| În ziua de 29 martie a anului 1516, Senatul Veneţiei decreta: “Evreii vor locui împreună într-o zonă izolată, supravegheată de oamenii municipalităţii.”Pe tronul dogelui şedea în respectiva perioadă Leonardo Loredan, cel care fusese încoronat în primul an al secolului, funcţie pe care a ocupat-o până la moartea sa, survenită în vara lui 1521. Şi astfel, din ordinul ilustrului domnitor s-a născut primul ghetou evreiesc pe Peninsula Italică.
Locatarii minusculei şi ponositei insule au fost la început evrei italieni şi germani, în disperată nevoie de un loc ceva mai sigur decât cel pe care–l părăsiseră, ca urmare a persecuţiilor violente la care erau supuşi. ,,Il Ghetto Nuovo” deveni noul lor adăpost, al cărei porţi se încuiau la căderea întunericului, asemenea unei închisori bine păzite.  Harta Ghetoului Ceva mai târziu, primilor locatari li s-au alăturat evrei din ţările Levantului, evadaţi şi ei din ghearele nemiloase ale antisemitismului, stabilindu-se în Ghetto Vecchio, cartier devenit reşedinţă a elitei sefarde din Portugalia şi Spania, precum şi membri ai grupului ,,marranos”, evrei convertiţi la religia creştină, dornici să trăiască din nou conform străvechilor tradiţii. În ciuda numeroaselor restricţii, evreii de pe insula transformată în ghetou se simţeau într-o relativă siguranţă, iar cu timpul, locul deveni un fel de centru al culturii evreieşti. Una dintre dovezile acestui adevăr este numărul uriaş de cărţi în limba ebraică tipărite aici. Ele reprezentau o treime din totalul volumelor tipărite în această limbă în întreaga Europă a primei jumătăţi a secolului 16. Unul dintre personajele semnificative ale acelor vremuri a fost Sara Copio Sullam, fiica unui comerciant evreu înstărit. Salonul literar, pe care îl conducea cu mult talent şi pasiune, era frecventat de creştini şi evrei în egală măsură, până când tânăra femeie fu acuzată de a fi negat imortalitatea sufletului ,o idee considerată eretică şi pedepsită ca atare de oamenii bisericii.
Ghetto-ul veneţian constă dintr-o piaţă centrală, înconjurată de un conglomerat de case înalte, ridicate cu scopul de a adăposti un număr relativ mare de familii concentrate pe un teritoriu de mărime modestă. La etajele superioare ale clădirilor funcţionau cele cinci sinagogi ale cartierului-închisoare, conform unei reguli stricte care interzicea construcţia unor imobile special destinate scopurilor religioase. Astfel,credincioşii erau nevoiţi să urce chiar şi şapte etaje pentru a-şi putea spune rugăciunile .(Trei dintre cele cinci sinagogi pot fi vizitate şi astăzi,în grupuri organizate de Muzeul Comunităţii.)  Interiorul sinagogii sefarde dn veacul al XVI-lea Cele două părţi ale clădirii pe nume Casa di Riposa sunt străjuite de monumente ridicate în memoria victimelor Holocaustului, de către sculptorul Arbit Blatas. Il Ghetto Nuovo şi Il Ghetto Vecchio au fost desfiinţate în 1797, când Napoleon a decretat sfârşitul erei de persecuţie a evreilor şi acordarea de drepturi egale membrilor comunităţii, cu restul populaţiei peninsulei.
În prezent, numărul evreilor minunatului oraş este de aproximativ 500 de suflete, dintre care foarte puţini sunt locatari ai clădirilor din Campo del Ghetto şi zona care înconjoară străvechea şi misterioasa piaţetă. George Farkas |
One Comment
Este deosebit de important faptul de a cunoaste fapte si momente din istoria neamului tau. Faptul implica trei aspecte: fara istorie nu exista speranta unui viitor (iar el copntinua de milenii), iar cel de al treilea aspect il reprezinta faptul ca, gandind la cele doua, iti poti forma o atitudine si o orientare in prezentu in care existi si s-ar impune sa participi. Este important efortul autorului de a cauta si de a transmite astfel de momente ale unei istorii bogate in evenimente de o ampla diversitate.
V. Plugaru