Kolín: un orășel din Boemia cu asociații tragice

În primăvara aceasta am avut ocazia să vizitez nu numai Praga, ci să fac și un mic tur prin provincie.  Printre altele am ajuns la Kolín (cunoscut și pe numele german de Köln an der Elbe), un orășel medieval aflat cam la o oră de drum de Praga.  De la început numele mi-a sunat cunoscut, dar motivul l-am înțeles abia când am ajuns în centrul oașului: biserica gotică, foarte impozantă, o cunoaște fiecare filatelist interesat de timbrele fostei Cehoslovacii.

Adevărul este că realitatea depășește cu cu mult vechiul timbru, care abia acum mi-am dat seama că mai e și întors pe dos!  Nu oricine are înaă norocul să primească un ghid local și să vadă lucrurile mai puțin cunoscute.  Așa am ajus la sinagoga din Kolín.  Cu toate că e mult mai modestă decât Biserica Sf. Bartolomeu, și ca multe alte sinagogi, e ascunsă într-o curte, mi s-a părut nu mai puțin impresionantă.

Documente păstrate în arhiva orașului menționează că primii evrei s-au stabilit aici încă înainte de anul 1400, comunitatea fiind una dintre cele mai importante după cea din capitală, iar în 1512 exista deja în oraș o sinagogă „veche”.  Dar în urma holocaustului, din comunitatea înfloritoare de odinioară au rămas abia vreo două sute de suflete.

Sinagoga actuală, în stil baroc, datează de la sfârșitul sec. al XVII-lea.  M-a impresionat atât frumusețea clădirii, cât și faptul că a fost restaurată cu multă grijă.  În zilele noastre servește ca sală pentru diverse manifestații culturale.

Sus, în galeria femeilor, era o expoziție: mai mulți dintre supraviețuitorii holocaustului își povesteau istoria familiei, în cuvinte și în imagini.  Am găsit acolo o poveste cutremurătoare, relatată de Tatiana Grafová.  Tatăl Tatianei, Viktor Graf, s-a născut în 1894 într-un orășel din apropiere, fiu al unui comerciant.

Viktor Graf

 

Începând din 1917 a lucrat ca inginer chimist la fabrica Draslovka din Kolín, unde se producea hidroxid de potasiu.  În 1920 s-a căsătorit cu Vlasta Jindráková.  Au avut trei copii: un fiu, Jiři și două fiice, Milena și Tatiana.  Familia locuia lângă gară, la fel ca multe alte familii ale angajaților fabricii Draslovka.  La începutul anilor ‘30, Graf a devenit chimistul șef al fabricii.  A fost ales să participe și în  conducerea firmei.  În 1935 a început producția de Cyklon B, folosit ca insecticid și dezinfectant.

Legendă: Reclamă din anul 1940 pentru produsul Cyklon B.  Traducere liberă: Deparazitarea perfectă se face numai cu ajutorul preparatului Cyklon B, pe bază de cianură.  Produs în exclusivitate de intreprinderea Draslovka din Kolín.

Nu se știe dacă familia Graf a încercat să fugă din fața pericolului nazist.  E posibil că Ing. Graf nu s-a simțit amenințat ca evreu, fiind asimilat și nereligios.  Nici nu ar fi de mirare, mulți alții au gândit la fel.  După ocuparea Cehoslovaciei de către naziști, în 15 martie 1939 au întrat în vigoare legile din Nüremberg, conform cărora Ing. Graf era considerat evreu.  Soția însă era creștină și acest fapt l-a apărat pentru o vreme.  În 1944 a fost luat într-un detașament de muncă, iar la 31 ianuarie 1945 a fost transferat la Theresienstadt, dar a supraviețuit.  În 10 mai 1945, după eliberarea lagărului s-a reîntors la Kolín.

După război a devenit director al fabricii Draslovka – între timp aceasta fusese naționalizată și se numea Synthesia.  Cu timpul s-a aflat că naziștii au folosit produsul Zyklon B pentru exterminarea evreilor în lagăre și Graf a fost cuprins de remușcări.  Nu putea suporta gândul că el a fost unul dintre cei care au inițiat producția de Zyklon B.  Centrul principal de producție era la Dessau, în Germania (care a produs cca. 400 de tone în 1943), dar fabrica din Kolín a contribuit și ea cu peste 50 de tone.  La începutul anului 1950 Graf a căzut în depresie.  Negăsind nicio ieșire din impasul în care se afla, și-a curmat zilele în 31 ianuarie 1950.  După moartea lui, soția și copiii s-au mutat la Praga.  Iar intreprinderea Draslovka funcționează și azi și printre produsele ei se numără mai departe cianuri și preparate folosite în fumigații…

Așa se întâmplă întotdeauna când, călătorind prin Europa, ajungi într-un loc a cărui istorie are legătură cu holocaustul.  Fiecare colț al acestui continent este legat într-un fel sau altul de o tragedie evreiască, nu numai Auschwitz sau Dachau, ci toate locurile în care au trăit evrei, de la un capăt al continentului la altul.  Singurul aspect pozitiv este că tot mai multe localități europene își amintesc de locuitorii lor evrei deportați și uciși.  Din loc în loc apar muzee și expoziții organizate de localnicii neevrei, care se confruntă cu istoria lor.  Văzută în acest context, expoziția din sinagoga din Kolín este o inițiativă lăudabilă și merită să fie vizitată.  Din păcate trebuie să închei tot pe o notă sumbră: oricât ar cinsti europenii contemporani memoria evreilor uciși, ei mai au dificultăți considerabile de a înțelege amenințările cărora le sunt supuși evreii din zilele noastre și de a-i sprijini.

Îi mulțumesc lui Peter Biro pentru contribuția lui la publicarea acestui articol.

Hava Oren

 

5 Comments

  • SHOSHANA PALMOR commented on May 31, 2018 Reply

    HAVA TE ADMIR PT. TALENTELE TALE POST FARMACEUTICE RELATARILE SUNT INTERESANTE SI DOVEDESC UN ADEVARAT TALENTAT REPORTER SI OCHI CARE STIU SA VADA….SI DARUL DE A REDA CEACE E INTERESANT …KOL HA KAVOD

  • Andrea Ghiţă commented on May 18, 2018 Reply

    Articolul e foarte interesant. Eu nu am ştiut nimic despre Kolin.

  • klein ivan commented on May 18, 2018 Reply

    Eu aș menționa Holocaust cu H mare . Eu mă chinui să găsesc alt cuvînt decît ” interesant ” pentru un articol cu un subiect nou pentru mine . Neștiind sursa banilor cu care localitățile cinstesc memoria evreilor și bănuind și un anume interes ( atragerea de turiști evrei ) eu văd ” pozitivul ” mai puțin pozitiv . Eu văd ” sumbru ” mai degrabă faptul că evreii înșiși nu văd amenințările .

  • George Kun commented on May 17, 2018 Reply

    Draga Hava, articolul tau e foarte bun si in plus m-a incazit la suflet imediat. Eu mi-am petrecut primii 10 ani de viata la Praga si vorbesc limba ceha foarte bine. Un prieten ceh apropiat era tocmai din Kolin si am si scris o povestioara “Povestea unei sinagogi ratacitoare” in engleza, dar inca n-am tradus-o in romana. Sinagoga e “Alt-Neu” din Praga conectata cu acest prieten din Kolin intr-un mod foarte special. Cand termin traducerea, o voi trimite la Andrea.

    • Andrea Ghiţă commented on May 18, 2018 Reply

      Şi eu am vizitat Sinagoga Veche Nouă din Praga şi m-a impresionat foarte mult. De fapt, atunci, la 14 ani, am început să înţeleg câte ceva din originile mele. Abia aştept articolul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *