Din rețetele Irinei Szmuk: Şalău şi Gerbaud

Mama mea a rămas văduvă la vârsta de 46 de ani, fără nicio meserie. Eu  urmam facultatea de litere la Cluj. Băiatul mai mare, Petru,  dispăruse în ultimile zile ale asediului de la Budapesta, în 1944. Miki era student la medicină, anul întâi, la Tg. Mureș. Eu am găsit imediat de lucru.

Irina Szmuk la anii senectuţii

Irina Szmuk la anii senectuţii

Mama a mers la Budapesta, la un curs de alimentație publică de masă. Întoarsă la Cluj a fost numită să organizeze cantina salariaților de la fabrica de încălțăminte Dermata. Eu fiind propusă să vin la București la un curs al Ministerului de Externe, Mama a plecat la Tg. Mureș să fie aproape de fiul cel mic. A găsit o angajare de funcționară. La propunerea cumnatei sale, a obținut consimțământil Editurii Tehnice să publice o carte de bucate în limba maghiară. Zis și făcut. A mai studiat literatura aferentă la biblioteca regională, la propunerea medicilor prieteni a adăugat un vast compediu de rețete dietetice pe categorii de boli. La apariția cărții, aceasta s-a vândut instantaneu.

A urmat a doua ediție, aceeași soartă. Revista Femeia, varianta în limba maghiară, a sesizat bogăția de cunoștințe ale Mamei mele și i-a încredințat o rubrică permanentă de sfaturi gospodărești, rețete. Zeci de ani a tot asigurat pagina respectivă, foarte apreciată. A mai scos o a treia ediție a cărții care a atins 40.000 de exemplare. Peste niște ani, când situația economică era mult îmbunătățită a putut să completeze cartea cu o serie de rețete mai pretențioase. Nemaivorbind despre faptul că învățase de la doamne românce rețete necunoscute în Ardeal, de exemplu peste zece  mâncăruri  de dovlecei și altele. În total, cartea ei de bucate a apărut în peste 100 de mii de exemplare. I s-a propus o nouă ediție, pentru care trebuia să vină la București. Nu mai avea puterea necesară, s-a văzut silită să renunțe. A rămas amintirea ei scumpă a fiicei sale, a celor patru nepoți și a celor doi strănepoți.

 

Iată rețetele din acest număr – 1.Șalău sau crap în sos de smântână și 2.Prăjitura Gerbaud

 

1.Șalău sau crap în sos de smântână.

Eva salau 1

Un pește de un kilogram, două cepe, o lingură de ulei, două de smântână, boia, sare, pătrunjel.

Curățim peștele, îl tăiem în bucăți, îl sărăm. Tăiem mărunt cepele, le prăjim în ulei, adăugăm boia, apoi feliile de pește, turnăm peste ele un pahar de apă, apoi smântâna

la care adăugasem făina. Așezăm vasul cu pește în cuptorul preîncălzit. După zece minute punem peștele pe tavă, îl acoperim cu sosul de smântână la care adăugasem pătrunjel bine tocat și  servim peștele cu găluște așezate jur împrejur pe tavă.

 

  1. Prăjitura Gerbaud (în ungurește Zserbo)Eva zserbo

Coca –  350g. făină albă, 200g. unt, un ou, 10g.drojdie, o lingură zahăr

Umplutura – 300g. miez de nucă, coja rasă a unei lămâi, 100g. unt, 300g. zahăr, 100g. miere, magiun sau alt gem acrișor.

 

Frământăm făina, untul, oul, drojdia desfăcută în lapte, smântâna și puțină sare. Punem aluatul de o parte pentru o oră. Apoi îl împărțim în trei părți egale. Întindem prima parte, o așezăm într-o tavă, o ungem cu magiun sau altă marmeladă acrișoară, Presărăm cu jumătatea din nuci pe care o amestecasem cu zahăr, o stropim cu jumătate din untul topit. O acoperim cu a doua foaie, repetăm operațiunea cu nuci etc. Apoi folosim a treia parte din aluat pentru a acoperi conținutul tăvii. O ungem cu un gălbenuș de ou și o întroducem în cuptorul preîncălzit (însă atenție !) la foc mic și așteptăm cu răbdare ca aluatul să se coacă  La scoatere presărăm prăjitura cu zahăr tos la care am adăugat vanilie.

Eva Szmuk

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

One Comment

  • Beatrice commented on August 4, 2016 Reply

    Si bunica mea facea aceasta prajitura care in zona Munteniei capatase numele de… Greta Garbo. Garbo, printr-o asemanare fonetica cu Gerbaud (Zserbo) la care i se adaugase Greta ca denumirea sa aiba un sens. Mai tirziu, am vazut ca Gerbaud era numele unui specialist socolatier din Belgia. Nu stiu daca totusi de aici vine numele prajiturii. Posibil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *