Doina Gecse-Borgovan: FREZII în DECEMBRIE

În copilăria mea, tot oraşul era împânzit de florării Codlea. Singurele flori care nu dispăreau niciodată de la vânzare erau garoafele. Însoţite de frunze mari şi verzi de ferigă. Ambalajele erau şi ele la fel: hârtie cerată pe care scria Codlea cu caractere (pe care acum ştiu să le numesc) italice. Garoafe pentru orice ocazie: zile de naştere, nuntă, botez şi înmormântare. Singura diferenţă era dată de numărul firelor din buchet: impar pentru ocazii vesele, par pentru ocazii triste. O dată în decembrie, am mers la ziua unei prietene a mamei. Am cumpărat de la Codlea şapte fire de garoafe roşii, pe care am ţinut morţiş să le duc eu. N-am ţinut buchetul destul de strâns şi, fără să ştiu şi fără să vreau, am presărat drumul până la destinaţie cu cinci fire de garoafă. Când am ajuns a descoperit mama că din buchet au mai rămas două flori. Dezastru!! Cum să te duci la onomastică cu flori ca la mort…Read more…

POEZIA PREFERATĂ A TATEI şi A GENERAŢIEI SALE

Tata îmi citea poezii în serile de iarnă, în după amiezile tihnite ale vacanţelor de vară, dar mai ales când mă ţintuia la pat febra vreunei boli a copilăriei. Pe atunci vorbeam doar ungureşte, limba maternă fiindu-mi maghiara, la fel ca cea dintâi identitate. Scotea din bibliotecă un volum cu versuri de Sándor Petöfi, János Arany sau Endre Ady şi-mi citea pe îndelete, străduindu-se să articuleze limpede şi să scoată în evidenţă înţelesul fiecărei strofe. Adesea recitea poezia şi apoi dialoga cu mine, pentru a vedea dacă pricepusem cuprinsul şi prinsesem tâlcul şi mesajul ei. Read more…

Andrea Ghiţă: NĂLUCA din FUNDUL CEŞTII

Ceştile de cafea din casa bunicii, rânduite pe raftul de sus al bufetului albastru din bucătărie, erau din porţelan alb cu buline roşii şi albastre. În fiecare dimineaţă bunica scotea o ceaşcă, o umplea cu erzaţ şi lapte, aşezând-o pe o farfurioară, alături de o felie de pâine cu margarină, cu gem de măceşe sau cu magiun. Nu mă dădeam în vânt după niciuna dintre variante… Preferam pâinea cu brânză Liptauer presărată cu arpagic verde tocat, dar asta era o raritate ! Cafeaua (surogat) nu-mi plăcea deloc. Trebuia să stai ore în şir la coadă, la Alimentara din colţ, ca să apuci un pachet de Enrilo sau Mica, din care apoi se fierbea lichidul acela negru cu gust acru-amărui care se dilua cu lapte.Read more…