Contextul.

În biblioteca Comunității Evreilor din Cluj am găsit, absolut întâmplător, un volum foarte interesant,cu titlul „Dr. W. Filderman, 50 de ani din istoria Judaismului  Român”. Autor este istoricul israelian S. Schafferman, cartea a apărut în limba română , în editura autorului, la Tel Aviv în anul 1986. Cartea este de maxim interes deoarece autorul a avut acces la faimoasa arhivă a lui W. Filderman care se găsește depozitată la Yad Vashem.

Această arhivă a avut o “istorie” zbuciumată, fiind căutată asiduu atât de fosta Siguranță (înainte de plecarea lui W.Filderman din țară,în anul 1948)  cât și  de  Securitate. Cert este că arhiva a fost scoasă cumva din țară și a ajuns în Israel.

Se pare că în acest an va avea loc cel de al III-lea Congres al Federației Comunităților Evreiești din Români (F.C.E.R.).,la care se vor alege organele de conducere. Teoretic este posibil să se aleagă o nouă echipă de conducere, probabil mai tânără. Ca mulți alții, mi-am pus întrebarea : care ar trebui să fie profilul moral,în primul rând,dar și managerial,profesional chiar și ideologic al candidaților în contextul actual al societății românești și a existenței minorității evreiești din România ? Vă mărturisesc că citind cu atenție volumul scris de istoricul israelian, bazat pe însemnările și memoriile personale ale lui W. Filderman, am găsit numeroase răspunsuri la întrebările de mai sus. Nu voi abuza de date biografice ci voi încerca să sintetizez câteva idei.

Respectul legii.

Filderman a fost un „om al legii”, nu numai ca strălucit jurist, dar considera că legalitatea trebue să domine orice activitate publică. A fost ,totodată, un ” om al petițiilor (memoriilor)”, redactând mii de petiții în apărarea drepturilor legale și împotriva discriminărilor la care erau supuși conaționalii săi,acte ce se bazau pe cifre,date statistice și informații concrete , evitând demagogia păguboasă. Era de părere că legea rea trebue amendată,nu ignorată sau încălcată.

Prioritate absolută a conducerii treburilor Uniunii/Federației.

În decursul lungii sale activități , W. Filderman a fost președinte (pe rând) al Uniunii Evreilor Pământeni (U.E.P., din anul 1914), apoi al Uniunii Evreilor din România (U.E.R. ,din anul 1923) și Federației Uniunilor Comunităților Evreiești din România (F.U.C.E., din anul 1936). A mai îndeplinit funcții de conducere la Joint România, B`nei B`rit România, Agenția Evreiască, Sohnut ș.a.

Deși ar fi avut numeroase posibilități de a fi ales în Parlamentul României, a fost deputat un singur an, între 1927-1928, pe listele Partidului Național Liberal. Considera că fiind parlamentar nu își poate păstra întreaga libertate de acțiune ca președinte al Uniunii/Federației. Este adevărat că, după adoptarea Constituției din anul 1923, în aproape toate legislaturile au fost aleși parlamentari evrei, pe liste proprii sau a partidelor istorice, iar Rabinul Șef al Cultului Mozaic, era membru de drept al Senatului. Aceeași atitudine a avut-o când, imediat după 1944, s-a pus problema unei numiri ministeriale.

După crearea României Mari, în anul 1919, s-a preocupat ani de zile de reorganizarea și legalizarea tuturor comunităților (inclusiv a celor din provincile nou venite,Transilvania, Banat,  Bucovina și Basarabia),asigurându-le un statut legal,unitar, obligatoriu și posibilități de a-și alege conducerea pe cale democratică. A încercat să facă ordine în problemele patrimoniale ale comunităților (inclusiv cele imobiliare) pentru ca acestea să-și poată mări veniturile proprii în vederea finanțării activităților proprii (cult,asistență socială,învățământ,cultură).

A fost adeptul autonomiei culturale și religioase a comunităților. A acceptat existența structurilor teritoriale formate după anul 1920 , adică uniunile de comunități , cum au fost: Uniunea Comunităților din Vechiul Regat,Uniunea Națională a Evreilor din Transilvania, Banat, uniunile de comunități din Basarabia și Bucovina (în total cinci uniuni). Acest lucru ,până la urmă, a fost consfințit și în denumirea luată în anul 1936 : Federația Uniunilor Comunităților Evreiești din România. Aceste structuri au funcționat până la destrămarea României Mari, prin pierderile teritoriale din anul 1940, dar legal au fost desființate abia în anul 1949 când s-a oficializat crearea Federației Comunităților Evreiești din România, organizație centralizată și docilă (cu unele excepții, grație Șef Rabinului Moses Rosen), pe placul autorităților comuniste.

Poziționarea față de putere (guvern).

După euforia acordării drepturilor cetățenești populației evreiești, prin Constituția din anul 1923, care a ținut prea puțin întrucât încă din anul 1925 –prin legile privind învățământul (faimoasa lege Anghelescu) – a început avalanșa de legi antisemite și antievreiești care a ținut practic până la 23 august 1944 (au existat peste 40 de astfel de legi).

În această situație era evident că W. Filderman și Uniunea/Federația erau în continuă opoziție față de Guvern și se luptau din răsputeri pentru ameliorarea situaței populației evreiești,chiar supraviețuirea ei.

Un punct culminant al acestei opoziții a fost luarea de atitudine a lui W. Filderman, privind intenția Guvernului de a încasa fabuloasa sumă de patru miliarde de lei de la populația evreiască pentru susținerea războiului antisovietic. W. Filderman a declarat în scris că populația evreiască este atât de pauperizată încât nu se vor putea aduna decât aproximativ 750 de milioane de lei. Această atitudine curajoasă și responsabilă l-a costat deportarea de câteva luni la Moghilev , în Transnistria. Evenimentul a produs o mare emoție atât în țară cât și în străinătate, existând și o puternică reacție occidentală (inclusiv a Papei Pius al XII-lea),încât regimul antonescian a fost nevoit să îl readucă în țară.

Sigur , astăzi situația din România este cu totul alta, trăim într-un regim parlamentar democratic unde drepturile cetățenești sunt garantate prin lege, iar ponderea populaței evreiești este foarte mică. Față de unele derapaje legislative sau de altă natură datorate Guvernului, Parlamentului, Partidelor, ale unor Instituții, organizații sau mass-media, luarea de poziție a F.C.E.R. și a altor organizații cu atribuțiuni în domeniu este prezentă și simțită; poate, uneori prea timidă. O mare dificultate este astăzi combaterea antisemitismului, a negaționismului și, mai nou, a antiisraelismului față de care atitudinea ar trebui să fie mai tranșantă, în spiritul curajului de odinioară lui W.Filderman.

În Parlament, Grupul Deputaților Minorităților Naționale, susține prin votul său, aproape fără excepție, propunerile guvernamentale. E bine? E rău? Este greu de răspuns, poate totuși această susținere ar trebui să fie mai selectivă și deputatul din partea populației evreiești să aibă mandat, în situații mai delicate, de la conducerea F.C.E.R. privind modul cum să procedeze.

Filderman, omul.

A fost un om onest,combativ dar corect,având preocupări multiple. A crezut în libertatea spiritului și a fost adeptul căii liberale de dezvoltare a țării.

Un exemplu de corectitudine a fost organizarea alegerii Șef Rabinului Cultului Mozaic , în februarie 1940, după decesul Șef Rabinului I.I. Niemirover. S-a convocat un Congres special al F.U.C.E. (la care, din motive obiective, au lipsit

unele uniuni) unde s-a votat între candidaturile a opt rabini,din toate colțurile țării (printre care Rabinul Abraham Halevy din București, cu o puternică susținere, Rabinul Șef neolog din Cluj, M. Weinberger, viitorul Moshe Carmilly , cofondator în anul 1991 al Institutului de Iudaistică din Cluj, dar și tânărul şi eruditul Rabin Alexandru Șafran din Bacău ș.a.). Când Congresul l-a ales (după balotaj) pe Alexandru Șafran, W. Filderman – deși nu l-a susținut – a acceptat hotărârea rostind un emoționant salut. La acel moment erau deja vremuri grele pentru evreimea din România, dar alegerea s-a dovedit înțeleaptă și folositoare.

Ar fi incorect să nu se amintească că de-a lungul timpului ,mai ales la începutul anilor`40, a avut unele neînțelegeri cu conducătorul mișcării sioniste din România, A.L.Zissu, ba chiar și cu Rabinul Șef nou ales, deși toți militau pentru drepturile și supraviețuirea evreilor din România.

A fost un talentat scriitor, cu importante apariții de cărți, articole, discursuri, dar nu a avut titluri academice. Abia în anul 1947,cu puțin înainte de plecarea sa din țară, a fost primit ca membru al Institutului de Cultură care funcționa pe lângă Templul Coral. A avut doar decorații militare,urmare a participării sale în Războiul balcanic  (1913) și Primul Război Mondial (1917-!917). Astăzi numele său este purtat de o stradă, din fostul cartier evreiesc, în București.

Andrei Zador