Sos de agrișe (sau de vișine)

În Ardeal și în Ungaria sunt foarte frecvente sosurile de fructe iar vara chiar și supele din agrișe, vișine sau mere. Pentru locuitorii de pe alte meleaguri, este mai puțin obișnuit. O prietenă mi-a povestit că a fost la un seminar internațional, organizat la Budapesta. Într-o zi s-a servit la masă supă de vișine. A fost consumată numai de participanții din Ungaria și Ardeal iar unul dintre profesorii veniți din Anglia, a spus cu mirare : ”N-am știut că aici compotul se servește ca felul întîi”.Read more…

Se întâmplă la Alba Iulia

Nu este o poveste….este realitate ! Maria și Nicolae Bolea din Alba Iulia și-au transformat casa într-un centru pentru copiii cu autism. Reîntorși din Germania unde lucraseră, deși aveau propria fiică, au adoptat o pereche de gemeni orfani, o fetiță și un băiat – Cristina și Cristian – fiica adoptivă fiind nevăzătoare și diagnosticată cu autism atipic. Familia Bodea a devenit îngerul păzitor al multor copii suferinzi de tulburări de spectru autist ADHD (Attention Deficit of Hyperactivity Disorder). Cristina a învățat să facă masaj, iar Cristi este elev la Liceul de Arte Regina Maria din Alba Iulia, pasionat de canto și chitară. Cu dragostea și priceperea soților Bodea, cei doi au reușit să învețe să vorbească, să mănânce singuri, să se integreze pe cât posibil în societate, să devină independenți.Read more…

Din rețetele mamei mele, Irina Szmuk

În copilăria mea, pe masa familiei apărea de foarte multe ori peștele. Nu era vorba de tradiționalul ”gefilte fisch”, peștele umplut care se consumă de obicei vineri seara, la masa de întâmpinare a Șabatului. Mama mea îl prepara doar când aveam musafiri, la o cină mai festivă. Dar Gheorgheniul fiind înconjurat de pârâruri sau râuri, nepoluate pe-atunci (Mureșul, Oltul nu erau departe), iar pescarii care știau că tatălui meu îi plăcea peștele, veneau să le ofere. De cele mai multe ori aduceau păstrăv, dar și crap. Se mânca de obicei pane dar și fiert cu mirodenii și ne plăcea la toți foarte mult. Deoarece astăzi în familia mea există pescari, din ”prada” prinsă îmi revine și mie câte un pește. Nu este vorba de păstrăv, aici lângă București acesta se găsește doar în crescătorii, ci de crap de cele mai multe ori, din care fac ciorbă și diferite alte preparate. În cele ce urmează vă voi prezenta o rețetă mai specială de pește, din cartea de bucate a mamei mele.Read more…

Prăjitură Kindli

În Ungaria și Transilvania, Purimul fără kindli nu prea este Purim. Kindli este de fapt o variantă a prăjiturii ”beigli”, adică acel cozonoc răsucit, gen ruladă, fie cu nucă sau cu mac ce se servește de Crăciun. Bucătăria evreiască din Transilvania și Ungaria a preluat-o și a adaptat-o. Umplutura este aceeași, ea poate fi nucă sau mac, forma este oarecum schimbată, este ruladă, dar nu mai e răsucită..Read more…

Din rețetarul mamei mele, Irina Szmuk

Cartea de bucate a mamei mele, Irina Szmuk, despre care am scris de multe ori iar cititoarele din generația mea o cunosc, a fost întotdeauna o inspirație pentru mine chiar și în zilele noastre când la modă este ”noua bucătărie” (cu trei fire de salată pe farfurie, o felie de roșie, o pată de sos ca să arate bine și eventual o felie de ceva). Ea vroia să dea rețete cu ingrediente obișnuite și care se prepară ușor. Sigur că ținea cont și de ”oferta pieții”, de perioada neagră în care carnea era o raritate, de aceea figurează și rețeta chiftelelor din parizer.Read more…

Prăjitură Gerbaud

De curând am văzut un film în care se făcea reclamă la mâncarea…moleculară – dar, de ce să nu recunoaștem că de sărbători ne întoarcem la cartea de bucate a mamei, mai ales, cum este cazul meu. Mama mea, Irina Szmuk, a fost autoarea unor astfel de cărți. Așa că vă propun să coaceţi o prăjitură după una dintre reţetele ei. (Nu voi trece, cum nici ea nu a făcut-o, câte calorii cuprinde).Read more…

Amintiri despre soţii Rosenfeld – medicii evrei din Gheorgheni

La Gheorgheni erau doi medici evrei Endre și Jolán Rosenfeld. S-au stabilit în oraș după obținerea diplomelor – el medic internist, ea stomatolog. Erau deosebit de apreciați – ceea ce se vedea şi prin pacientura mereu crescândă. După câțiva ani de stat cu chirie în mijlocul orașului, și-au construit o casă cu etaj, parterul fiind dedicat locuinței, iar etajul cabinetelor medicale, ale asistentelor precum și sălii de așteptare, mereu plină…Read more…

Bela Vago la Regele Mihai

Fiind în Israel prin anii 70 ai secolului trecut, prima vizită am făcut-o dus celor mai buni prieteni ai mei din tinerețe, Lidia și Bela Vago. El era șeful catedrei de istorie la Universitatea din Haifa. După emoția întâlnirii noastre – primiseră un splendid apartament cu vedere asupra orașului, portului, Mării Mediterane – Bela m-a luat să-mi comunice câteva date importante pentru soțul meu – de asemenea istoric – și care nu apăreau în scrierile din acele timpuri. Read more…

Din rețetele Irinei Szmuk: Şalău şi Gerbaud

Revista Femeia, varianta în limba maghiară, a sesizat bogăția de cunoștințe ale Mamei mele și i-a încredințat o rubrică permanentă de sfaturi gospodărești, rețete. Zeci de ani a tot asigurat pagina respectivă, foarte apreciată. A mai scos o a treia ediție a cărții ei de bucate care a atins 40.000 de exemplare. Peste niște ani, când situația economică era mult îmbunătățită a putut să completeze cartea cu o serie de rețete mai pretențioase.Read more…

Din rețetele mamei mele, Irina Szmuk (z.l.)

Mama mea, Irina Szmuk, a fost o gospodină remarcabilă și toată lumea era încântată de ceea ce pregătea. Mergându-i vestea, la un moment dat a primit o invitație de la Editura Tehnică, să scrie o carte de bucate cu rețetele ei. Cartea, scrisă în limba maghiară, a devenit pentru gospodinele din Ardeal un fel de biblie culinară, pentru multe generații. A fost reeditată de trei ori, ultima ediţie intitulată ”1006 rețete pentru oameni bolnavi și sănătoși” având un tiraj de 50.000 de exemplare. Iată două reţete cuprinse în carte :

Read more…

Drumul meu de la Gheorgheni, până în… Bahamas

Sosim în Bahamas. Suntem așteptați de agenți ai firmei de turism. Vorbesc engleza. Sunt de culoare. Ne explică – ne aflăm la Nassau, capitala insulelor Bahamas din care doar o parte este locuită. Pământul insulei este cultivat cu fructe și legume, majoritatea cărora nu le pot identifica, așa că mă las păgubașă. Principalul lor venit este însă turismul, asta aflu din alte surse, bineînțeles.Read more…

O VIZITĂ LA LAS VEGAS

Nu știi unde să te uiți mai întâi. Hoteluri cu nume europene, sugerând că proprietarii sunt în mare parte italieni, francezi etc.Imensul hotel franțuzesc se recunoaște după un turn Eiffel de dimensiuni mai mici decât originalul, dar cu baza în restaurantul francez, între mese, unde se gustă, bineînțeles, bucătărie franțuzească. Vizavi, luxosul hotel Bellaggio este înconjurat de un canal, amintind de Veneția, cu muzică, bărci și multă lume în ele. La acest hotel am admirat multitudinea de magazine de lux, mai ales de bijuterii și îmbrăcăminte, un mic muzeu de picturi expuse pentru vânzare, un excelent restaurant (italian) unde luam masa. La un etaj superior am găsit o grădină cu flori splendid aranjate, foarte, foarte multe și diverse.Read more…

Prin muzeele din New York

Primul muzeu vizitat a fost Guggenheim. Urcând la etaj, mi s-a arătat imediat– GUERNICA !!! a lui Pablo Picasso. Am rămas mută de admirație …În adolescență am urmărit cu multă emoție, mai în secret, evoluția războiului civil din Spania – o fată cuminte nu se cuvenea să aibă asemenea preocupări ! Știam foarte bine ce vroia să arate Picasso întregii lumi – şi iată-mă în fața renumitei opere de artă !!! Read more…

Dialog între Sibiu și Luxemburg

Sprijinul acordat culturii are rădăcini vechi la Sibiu. Breslele din acest oraș erau, cu secole în urmă, la fel de puternice ca cele vieneze. Ele aduceau în oraș mari artiști ca de exemplu pe Franz Liszt care a apărut pe scenă la Sibiu imediat după Viena. Toate acestea și multe altele le putem afla din dialogul care s-a infiripat între Erna Hennicot-Schoepges, soția fostului premier al Luxemburgului, fostă președintă a Parlamentului acestei țări, la ora actuală membră a Consiliului de Stat, și Beatrice Ungar, redactor-șef al publicației sibiene Hermmanstatdter ZeitungRead more…

O dovadă din vremuri cumplite

Nu mai țineam minte că am păstrat acest document. Este actul cerut de poliția din Ungaria la orice mutare sau angajare. Așa era în timpul războiului, în 1944. Documentul este întocmit de mine, scrisul este al meu. Fusesem angajată ca fată la curățenie la hotelul Hungaria, din Budapesta, care aparţinea de hotelul Ritz unde m-am prezentat mai întâi, dar o funcționară superioară, Ilona Hovány, nu m-a putut angaja deoarece actul, bineînțeles fals, pe care îl procurasem al numitei Zsuzsanna Maria Koroly aparținea unei funcționare …Read more…