In Memoriam TGM

Știrea că filosoful şi omul politic Tamás Gáspár Miklós (TGM, cum îl pomenește presa și Gazsi, cum îi spuneam noi, prietenii) a plecat dintre noi m-a izbit, în ciuda faptului că aflasem cu luni în urmă de boala sa, despre care se spune că până și medicilor le este greu să-i rostească numele. Referindu-se la situația sănătății sale, TGM s-a destăinuit într-un interviu realizat în luna octombrie a anului trecut: „Este vorba de o boală incurabilă, care cu ajutorul unui tratament intensiv poate fi menținută la un nivel suportabil”. Ultima noastră întâlnire a avut loc la Tel Aviv, unde sosise invitat la o conferință, cu peste un deceniu în urmă. Părea sincer bucuros că ne revedem, după atâția ani, în cursul cărora auzisem doar unul de celălalt. Ne-am căutat un loc mai liniștit, mulțumindu-ne până la urmă cu holul hotelului care-l găzduia, în centrul orașului. Mi-a povestit câte ceva despre existența sa la Budapesta, mai ales cea de toate zilele, dar și despre scopul vizitei în Israel. Veni și vorba despre soarta cunoștințelor noastre comune, un subiect firesc, întrucât trecuse multă vreme de la despărțirea drumurilor noastre. Am mai depănat câteva amintiri din copilăria și tinerețea din Cluj, locul unde ne-am născut amândoi, memorii care păreau bine conservate, cu un fel de evlavie chiar, în memoria sa. Tamás Gáspár Miklós s-a născut în toamna lui 1948. Părinți erau intelectuali de marcă, vechi comuniști. După absolvirea liceului Sámuel Brassai şi a urmat Filosofia la Universitatea Babeş-Bolyai. La scurtă vreme după primirea diplomei, a fost angajat ca redactor la publicaţia de limbă maghiară Utunk.Read more…

Tablouri dintr-o expoziție. Jaful – un pas spre genocid

Știrea legată de vernisaj mi-a parvenit printr-un mesaj trimis de „Prietenii Sinagogii din Norrköping”, un grup de voluntari care și-au început activitatea cu doar trei ani în urmă, simultan cu terminarea lucrărilor de restaurare a templului ridicat cam la mijlocul secolului al XIX-lea, când Gothenburg și Norrköping erau singurele orașe de pe teritoriul Suediei care acceptau evrei. Mesajul expoziției despre care vorbesc este evident: jaful obiectelor de artă și cultură comis de naziști în timpul războiului reprezintă o pagină integrantă a istoriei Holocaustului. Ceea ce începe cu jaful de piese de artă și cărți devine în mod rapid o crimă contra omenirii, o metodă de a răpi tradițiile unui neam întreg. Ideea expoziției de la Muzeul din Linköping, oraș universitar la sud de Norrköping, se bazează în mare parte pe volumele autorului suedez Anders Rydell: Cum au jefuit naziștii tezaurul culturii Europei și Hoții de cărți. În căutarea bibliotecii dispărute, publicate de editurile Ordfront (2013) și Norstedt (2015).Read more…

Locul potrivit? Momentul potrivit?

În locul inspirației ideale pentru un număr jubiliar ca acesta, m-a năpădit un val de nostalgie vecină cu melancolia: imagini din Cluj (unde m-am născut, la fel ca revista Baabel), amintiri legate de aceste imagini, urmate în mod automat de mustrări dureroase de conștiință, iminente acestui gen de situație. Cine știe cum ar fi explicat psihologul (pe care, bineînțeles nu l-am consultat) această stare sufletească, survenită de altfel tot mai frecvent, probabil din cauza vârstei. Nimeni nu-și uită orașul natal, așa cum nu-i pierde din memorie nici pe prietenii copilăriei, sau locurile în care și-a petrecut anii trăiți parcă într-o altă existență. Așa stând lucrurile, nu ar fi existat motive serioase de îngrijorare, dacă aș fi neglijat deosebita intensitate a sentimentelor și imaginilor care mi-au invadat sufletul în acele ore de după ivirea zorilor (ceea ce în aceste luni de vară scandinavă are loc imediat după căderea serii). Ar fi fost potrivit ca în acest număr mai special să scriu despre ultima mea călătorie de vacanță, culesul cireșelor, sau măcar spectacole deosebite, dar toate acestea și-au pierdut subit din importanță. Read more…

Noua eră a idolatrizării

„Trăim într-o eră cu totul nouă”, ne avertizează Henry Kissinger într-un interviu recent, referindu-se la evenimentele actuale, care par să schimbe fața lumii, poate pentru totdeauna. Cine ar fi crezut cu doar câteva luni în urmă că eroii lui Isaac Babel din Cavaleria Roșie se vor transforma în „agresori”, iar conducătorul lor suprem va deveni idolul mișcărilor ultra-naționaliste, inamicul nr. 1 al democrației occidentale? O astfel de organizație, care a adoptat cu deosebit entuziasm acest popular și proaspăt gen de ideologie, este cea numită Mișcarea Imperiului Rus, în rândurile căreia sunt mobilizați adepții ideilor extremiste de dreapta, ai antisemitismului și supremației rasei albe. Este vorba despre o grupare paramilitară a cărei activitate include întregul meniu al ideologiei neo-naziste, la auzul căreia ne înfiorăm, urmăriți fiind de spiritele trecutului, încă prea apropiat pentru a fi uitat. „Luptătorii” organizației despre care vorbim reprezintă cu o deosebită convingere, atât în patria-mumă cât și peste hotare, noile ambiții inspirate din istoria țarilor.Read more…

Mesaj dintr-o Suedie răvășită

plutea în atmosfera acestui liniștit, puțin răcoros, colț de lume. În ciuda multitudinii de culturi, domnea pe atunci un fel de status quo, la care puțini păreau dispuşi să renunțe și căruia restul planetei îi cam ducea lipsa. oametea și conflictele tot mai violente din țările lor de baștină. asistență socială ale Suediei? „Organele sociale răpesc copiii musulmani pentru a-i seculariza”, suna una din lozincile scandate de manifestanți. După părerea organizatorilor, răpirea este una din metodele folosite de conducere în lupta sa contra islamului.Read more…

Anul discordiei

,,Curiosity killed the cat“ este mai curând un avertisment decât o zicală, afirmație care îmi pare în aceste zile mai actuală decât atunci când am auzit-o prima oară. Regulile precauției îmi dictează de obicei să nu citesc comentariile la anumite articole, sau cele publicate pe rețelele sociale. Sfidând însă rațiunea şi mânat de o pornire inexplicabilă şi invincibilă, absolut conștient şi nesilit de nimeni, le citesc consternat. Ca orice altă pandemie își va avea şi această răspândire nesănătoasă de zvonuri şi acuzații victimele sale, adevăratele proporții ale pagubei urmând să fie estimate de statisticile viitorului deloc îndepărtat. Printre altele, fenomenul a contribuit la calificarea răposatului 2021 ca an în care cultura democrației a fost periclitată într-un mod mai agresiv decât oricând; teoriile conspirației au lucrat ore suplimentare și tind să cred că inventatorii rețelelor sociale au fost mai curând naivi decât perfizi atunci când au pus la punct aceste metode de a comunica, devenite cu timpul creaturile monstruoase cărora unii mai încearcă disperat să le reziste. Imaginile care ne-au fost servite încă în primele zile ale anului au fost destul de clare pentru a ne asigura neliniștea. Violența cu care Capitoliul a fost asediat nu mirosea nicidecum a democrație, în ciuda diverselor încercări de a ne convinge că cele întâmplate erau, de fapt, expresii ale ,,aspirațiilor poporului de a face mai bună America (şi lumea)”.Read more…

Pe urmele hulitorilor memoriei Holocaustului

Subiectul negaționismului, al denigrării Holocaustului, este tratat ca unul controversat, din motive controversate și ele, în ciuda faptului că aceste deviații ni se par, multora dintre noi, strigătoare la cer. Într-un articol apărut cu peste două decenii în urmă în revista suedeză Historisk Tidskrift, Stephane Bruchfeld, bazându-se pe surse pe care le avea atunci la dispoziție, scria că primele manifestări ale negaționismului au apărut în Franța de după război, sub auspiciile organizațiilor politice de dreapta, propagate mai târziu în universități și exportate, în paralel cu restul ideilor revoluționare extrem de populare în anii ’60, spre alte meleaguri europene și restul lumii. Acum, după un sfert de veac de cercetări și studii aprofundate în domeniu, Bruchfeld este de altă părere: „pionierii” denigratorilor nu sunt nici francezi, nici britanici sau americani. Ideea de a nega monstruosul proiect le-a venit tocmai autorilor săiRead more…

Procese întârziate

Dacă nu vor interveni surprize, doi criminali de război naziști vor sta pe banca acuzaților în așteptarea pronunțării verdictului. Procesele celor doi sunt programate în Germania, în septembrie și octombrie. Inculpații sunt un bărbat și o femeie care au reușit să ajungă nevătămați la vârsta de 100, respectiv 96 de ani, trăind probabil în condiții mult mai decente decât cele pe care le-ar fi meritat. Numele celor doi sunt ascunse de ochii publicului, în conformitate cu regulile stricte legate de protejarea identității. S-ar putea să nu greșească cei care afirmă că acestea să fie ultimele încercări de a permite lumii să audă din gura făptașilor mărturii legate de grozăviile Holocaustului. (Nu pot afirma cu hotărâre dacă acest amănunt este în favoarea sau defavoarea chemărilor la ”Să nu uităm!”). ,,Ea” este învinovățită de a fi lucrat pe post de secretară a comandantului SS al lagărului de la Stutthof, unde șase mii de polonezi au fost deportați încă în primele zile ale invadării țării lor de către trupele germane la sfârșitul verii lui 1939. Din banca acuzaților celui de al doilea proces va depune mărturie ”el”, centegenarul din Brandenburg, bănuit de a fi participat, în calitate de paznic SS, la asasinarea a 3.518 deținuți ai lagărului de la Sachsenhausen. Read more…

Să îndrăznim să sperăm?

Într-una din seri, încă în fazele inițiale ale actualei pandemii care parcă nu se mai sfârșește, când totul plutea parcă în ceață, am avut un fel de revelație. Se făcea că de astă dată omenirea își va învăța lecțiile neglijate și printre alte necazuri, ura de rasă se va evapora peste noapte. Potopul de zvonuri și știri care a urmat mi-a spulberat de atunci iluziile într-un mod brutal, lăsându-mă cu un gust amar, greu de corectat, și cu impresia că nu sunt nici pe departe singur în această situație. Eforturile câtorva dintre guvernele lumii de a stăvili avalanșa par izolate și neputincioase în ochii pesimiștilor dintre noi. Exemplul Germaniei, care într-o perioadă relativ scurtă a interzis activitatea a trei organizații naziste, reprezintă o excepție binevenită, iar poliția germană, grăbită să întărească speranțele legate de bunele intenții, a și efectuat câteva operațiuni, ca de pildă cele îndreptate contra membrilor grupării Nordadler, extrem de activă mai ales pe rețelele sociale ale internetului. Read more…

Ne-a părăsit Jackie Jakubowski

Primul raft de bibliotecă spre care mă îndreptam după terminarea cafelei de dimineață în grădina din fața instituției, era cel pe care se afla revista Comunității Evreilor Suedezi Judisk Kronika. Pagina cu care începea lectura acelei zile era editorialul redactorului-șef Jackie Jakubowski. Mă fascina felul în care acest intelectual, desăvârșit în ochii mei, cunoscător al existenței și istoriei evreilor din Suedia, Israel și restul lumii, știa să distingă cele mai arzătoare probleme și aspecte ale situației acestora, un domeniu care ne preocupa în mod deosebit în acele zile. Ideile sale, ca și eseurile și articolele pe care le-a publicat și în alte ziare, i-au atras, de altfel, mai multă admirație decât critici. Cu doar câteva zile în urmă, Jackie Jakubowski s-a stins din viață, la vârsta de 68 de ani. Un eveniment care a provocat – și va continua să provoace – o profundă frustrare în rândurile comunității, dar și în lumea literaturii și presei suedeze.Read more…

Un fel de libertate a expresiei

Oraș relativ influent în regiunea în care îmi duc actuala existență suedeză, Norrköping nu se distingea cu nimic de restul așezărilor țării. Cetățenii săi duc de decenii o existență destul de liniștită până recent, când Democrații Suedezi au câștigat teren în rândurile conducerii municipale, aducând cu sine ambițiile lor orientate spre extrema dreaptă, opuse tradițiilor democratice scandinave. Chiar dacă nu există cercetări prea numeroase pe tema istoriei societății ,,norrköpingiene’’, se știe că până și evreii orașului au dus o existență lipsită de manifestările antisemite atât de violente și frecvente în alte părți ale continentului. Manifestări ale deteriorării situației în ultima vreme au fost dezvăluite cu puțin timp înainte de ultimele alegeri parlamentare din 2018, când detalii legate de activitatea șefului consiliului orășenesc în cadrul clubului nazist Norrköping au apărut în paginile publicației locale Folkbladet,..Read more…

Premiul Nobel contra păcii

Cine ar fi crezut că va sosi și ziua în care Academia Suedeză, printre misiunile căreia se include şi decernarea Premiului Nobel pentru literatură, se va înscrie pe rușinoasa listă a instituțiilor afectate de epidemia scandalurilor sexuale?! Și cine ar fi crezut că Peter Handke, autorul austriac care i-a închinat ode dictatorului Slobodan Milošević, va apuca ziua în care prestigioasa instituție îl va răsplăti pentru meritele sale îndoielnice? n primăvara lui 1999, când forțele aliate occidentale au pornit atacurile contra Republicii Federale a Iugoslaviei, Handke se afla la Belgrad, unde declara cu patos:,,În momentele în care criminalii NATO își lansează bombele contra acestei țări, locul meu este aici.” Nu era prima oară când ideile sale au provocat opinia publică. În 1966, când Handke nu împlinise încă 24 de ani, într-un mesaj adresat Grupului 47 (cerc literar la Universitatea Princeton din SUA), ataca literatura germană, acuzând-o de ,,impotență descriptivă”., Criticii i-au prezis atunci un succes uriaș tânărului autor, considerat un rebel literar mai ales după publicarea romanului său Die Hornissen (Viespii). Prozator, dar și poet, uneori agresiv, alteori sensibil, el a produs în scurt timp un număr uriaș de nuvele şi piese de teatru, iar romanul său publicat în 1970 s-a bucurat chiar de vânzări considerabile, fiind adaptat la ecran de regizorul Wim Wenders, cu care a colaborat mai târziu și în cadrul eforturilor de realizare a capodoperei acestuia din urmă, Aripi deasupra Berlinului.Read more…

Casa din Portobello

La Dublin, asemenea altor orașe pe care am avut norocul să le cutreier de-a lungul anilor, mi-am respectat pe cât posibil obiceiul de a ocoli marile Muzeul se află în clădirea modestă a unei sinagogi de altădată, în cartierul Portobello, numit de mulți Micul Ierusalimatracții turistice. Norocul a făcut însă ca într-o seară ploioasă, în camera de hotel, studiind cam într-o doară harta primită la recepție, să dau peste Muzeul Evreiesc al Irlandei, situat în imediata apropiere, pe cheiul lui Grand Canal, pe care-l vedeam prin geam și care vrând-nevrând îmi amintea de lacul Parcului din Cluj, probabil datorită sălciilor plângătoare, ale căror ramuri mângâiau apa acestui colț liniștit al orașului.Read more…

Reflecţii târzii

Se întâmplă des, când aud sau citesc amintiri relatate de supraviețuitori sau de urmașii celor pieriți, simt un nod în gât. Durerea este de cele mai multe ori însoțită de un lanț de gânduri negre și de adânci mustrări de conștiință. Ultima ,,criză” de acest gen a fost provocată la vederea documentelor care mi-au parvenit de curând, prin intermediul unei prietene. Este vorba de acte întocmite la sosirea tatălui meu și a unchiului meu la Auschwitz, iar după aceea la Buchenwald. La vederea scrisului de mână care a întocmit documentele amintite de la Auschwitz și Buchenwald, o sudoare neplăcută mi-a umplut spinarea: stilul era impecabil, rece ca gheața iernilor poloneze și atât de impersonal cum numai scrisul unei persoane care înregistrează astfel de date poate fi. Cifrele și literele acestei înfiorătoare contabilități sunt perfect aliniate, asemenea barăcilor și gardurilor cu care ne-am obișnuit privind paginile cărților cu imagini-mărturii ale groazei.Read more…

Și tu, Brutus?

O apariţie editorială recentă schimbă imaginea „trandafirie” creată despre soldații finlandezi, aliați ai trupelor naziste în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Lucrarea semnată de docentul Andre Swanström, de la Universitatea din Turku, stârnește consternare în rândul opiniei publice scandinave interesate de acest subiect sensibil, dar cunoscătoare a tezei mai vechi, conform căreia regimentele SS finlandeze nu s-ar fi făcut vinovate de crime de război. Documentele și scrisorile analizate de Andre Swanström relevă o realitate cu totul diferită de cea prezentatp într-o altă lucrare publicată tot în Finlanda, cu cinci decenii în urmă și semnată de istoricul pe nume Mauno Jokipii. Studiul lui Swanström, întitulat Hakaristin Ritarit (Cavalerii Svasticii) se bazează pe o serie de dovezi, ca de pildă scrisoarea expediată de un soldat SS pe nume Olavi Kustaa Aadolf Karpala, mecanic auto de meserie, pastorului militar și ofițer SS Ensio PihkalaRead more…

Moartea lui Gică

Rareori lipsea de la locul lui, intrarea principală a mall-ului din Huskvarna, unde trecătorii se obișnuiseră deja cu prezența lui Gică. Unii răspundeau la salutul său prietenos, alții îi mai dădeau câte un ban, în zilele mai bune chiar și o bancnotă. Originar dintr-un sat de lângă Bacău, Gică a sosit în Suedia cu patru ani în urmă, după ce tipografia unde lucra și-a închis porțile, iar familia, pe care nu mai era capabil să o întrețină, l-a părăsit. La începutul existenței sale scandinave, Gheorghe Hortolomei-Lupu mai câștiga câte ceva lucrând ca sezonier în livezile din zonă, iar când proprietarii nu mai aveau nevoie de el, accepta orice muncă, oricât de modest plătită. Într-o zi de august 2018, trupul neînsuflețit al lui Gică a fost găsit în parcul orașului, aproape de banca pe care obișnuia să-și petreacă nopțile. La scurtă vreme după descoperirea cadavrului, un adolescent de 16 ani a fost arestat, suspect de uciderea lui Gică, complice fiindu-i un alt băiat, cu doi ani mai tânăr.Read more…

Legende condamnate la nemurire: Teoriile Conspirației

Născocirile bizare ale bogatei imaginații omenești, cu scopul de a presăra cât mai multă ură și dispreț, dau dovadă de o eficacitate reînnoită. Problema pare să-i fi îngrijorat și pe autorii volumului ,,Mituri ca arme”, («Myter som vapen» în original), prezentat și dezbătut în ziua deschiderii Festivalului de Carte de la Göteborg, ultima ediție, lucrare publicată de editura organizației suedeze EXPO, orientată spre lupta contra nazismului și antisemitismului, în colaborare cu Uniunea Educatorilor în Domeniul Studiilor Sociale, ambele preocupate de contribuția pe care cadrele didactice le-ar putea aduce eforturilor de a atenua pagubele fenomenului. Autorii volumului subliniază faptul că cele mai populare teorii ale conspirației se bazează pe speculații legate de activitatea ,,organizațiilor mondiale sioniste, teze conform cărora câteva familii atotputernice ar încerca să-și împartă lumea pe căi ultrasecrete, tentative care datează de secole și care au fost totuși dezvăluite încă în perioada celebrului Ordin al Iluminaților. Majoritatea celor care cred în existența acestor conspirații sunt indivizi și grupări cu idei rasiste și fasciste.”Read more…

Cu ce s-au ales alegătorii Regatului? (Scrisoare din Suedia)

Cele două tabere ale politicii suedeze (block-uri), reprezentate de opt partide „cu greutate”, au terminat cursa electorală situându-se pe același loc, lăsându-i pe bieții alegători într-o dilemă deloc simplă: cine va reuși să formeze un guvern responsabil, capabil să asigure viitorul țării? Ceea ce complică și mai mult situația este prezența compromițătoare, cu un număr considerabil de voturi, a Democraților Suedezi (Sverigedemokraterna), marea surpriză a evenimentului, atât în ochii multor cetățeni, cât și în ochii lumii, obișnuite cu spiritul „socialist” al vikingilor de astăzi. În afara celor 62 de mandate în Parlament câştigate de Jimmie Åkesson și ai săi, acest partid amenință să devină partener la eforturile de a crea un guvern, conform tradițiilor democratice scandinave.

Nu o dată, membrii SD și-au manifestat în mod categoric și deloc mascat orientarea spre extrema dreaptă, scandând slogane naziste pe care mulți dintre noi le-ar dori dispărute din această lume. În ultimele zile, Stefan Löfven (primul-ministru, deocamdată) a dat semne vădite de obosealăRead more…

J’accuse, varianta Cahlili

Se spune că Israel este o țară ca toate celelalte și, fiindcă rasismul este un fenomen mondial, el nu poate lipsi nici din peisajul zilnic al Țării Sfinte, adevăr confirmat, într-un mod cam prea generos după gustul meu, în interviul acordat de ziaristul israelian Ron Cahlili cotidianului francez Libération (fondat cândva, după câte știu, de Jean-Paul Sartre), finanțat în aceste zile din fondurile familiei Rothschild. Tot Cahlili este și realizatorul unui documentar întitulat „HaTsarfokaim”, combinație urât sunătoare între cuvintele ebraice „tsarfati”=francez și ,,marokaim”=marocani, aluzie la faptul că o mare parte dintre imigranții sosiți din Franța își au rădăcinile în țările Maghrebului. Serialul a fost transmis de canalul TV israelian Kan 11, în trei episoade.Read more…

27 ianuarie, la Linköping

Plănuisem să fiu la Stockholm in ziua de 27 ianuarie. ”Atmosfera e mai solemnă, numărul participanților la ceremonie ar fi fost mai mare, ca și cel al evreilor prezenţi la eveniment” – îmi spuneam. Știam și că Yehuda Bauer, celebrul istoric, fusese invitat, urmând să ia cuvântul la Sinagoga cea Mare a capitalei. Aș fi vrut să-i văd. Am rămas insă la Linköping, convins de o pornire de patriotism local (sentiment care, mărturisesc, îmi este străin de obicei), cam sceptic ce-i drept la gândul perspectivelor. Ca prin minune însă, când am ajuns in Piața Wallenberg, torțele luminau deja statuia salvatorului de evrei, adăugând o misterioasă strălucire ochilor celor câteva sute de oameni sosiţi la eveniment. Făcliile pâlpâiau, încercând să risipească întunericul, dar și frigul aspru din acea după-amiază târzie a Zilei Memoriei Holocaustului.Read more…