Celebra replică „Zoe, Zoe, fii bărbată!” mă zgâria la ureche, prin dizarmonia sa multiplă şi totuşi, acum de Ziua Femeii mi-aş dori şi eu să fiu „bărbată”, pentru că de curând – după lupte îndelungate şi înverşunate – şi bărbaţii au obţinut drepturi egale cu femeile!

În 4 martie preşedintele Johannis a promulgat Legea nr.22 / 2016:

Art. 1. –
Se declară ziua de 8 martie Ziua femeii.

Art. 2. –

Se declară ziua de 19 noiembrie Ziua bărbatului.

Art. 3. –

Autorităţile administraţiei publice locale pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi acestor zile.

Art. 4. –

Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune vor putea include în programele lor emisiuni dedicate promovării drepturilor femeii sau, după caz, drepturilor bărbatului.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

În anul de graţie 2016, România legiferează ziua de 8 Martie, drept Ziua Femeii, în condiţiile în care Ziua Internaţională a Femeii fusese adoptată printr-o rezoluţie a ONU exact cu 39 de ani în urmă, dar era marcată cu mult înainte încă din zorii veacului XX, la cumpăna dintre iarnă şi primăvară. Ziua de 8 martie a fost propusă ca Zi Internaţională a Femeii, pe de o parte de Congresul muncitoarelor din Copenhaga, pe de altă parte de conducerea Uniunii Sovietice, curând după Revoluţia din Octombrie. În orice caz ea se sărbătoreşte în România, de peste o şaizeci de ani. Dacă iniţial era o zi menită să atragă atenţia asupra lipsei drepturilor femeilor şi a inegalităţii de şanse sociale cu bărbaţii, într-o vreme când femeile nu aveau nici drept de vot şi erau plătite mult mai prost decât bărbaţii, cu timpul – cel puţin la noi – a fost golită de sensul iniţial. Nu se mai milita pentru egalitatea de şanse a femeilor, dar măcar tot mai multe femei primeau un fir de floare, se simţeau ceva mai respectate, se străduiau să fie cochete şi elegante şi era un prilej de a chefui, împreună cu bărbaţii. În niciun caz Ziua Femeii nu era în detrimentul bărbaţilor pentru că ei beneficiaseră (de la matriarhat încoace) de toate drepturile legale şi privilegiile familiale.

Cu mulţi ani în urmă văzusem un scurt film de animaţie în care urmărea o zi din viaţa unui bărbat. Protagonistul se scula dis de dimineaţă, ducea cafeaua la patul soţiei, apoi spăla ceştile, se ducea la birou unde manifesta o politeţe deosebită faţă de colege, sosea acasă cu un buchet de flori în mână şi cu cumpărăturile făcute, punea masa, încălzea mâncarea, o servea, spăla vasele şi apoi ieşea în oraş la braţ cu nevasta. Seara, rupt de oboseală rupea foaia din calendar pe care scria … 8 Martie, Ziua Femeii. Restul de 364 de zile erau ale bărbaţilor. Iată că acum mai au una :))  cea de 19 noiembrie

În fond care e problema? Nu e o invenţie românească ci, după cum aflăm de pe Internet, a fost propusă de unii bărbaţi frustraţi că femeile ar avea o zi a lor, iar ei nu au o astfel de zi, de unde au conchis că “femeile sunt mult mai egale decât bărbaţii” .

În fine, o sărbătoare în plus nu strică şi nici faptul că în această zi atenţia ar trebui focalizată asupra problemelor de sănătate specifice bărbaţilor nu este de lepădat.

Totuşi, instituirea oficială a Zilei Bărbaţilor, printr-o lege care „ratifică” şi existenţa Zilei Femeii, îmi creează sentimentul că totul este dus în derizoriu…mai ales că şi în zorii veacului XXI, la noi în ţară, misoginismul e în floare şi – potrivit Strategiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, elaborată de Ministerul Muncii – rata de ocupaţie a femeilor 56,3 % este sensibil mai mică faţă de cea a bărbaţilor 72,1%; „ discriminarea directă, indirectă şi existenţa segregării pe piaţa muncii au contribuit la înregistrarea unui decalaj evident între veniturile femeilor şi cele ale bărbaţilor, iar ponderea femeilor care ocupă funcţii publice alese fiind de 11,5% . Trăiască Ziua Bărbaţilor!

Andrea Ghiţă