Pe Mordechai l-am cunoscut când avea 88 de ani. L-am consultat în vederea unei intervenții chirurgicale (operație de cataractă).
A treia generație de ”sabres”(născuți în Israel), avea un trecut bogat, atât în ce privește Curriculum Vitae cât și în privința bolilor asociate. Era kibuțnik, a luptat în trei războaie ale Israelului și avea o listă de boli care amintea de cuprinsul faimosului manual de medicină internă cunoscut sub numele de “Harrison“, din care învață studenții de medicină din toată lumea. Era complet lucid și mai lucra în kibuț pe cât îl țineau puterile. După ce l-am consultat și am văzut rezultatele tuturor testelor de laborator, i-am spus:
– Domnule Mordechai, de ce nu accepți intervenția chirurgicală cu anestezie locală? Pentru dumneata ea prezintă mai puține pericole decât anestezia generală.
– În urmă cu o lună, doctorii au încercat să mă opereze cu anestezie locală, dar nu am reușit să stau nemișcat, așa că m-au reprogramat pentru intervenție cu anestezie generală.
– Trebuie să știi, i-am spus, că anestezia generală incumbă foarte multe complicații, chiar și decesul, având în vedere trecutul dumitale bogat în evenimente medicale. Ești sigur că merită să-ți asumi riscul?
– Ascultă, doctore, în urmă cu 15 ani, la câțiva ani de la moartea primei mele neveste, m-am recăsătorit cu o femeie deosebită, suntem fericiți împreună. De un an vederea mi-a slăbit la amândoi ochii (avea cataractă la ambii ochi) și cu greu o mai văd pe soția mea. Cât mai trăiesc vreau să mă bucur de prezența ei!
– OK, i-am spus, o să facem tot ce e cu putință ca să te scoatem întreg și nevătămat.
– Nu-ți fie frică, doctore, îți promit că nu-ți fac probleme, am trecut prin atâtea, moartea m-a ocolit întotdeauna.
În ziua următoare am pregătit sala de operație cu toate cele necesare pentru o eventuală resuscitare. Intervenția a decurs însă fără probleme. În unitatea post chirurgicală, Mordechai a deschis ochii și m-a întrebat:
– Trăiesc?
– Da, i-am răspuns, totul e în ordine.
– M-am ținut de cuvânt și nu ți-am făcut necazuri.
– Și eu la fel, i-am răspuns.
M-am reîntors peste o jumătate de oră. Lângă patul lui Mordechai stătea o femeie frumoasă de vreo 70 de ani și îmi zâmbea.
– Na, ce spui, doctore, a meritat să-mi asum riscul?
– Fără doar și poate, i-am spus…
Peste șase luni a venit să se opereze la celălalt ochi. Și de astă dată totul a decurs normal.
Nu l-am mai revăzut pe Mordechai.
Nu de mult m-a oprit un bărbat în vârstă pe care nu-l cunoșteam.
– Domnule doctor, nu mă cunoașteți, eu însă vă cunosc de la operația lui Mordechai. Sunt unul din fiii lui. Tata a murit de câteva luni, la vârsta de 102 ani și trebuie să vă spun că nu a mai avut probleme cu vederea.
Spuneți-mi și mie, cum să nu-i invidiezi pe oftalmologi?
Andrei Schwartz
1 iunie 2018.