sondaj de opinie din Ungaria arată că în ultimele două luni, premierul Ungariei, Viktor Orbán, a pierdut aproximativ 500.000 de alegători. Principala cauză a acestei reduceri a popularității a fost, paradoxal, intenția desființării Universității Central-Europene din Ungaria (mai multe orașe din România au invitat conducerea Universității să se stabilească aici). Am folosit paradoxal deoarece, până de curând, Orbán a știut să aleagă cu mare talent o imagine a dușmanului care să-i sperie pe unguri și să atragă cât mai mulți viitori alegători de partea lui (Alegerile legislative din Ungaria vor avea loc în 2018). După refugiați și Bruxelles, alesul a fost George Soros, cel care a fondat Universitatea Central Europeană de la Budapesta.Read more…

Alegerile prezidențiale din Franța

Primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța s-a terminat aproximativ cu ceea ce a prezis o parte din analiști: o confruntare între Emmanuel Macron – centru-stânga (aproximativ 24 la sută) și Marine Le Pen ( 21,8 la sută) – extrema dreaptă. Francezii au scăpat de opțiunea de care multă lume se temea –Le Pen –Jean –Luc Melenchon – extrema stângă, un fel de bătălie Iliescu-Vadim în care, o mare parte a francezilor nu ar fi știut ce să aleagă. Diferențele dintre cei patru candidați din cei 11 care s-au înscris pentru a accede la funcția de președinte, a fost procentual destul de mici, cifrele primilor patru care contau – E.Macron, Marine Le Pen, Francois Fillon și J.L. Melenchon -, situându-se între 24 la sută (Macron) și 19,3 la sută (Melenchon). Sigur , în primul tur de scrutin voturile s-au împărțit între cei 11 candidați și toți aveau alegători, de aceea aceste mici diferențe.Read more…

Cel mai mare pericol global – un președinte imprevizibil

Cred că este ușor de ghicit, dar totuși am să spun clar la cine m-am gândit: este vorba de președintele Donald Trump. De când a ocupat fotoliul prezidențial, s-a dovedit a fi un om care-și schimbă mesajul, opiniile, ordinele. Din anumite puncte de vedere, poate nu este un lucru rău, dacă mesajele sale anterioare erau proaste sau, ca să fim mai blânzi – greu de realizat, și de fapt unele lucruri s-au și corectat sau s-au adaptat realităților. Dar pentru opinia publică, pentru aliații SUA, chiar pentru oamenii care-l înconjoară, această impredictibilitate este periculoasăRead more…

Haos în Orientul Mijlociu

Titlul acestui articol mi-a fost inspirat de conferința pe care, de curând, cu prilejul unei viziteîn Israel, am audiat-o la IDC Herzlya, (Centrul de Studii Interdisciplinare), un institut de învățământ superior cu totul excepțional, compus din 10 facultăți, axate mai ales, dar nu în exclusivitate, pe științele politice, cu diferite specializări, printre care și probleme ale terorismului. Prelegerea a fost ținută de dr. Ely Karmon, profesor la acest institut și specialist în contraterorism. El ne-a prezentat, pe deoparte, rădăcinile conflictelor din Orientul Mijlociu – de această dată tema principală fiind războiul din Siria: cauzele, participanții, consecințele – și, pe de-altă parte, aproape exhaustiv, forțele și grupările care se confruntă în aceRead more…

4 martie 1977.

La 4 martie 1977 am avut bilete la Sala Studio a Teatrului ”Lucia Sturza Bulandra” de la Grădina Icoanei. O clădire masivă, dar cu sala să zicem la hochparter unde urcai din hol. Se juca piesa ”Interviu” de Ecaterina Oproiu. Eram cu soțul meu și cu mama. Lângă mine, o colegă de serviciu. La ora 9.22 – în orice caz abia începuse actul doi (niciodată nu am văzut sfârșitul acestui spectacol) – a început cutremurul. În prima clipă nu am reacționat dar când am văzut că se prelungește, sincer să spun nu mi-a prea plăcut. Nu m-am panicat, mai bine zis nimeni nu s-a panicat deoarece cineva, o persoană cu mare prezență de spirit, a strigat; „rămâneți pe loc, nu faceți panică”. Read more…

Întâlnire Trump – Netanyahu

Vizita premierului israelian Benjamin Netanyahu la Washington a fost așteptată cu interes și curiozitate. Interes, deoarece declarațiile din campania electorală ale lui Donald Trump și chiar și după au indicat o schimbare radicală a politicii americane față de Israel. Curiozitate, în ce măsură vor fi ele puse în aplicare. Existau acolo niște promisiuni care au încântat dreapta radicală israeliană. Ea-și vedea visurile împlinite legate de un mare Israel, de recunoașterea Ierusalimului unificat drept capitală a Israelului și chiar de renunțarea la ideea celor două state – cel israelian și cel palestinian – ca o consecință a procesului de pace.Read more…

Privește înapoi cu mânie

Vreau să explic de ce privesc înapoi cu mânie în ultimele luni. Ceea ce are loc acum a început cu ceva timp în urmă dar m-aș opri mai aproape, la ultimelea alegeri. Ar trebui să fiu mânioasă pentru rezultatele lor, finalizate cu victoria de amploare a PSD, cu toate că, cu un an în urmă, a fost scuturat din temelii. Nu-i pot acuza pe alegătorii care au votat cu PSD deoarece nu a existat alternativă credibilă. De aceea sunt mânioasă pe liberali care au reușit să-și dărâme cu mâna lor partidul. USR nu era o opțiune decât pentru naivii și optimiștii ca mine care au crezut că este o chestiune serioasă. Nu pare să fie așa, m-au dezamăgit certurile și acuzele din rândurile lor, încă o iluzie pierdută și un motiv de supărare.Read more…

Ciolent tunisian

Ingrediente: patru sau cinci linguri de ulei de măsline extravirgin, o ceapă mare feliată,o jumătate de căpățână de usturoi desfăcută, un kg. antricot de vacă, feliat, o jumătate de kg. de boabe de grâu zdrobite (se găsesc în magazinele cu produse din Orientul Mijlociu), patru morcovi curățați ți tăiați în jumătăți sau sferturi, trei sau patru fire de țelină, o linguriță de pastă de ardei mai iute sau mai puțin iute, o linguriță de coriandru, o jumătate de linguriță de chimion, piper și sare după gust, apă.Read more…

Donald Trump nu renunță la nimic.

Cine s-a gândit, a crezut sau a sperat că în discursul inaugural, Donald Trump va schița viitorul Americii, instrumentele, mijloacele cu care va fi realizat, s-a înșelat amarnic. Aici în România, am auzit de multe ori, legat de prezența publică a unui lider nou ales: s-a terminat campania electorală! Lui Donald Trump, când și-a pregătit discursul (el susține că-și scrie singur și după cele ce a vorbit, cred că este adevărat), nimeni nu i-a spus. Drept pentru care în cele 16 minute, am auzit aceleiași sloganuri electorale, rostite în timpul campaniei. Mai mult, primele lui măsuri după ce a preluat Biroul Oval se regăsesc direct sau indirect în ceea ce a susținut de când își lansase campania. Read more…

Israelul trebuie să reziste tentațiilor americane

După cum a afirmat un important analist politic în ”Jerusalem Post”, prin aplicarea principiilor susținute de Trump, viitorul Israelului ar fi asigurat și, adaug eu, visele cele mai îndrăznețe ale unor oameni politici israelieni s-ar împlini. Aici se include mutarea Ambasadei SUA în Ierusalim, ceea ce ar însemna recunoașterea de facto și poate și de jure a Ierusalimului unificat drept capitală a Israelului, acceptarea construcțiilor israeliene în teritoriile palestiniene, recunoașterea anexării Golanului, reluarea negocierilor de pace directe între israelieni și palestinieni fără condiții prealabile și, pe undeva, se sugerează chiar reununțarea la ideea celor două stateRead more…

O istorie a ciolent-ului, mâncarea tradițională a evreilor (I)

Ciolentul, respectiv mâncarea de fasole cu ingrediente specifice, a fost o consecință a…comandamentului din Tora care interzice aprinderea focului și gătitul de Șabat. Dar pentru că la masa de sâmbătă unde se aduna întreaga familie după ce se întorcea de la sinagogă, se dorea o mâncare caldă, s-a ajuns la ciolent. Potrivit unor surse evreiești, originea acestui fel delicios de mâncare este Orientul Mijlociu de unde s-ar fi răspândit în nordul Africii și prin secolul al IX-lea exista de-acum și în Spania. După aceea a ajuns și în Europa de est.Read more…

Multiplele roluri ale sinagogii

La 28 decembrie 2016, la Templul Coral din București s-a desfășurat simpozionul ”Sinagoga – loc de adunare, rugăciune și învățătură, patrimoniu istoric și arhitectural”. Manifestarea a fost prilejuită de apariția volumului ”Cartea Sinagogilor din România” de Teșu Solomovici, un album care prezintă cele mai importante sinagogi din țara noastră, imaginile fiind însoțite de scurte istorii ale fiecăreia.Read more…