Trebuie să recunosc că am fost atrasă în primul rând de titlul cărţii Ludmilei Uliţkaia, apărută cu aproape un deceniu în urmă, când a cucerit mai întâi cititorii din Rusia şi apoi pe cei din străinătate, culegând lauri internaţionali. La noi a fost publicată în 2011, la Editura Humanitas, iar eu aveam să cumpăr abia în primăvara acestui an, ultimul exemplar din librăria clujeană a editurii.

Trudind de peste două decenii în breasla traducătorilor, fiind mereu în dubiu dacă am înţeles destul de bine ceea ce am avut de tradus şi îndoindu-mă dacă am reuşit să găsesc versiunea cea mai potrivită a transpunerii – devenind la rândul meu mijlocitor şi verigă de legătură – am fost direct interesată să aflu ce conţine o carte cu un astfel de titlu.

Citisem doar câteva cărţi ale apreciatei autoare şi nici una nu m-a cucerit pe de-a-ntregul. În schimb în „Daniel Stein, traducător” – am descoperit scriitoarea care ştie să citească şi să asculte, este interesată de poveştile oamenilor, se transformă în rezervorul amintirilor lor, intră în pielea povestitorilor şi apoi ştie să gestioneze excelent comoara care i-a fost încredinţată, găsind locul potrivit pentru fiecare ciob de istorie personală din epoci şi locuri diferite – relatat în fragmente de scrisori, istorisiri, memorii, documente oficiale şi… denunţuri – pentru a-l integra în mozaicul policrom şi dinamic al istoriei contemporane.

Am admirat curajul şi profesionalismul Ludmilei Uliţkaia care, din crâmpeie de melodii disparate şi adesea disonante, reuşeşte să construiască o compoziţie polifonică armonioasă şi coerentă, graţie unui personaj orchestrator: Daniel Stein, TRADUCĂTORUL! Un evreu-creştin erou de război, care s-a alăturat Ordinului Carmeliţilor şi s-a stabilit în Ţara Sfântă a Făgăduinţei pentru a aduce speranţa în sânul unui nucleu alcătuit din creştini. Catolici şi ortodocşi, evrei şi arabi creştinaţi, japonezi luterani, oameni sărmani, bolnavi, vulnerabili şi tineri , dar şi câţiva voluntari puşi în slujba semenilor lor, reuniţi cu toţii în preajma acestui preot, un om-catalizator încrezător în ecumenism şi umanism.

Personajul Daniel Stein – inspirat după un model din viaţa reală, evreul polonez, supravieţuitor al Holocaustului, Oswald Rufeisen, născut în Polonia în 1922 şi decedat în Israel în 1998 – urmează vocaţia esenţială a traducătorului de a fi puntea dintre două părţi care nu se pot apropia şi înţelege fără mijlocirea sa. În jurul său, în mai multe sfere de coordinare, regăsim o mulţime de oameni de felurite confesiuni, naţionalităţi, caractere, risipiţi în lumea largă – fiecare cu povara necazurilor şi neîmplinirilor sale – pe care-i ajută în felul său, smerit, discret şi eficient, insuflându-le forţă, curaj, încredere şi speranţă.

În acelaşi timp Daniel Stein este un om tenace şi temerar în a-şi susţine şi a-şi urma concepţia religioasă care nu respectă litera dogmei, ci principiile profunde şi unificatoare ale credinţei adevărate. Traducătorul Daniel Stein s-a dăruit înţelegerii dintre oamenii cei mai diferiţi, a fost o punte între iudaism şi creştinism, înfruntând neîncrederea, ostilitatea şi un destin nemilos.

Dacă a ieşit învingător din această încleştare? Răspunsul şi-l va da cititorul după ce va fi parcurs cartea Ludmilei Uliţkaia.

Cartea Ludmilei Uliţkaia este o lectură fascinantă şi incitantă, cuprinzând întâmplări incredibile şi pline de tâlc, pătrunsă de iubire, credinţă şi nădejde, pe care o recomand  tuturor cititorilor Revistei Baabel.

Andrea Ghiţă