Cartierul Mea Șearim din Ierușalaim, la 145 de ani

Oricine vizitează Orașul Sfânt fie cu scop turistic, fie pentru a omagia  una din  cele trei religii  care au înflorit aici de-a lungul istoriei și care îi conferă acest atribut, al sfințeniei,  nu poate să nu viziteze sau măcar să dorească să  treacă prin acest cartier pitoresc.  Ajung aici pelerini din întraga lume, dar printre aceștia, un număr însemnat sunt  pelerini creștini români ! De ce ? Foarte simplu:  fiindcă biserica ortodoxă română din Ierusalim se află chiar în acest  cartier,  pe o stradă impunătoare , Șivtei Israel nr. 46, chiar vizavi de Ministerul israelian al  învățământului.

În zilele noastre cartierul este populat cu precădere de evrei ultra ortodocși, numiți în ebraică haredim, mulți aparținând  grupului ultra religios denumit Neturey Carta. În anul 2016 locuiau în cartier 9600 de persoane, majoritatea aparținând celor două grupuri mari de evrei haredim: hasidim și litaim. Străzile, casele și oamenii arată de parcă aparțin unei alte perioade, cel mai probabil perioada țaristă în Rusia, sau poți avea impresia că te  afli  într-un cartier evreiesc est- european numit ștetl. Și limba vorbită de locuitori este mai mult yidiș (dialect german vorbit de evreii europeni) decât ivrit (ebraica modernă).  La toate intrările în cartier sunt afișate anunțuri în ebraică și engleză care previn vizitatorii  să aibă îmbrăcăminte  modestă și decentă.

În cartier sunt zeci de instituții de învățământ ultra-religios: yeșivot, sinagogi și kolelim (tot un fel de școli religioase). Străzile sunt pline de magazine care oferă cărți religioase de studiat. Strada principală se numește tot Mea Șearim și este foarte renumită. Strada începe dintr-una din piețele cele mai renumite din Ierușalaim, Kikar HaȘabat, Piața Șabatului. Aici au loc, prin tradiție, demonstrații  contra încălcării regulilor religioase de către  autorități, cum ar fi permiterea circulației rutiere de Șabat, mobilizarea tinerilor ultra religioși în armată etc.

Pe strada asta se află câteva instituții care au legătură cu România. La numărul 55 se află Kolel Bucarest în care se găsea Sinagoga Bucarest, pe numele lui Malbim, în yidiș Bucarester Șul. A fost înființată în 1901 și în anii 40 a trecut pe  aici renumita yeșiva ”Peer Israel” care aparține hasidutului Karlin. Astăzi clădirea este parțial distrusă, în partea ei superioară fiind ridicat un bloc. Doar  la parter a mai supraviețuit sinagoga.

La numărul 67 se află Sinagoga Românească, Rumenișe Șul. Numele oficial este ”Bet Yaakov șel Hasidei Buhuși”, care a fost înființată de instituțiile de Kolel din București.  Aici se află birourile de kolel România. Curtea Hasidimilor din Buhuși, județul Bacău, a fost întemeiată în anul 1866 de Rabinul Yițhak Fridman, pe strada Alexandru Ioan Cuza  din oraș.

sinagoga din Buhuşi, interior

sinagoga din Buhuşi

În aceeași perioadă, acesta a construit și sinagoga, edificiu care există și astăzi. Rabinul Fridman era nepotul  Hasidimului Ruzhin. El a făcut din această curte din Buhuși un centru de pelerinaj pentru mii de Hasidim din estul Europei. În timpul celui de al doilea război mondial rabini din această curte, nepoții marelui rabin, au avut grijă de evrei polonezi și unguri alungați de ororile războiului spre București. După război, toți au făcut aliya (adică au emigrat în Israel). Astăzi hasidimii din Buhuși au yeșivot și alte instituții la Yerușalaim, Tel Aviv, Bnei Brac, Tveria, Zfat.

La numărul 52 este o intrare spre un grup de blocuri care se numesc Batei Ungarin. Este clar că este vorba despre case ale  maghiarilor (sau cel puțin așa era la înființare). Mulți dintre aceștia  sunt originari din Transilvania. Printre ei se află și câțiva din familia mea, originară din Cluj, care au venit la Cluj plecând din zona Satu Mare în secolul 19.

 

Despre cei 145 de ani de la înființare

Articolul acesta a fost scris tocmai acum, fiindcă săptămâna asta, după calendarul evreiesc, se împlinesc 145 de ani de la înființarea cartierului. Marele inițiator al construcțiilor evreiești din epoca aceea în Yerușalaim, Yosef Yoel Rivlin ne povestește cum s-a înființat cartierul, acesta fiind al cincilea cartier construit  în afara zidurilor orașului vechi. Situația socială și igienică în orașul vechi între ziduri era critică din cauza înmulțirii populației. Era nevoie urgentă de a construi cartiere în afara zidurilor orașului,  cu toate pericolele la care se expuneau curajoșii care își construiau locuințele acolo.

Întemeierea acestui cartier a început exact acum 145 de an, anul 1873, de Roș Hodeș (prima zi a lunii) Kislev care cade exact astăzi, ca și atunci. Pericopa săptămânii, ca și acum, era Toldot, și s-a hotărât ca numele cartierului să fie luat de acolo. De aceea cartierul s-a numit la început Rehovot, după versetul 22 din Geneza cap. 26, care înseamnă  lărgire, mărire. Asociația constructorilor a fost numită Mea Șearim, după versetul 12 din același capitol, care înseamnă ”de o sută de ori”, adică un simbol al eficienței constructorilor, după modelul din legenda lui Yițhak  care , spunându-ne că Yițhak a semănat în anul acela grâu și a recoltat de o sută de ori mai mult, adică cu mult mai mult, ne vorbește despre eficiență. Foarte repede numele de Rehovot  a fost uitat și a rămas Mea Șearim.      Trebuie să fim atenți că în ebraica modernă ambele nume au o altă semnificație. Mea Șearim este înțeles ca ”o sută de uși” și așa fusese tradus în yidiș de locuitori ”Hundert Toiern” și în engleză ”Hundred Gates.” Dar dacă cineva își închipuie că sunt o sută de porți la intrările  în cartier se înșală. Cartierul are în total șase porți.

Asher Shafrir

 

 

One Comment

  • paula craciun commented on November 17, 2018 Reply

    Un articol interesant care mi-a dezvaluit lucruri noi despre un oras, pe credeam ca am reusit sa-l cunosc dupa mai mult de 35 de ani de “convietuire”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *