Curentul neolog în iudaism

Schwer tzu sein a yid , dar şi mai greu e să decizi ce fel de evreu vrei să fii…

 

În acest sfârşit de mai, la Comunitatea Evreilor din Timişoara a avut loc o masă rotundă despre iudaismul neolog, în memoria rabinului dr. Ernest Neumann, reprezentant al acestui curent şi conducător spiritual al Comunității vreme de 63 de ani. Au participat rabinul Zvi Kfir, istoricul dr. prof. Victor Neumann şi cu mine, moderatoare a fost dr. Luciana Friedmann, preşedinta Comunității. Dezbaterea a fost deosebit de animată, părerile noastre fiind divergente, iar intervențiile publicului stimulatoare. Nu voi reproduce discuția, ci voi încerca să prezint o vedere de ansamblu asupra asupra acestei teme complexe.

Religia mozaică, cu un trecut de mai mult de 3000 de ani, nu a fost niciodată o religie monolitică. Pe vremea lui Abraham domnea un iudaism patriarhal care se desfăşura în cadrul familiei şi al clanului. După ieşirea din Egipt, – de a avut loc sau nu, fapt sau legendă, evenimentul reprezintă o data marcantă, fiind considerat momentul naşterii poporului evreu – , iudaismul a cuprins o populație care respecta un set precis de valori, legi şi rituri, definind viața şi comportamentul de fiecare zi. Ar putea fi numit un iudaism folcloric, în sensul că era legat de credințele si obiceiurile unui popor.

Distrugerea primului templu şi exilul în Babilon în 586 î.e.n. au trezit nevoia de a defini crezul iudaic, astfel ca să subsiste şi în afara teritoriului Iudeii. În cursul vremii au apărut grupări ca saduceii, esenienii, zeloții, fariseii ş.a., iar din cei din urmă s-a născut iudaismul rabinic, forma cea mai răspândită de iudaism începând din secolul al VI-lea e.n. Se bazează pe revelația sinaitică, adică pe credința că pe muntele Sinai, Moise a primit Torah scrisă (Pentateucul) împreună cu Torah orală. Legea iudaică (Halaha) a reglementat, până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, nu numai viața religioasă, ci şi viața în toate aspectele ei. Ea avea un statut universal. Deosebirile în practicarea legii la evreii așkenazi, sefarzi şi “orientali” sau yemeniți nu erau esențiale.

Marea schimbare s-a dezlănțuit în Epoca Luminilor care miza pe abordarea rațională şi ştiințifică a lumii şi promova evoluarea individului şi a unei viziuni seculare. Filosof, prieten bun cu Lessing care l-a întruchipat în piesa “Nathan der Weise”, Moses Mendelssohn (1729-1786) a inițiat mișcarea Haskala (în ebraică, “cultură, educație, rațiune”), mișcarea iluministă evreiască. Postulând pluralitatea adevărurilor, Mendelssohn accepta coexistența diferitelor credințe şi religii şi promova abordarea rațională a tuturor temelor şi domeniilor, respingerea dogmatismului şi analiza consecventă a ideilor şi teoriilor. Pe baza acestui raționament se impunea ieşirea evreilor din ghetou, deschiderea spre o altă cultură şi însuşirea limbii mediului înconjurător.

Sub influența ideilor lui Mendelssohn s-au declanşat în Germania tentative de modernizare a liturghiei şi a obiceiurilor care au condus la înființarea mişcării reform la jumătatea secolului al XIX-lea. Remarcabil este că cel mai proeminent precursor al mişcării reformiste în Europa Centrală şi de Est a fost Aron Chorin, rabin la Arad, care deja în publicația sa din 1808 propovăduia reforme radicale. A fost contestat vehement şi nu a reuşit să se impună. În 1867, evreii din Regatul Ungariei au devenit cetățeni cu drepturi egale, ceea ce le-a deschis calea spre o dezvoltare fără seamăn. Ìn aceste condiții, aderarea la o formă modernă a iudaismului le înlesnea integrarea socială, economică şi culturală. Lucrurile nu s-au petrecut fără lupte interne. La Congresul comunităților evreiești din Ungaria (decembrie 1868 – februarie 1869), întrunit cu intenția de a conserva unitatea comunităților, sciziunea evreimii în două grupări, în neologi şi ortodocşi, a fost inevitabilă, diferențele fiind fundamentale. Iată câteva dintre ele:

  • Alături de rugăciunile în ebraică apărea traducerea lor în limba locală, germană, maghiară sau română.
  • Predicile se țineau în limba locală şi nu în idiș.
  • Femeile rămâneau despărțite de bărbați, dar erau vizibile la balcon.
  • S-au permis orga si corul mixt în timpul liturghiei.
  • Sub influența stilului arhitectural al bisericilor, s-au construit sinagogi cu dimensiuni impozante, cu turnuri şi cupole, iar în interior, cu un amvon de la care se ținea predica.
  • Se renunța la perciuni şi la particularități vestimentare, pentru a facilita integrarea în societate, conviețuirea si colaborarea cu persoane de altă credință.

Evoluția rabinului dr. Ernest Neumann, tatăl meu, ilustrează parcursul unui rabin neolog. A crescut într-o familie ortodoxă. La 4 ani a mers la heder, a învățat să citească şi să scrie ebraica, a învățat rugăciunile. Purta perciuni. După școala elementară israelită, a frecventat liceul Samuil Vulcan la Beiuș, o școală publică cu limba de predare română, unde, la un moment dat, era singurul evreu din clasă. Seminarul rabinic l-a fecventat la Budapesta, iar în paralel, și-a făcut doctoratul la Universitatea Pázmány Péter, la facultatea de filosofie şi limbi semitice. Pe atunci, se încuraja familiarizarea cu alte sisteme de gândire decât cel iudaic, una din exigențele seminarului rabinic fiind ca viitorii rabini să facă studii şi în afara studiului rabinic. Jakab Singer şi Maximilian Drechsler, rabini timişoreni, aveau titlul de doctor.

Rabinul Neumann era însuflețit de ideile curentului neolog. De cea mai mare importanță pentru el erau implicațiile etice ale gândirii evreieşti, transmiterea tradiției şi filosofiei într-un mod accesibil şi adaptat la societatea modernă, diversitatea opiniilor şi credințelor şi, în cele din urmă, integrarea comunității în ansamblul relațiilor cu instituțiile oraşului şi cu celelalte culte. Știa să cultive o relație amabilă, uneori chiar de prietenie cu autoritățile din oraș; să comunice cu cei din afara comunității, de afiliație religioasă diferită şi să promoveze o viață ecumenică împreună cu reprezentanți ai celorlalte culte, cu Mitropolitul Nicolae, cu catolici şi reformați; să îmbine abordarea rațională şi logică cu căldura umană şi cu dragostea de om. Principiul rabinului Neumann era “leben und leben lassen” (Să trăiești şi să lași şi pe alții să trăiască), ceea ce nu îl împiedica  să fie un om al cetății care se implica şi se angaja în viața oraşului. Mare orator, stăpânea la perfecție româna şi maghiara. Era convins de utilitatea traducerii rugăciunilor şi era de părere că ar fi natural ca unele rugăciuni să se pronunțe în limba locală, inteligibilă tuturor.

După război, comunitatea neologă, – în Ungaria şi în nordul Transilvaniei în mare parte nimicită în Holocaust -, s-a diminuat în continuare, datorită emigrării masive din țările sub regim comunist din Europa de Est. În zilele noastre, comunitățile neologe din România şi Ungaria, numeric mult împuținate, dar active, se apropie de trendul conservator, tradiționalist (cum ar fi Conservative Judaism în S.U.A.) şi nu o iau pe panta reformistă.

Adepții iudaismului reform sau liberal din S.U.A., Anglia şi din vestul Europei, care s-au dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea paralel cu mişcarea neologă, acceptă femei rabini, căsătorii mixte, homosexuali ş.a. În lumea întreagă se observă, pe de o parte, evoluția ascendentă a comunităților progresiste care momentan numără aproape 2 milioane de membri, fiind cea mai puternică unitate în viața evreiască, pe de altă parte, consolidarea şi creşterea comunităților ortodoxe şi ultra-ortodoxe, datorită mai cu seamă unei rate de natalitate sporite.

Succesul, dar şi riscul inerent al reformei pornite acum mai puțin de trei secole  sunt exemplificate perfect de povestea familiei Mendelssohn. În anul 1743, Moses Mendelssohn, nou-venit la Berlin, intra pe poarta rezervată pentru evrei si vite. După nici măcar 100 de ani, evreii se desfășurau în toate domeniile şi, dintr-o minoritate marginalizată, deveneau membri cu drepturi egale ai societății civile, cu un coeficient de reuşită uluitor de ridicat. Este clar că nu ne-am putea mândri astăzi cu atâtea premii Nobel, dacă nu ar fi avut loc acest proces de deschidere şi emancipare.

Cealaltă parte a medaliei e exemplificată de soarta nepotului lui Moses Mendelssohn. Compozitorul Felix Mendelssohn Bartoldy a crescut fără o educație religioasă până la vârsta de 7 ani, când a fost botezat. Ceea ce, în paranteză fie spus, nu a împiedicat pe Wagner să-i defăimeze opera ca fiind dulceagă şi superficială, cu toate că îl plagiase în mai multe dăți. Descendenții familiei Mendelssohn s-au asimilat complet şi au încetat să fie evrei.

Ìn timpul dezbaterii, ne-am pus întrebări în legătură cu viitorul iudaismului. E inconstestabil că cel rabinic, de factură ortodoxă, a susținut evreimea şi a salvat-o de la dispariție timp de 2000 de ani. Iudaismul neolog şi reform a permis un mod de viață laic, cu o sferă privată destinată vieții religioase, şi a fost cheia reuşitei. În schimb, laxismul în exercitarea ritului a deschis portița spre asimilare, de cele mai multe ori ireversibilă.  În altă privință însă, în sânul iudaismului reform se regăsesc cei care nu se pot identifica cu principiile ortodoxiei cât şi cei care descind din părinți de confesiuni diferite sau trăiesc într-o relație netolerată de ortodocşi.

Preocupant rămâne fenomenul răspândit al asimilării provocate prin abandonarea ritului şi prin căsătorii mixte. Trauma Holocaustului şi triumful statului Israel sunt piloni de sprijin pentru conservarea identității evreieşti, totuşi, tatăl meu era convins că fără studiul Torei şi fără păstrarea tradiției, pierderea caracteristicilor identitare este inevitabilă. O anecdotă ilustrează bine această convingere. Un grup de evrei discută o noapte întreagă dacă după Holocaust poți să mai ai credința, dacă există Dumnezeu. În zori de zi, închid discuția cu concluzia că e imposibil să fie un Dumnezeu care să îngăduie o asemenea crimă, deci, nu există. Apoi, îşi scot cartea de rugăciune şi tefillin (două cutiuțe care se ataşează pe frunte) şi încep să davenen, să se roage…

Schwer tzu sein a yid, e greu să fii evreu, oftăm noi adesea, repetând fraza lui Sholem Aleichem. E greu din cauza pribegiei de 2000 de ani, din cauza prigoanei… Schwer tzu sein a yid … e foarte greu să decizi ce fel de evreu vrei să fii…

Istoviți de atâta vorbărie (două ore de discuții pătimaşe), am încheiat cu prăjiturele şi sărățele, iar după ce ne-am întremat un pic, am continuat cu alte întrebări care nu au răspuns, cu alte poveşti care nu au sfârşit.

Getta Neumann

(preluare de pe site-ul http://www.bjt2006.org/)

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

3 Comments

  • Ionel Schlesinger commented on July 7, 2016 Reply

    Stimată Geta, faptul că rabinul Aaron Chorin ”a fost contestat vehement şi nu a reuşit să se impună” este doar parțial adevărat.(aproape ca în bancul cu radio Erevan).
    Este adevărat că a fost contestat de rabinatul ortodox (marele său oponent fiind Khatam Sofer din Bratislava), dar a fost adorat și respectat de comunitatea sa și a reușit să se impună nu doar în sânul comunității ci și în fața autorităților religioase și laice ale urbei (Exact ca rabinul Ernest Neumann Z.L. la Timișoara). Noi, la rândul nostru, suntem mândri că am moștenit multe din ideile – pe atunci revoluționare – ale lui Aaron Chorin, și am învățat să distingem în mod pragmatic între ritual și credință.

    • Getta Neumann commented on July 8, 2016 Reply

      Aveti dreptate. Asa cum spuneti, rabinul Aaron Chorin a fost contestat, dar a fost urmat de comunitatea lui, a avut realizari importante si a avut un impact puternic asupra evreimii aradene si nu numai. Multumesc pentru comentariu.

  • Vichente Iovita commented on July 7, 2016 Reply

    foarte interesant – multumiri pt posibiitatea de cunoaste aceste lucruri – este poate o incercare de a explica poate – lumea noastra de zi cu zi de a avea de intimpinat realitatea – nu foarte prietenoasa intotdeauna – si lumea nostra ideatica – a abstractiilor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *