Gniza din Cairo

Mă veți întreba, pe bună dreptate, ce este gniza.  Este un termen ebraic, care nu există în nicio altă limbă, pentru că denotă un obicei pur evreiesc – s-ar putea traduce ca depozit, ascunzătoare, tezaur, arhivă…  Ideea este că un text sacru, din moment ce este uzat, rupt, deteriorat, nu este aruncat la gunoi – ar fi o lipsă de respect! – ci este scos din circulație și depozitat de obicei în clădirea sinagogii, în pivniță, în pod sau în alt loc ales special în acest scop. 

Cerința ca textele sfinte să nu fie aruncate apare în Talmud (sec. IV – V e.n.), dar fiindcă Talmudul este codificarea unor legi transmise de secole pe cale orală, probabil că acesta este un obicei mult mai vechi.  De fapt el se păstrează până în zilele noastre.  În cartierele religioase ale Ierusalimului, de obicei în apropierea sinagogilor se văd un fel de „lăzi” vopsite în albastru, unde se colectează texte sfinte (și obiecte de cult) uzate.

Ce este depus la gniza?  După datină nu numai texte sfinte, ci orice text scris în ebraică sau în limbile folosite de evrei (idiș, ladino, aramaică…), pe care ar putea apărea numele Domnului.  Iar unii consideră că orice text scris cu caractere ebraice, indiferent de conținut, are în el ceva sacru, deci în unele comunități toate aceste texte sunt depuse la gniza.  Tot acolo sunt depuse manuscrise cu greșeli, precum și texte considerate „eretice”, pentru a fi scoase din circulație.  Unele comunități obișnuiesc ca odată la câțiva ani să înmormânteze cu mare pompă aceste texte „moarte”, altele le lasă pur și simplu să se descompună în voia lor…

Un asemenea caz a fost la Cairo.  Sinagoga Ben Ezra, din vechiul cartier Fustat, a fost construită între anii 1025 și 1040, pe locul unei sinagogi și mai vechi, datând de prin anul 850.  Clădirea avea o gniza neobișnuit de mare, înaltă cât două etaje, cu o deschidere în partea de sus pe unde erau aruncate înăuntru documentele.  Acestea s-au acumulat până la sfârșitul sec. XIX.  Ba s-au găsit acolo chiar și documente transferate din clădirea anterioară, unele chiar preislamice.  Sinagoga a fost reconstruită în anii 1890, în zilele noastre clădirea arată așa:

Imagine sinagogă reconstruită

În timpul reconstrucției, documentele au fost lăsate într-o grămadă uriașă sub cerul liber…

Valoarea potențială a documentelor a fost apreciată abia în 1864, de către învățatul Iacov Sapir din Ierusalim.  Dar primele cercetări serioase au fost făcute la Cambridge, în 1896, când mai multe file din gniza au ajuns în mâinile lui Solomon Schechter.

Portret Solomon Schehter
Solomon Schechter studiind documentele Gnizei

Acesta a fost o figură cu totul ieșită din comun.  Născut la Focșani în 1847, era fiul unui haham care aparținea sectei hasidice Habad.  Încă de mic era cunoscut drept copil-minune: la trei ani citea în ebraică, la cinci ani știa pe dinafară întreg Pentateuhul.  La zece ani s-a înscris la yeșiva din Piatra Neamț.  A studiat la Viena și la Berlin, iar în 1888 a devenit profesor de studii rabinice întâi la Londra, apoi la Cambridge.  (În același an fratele său geamăn a plecat în Palestina, în cadrul primului val de imigrație, Alia rișona, stabilindu-se la Zichron Yaakov.)  Iar în 1902 Solomon Schechter a plecat în Statele Unite, unde a devenit întemeietorul Iudaismului Conservativ, curent care există și astăzi.

Întâmplarea a făcut ca printre cele câteva file care au ajuns la Solomon Schecter s-a aflat un fragment din „Cartea înțelepciunii”, numită și „Ecclesiasticus”, a lui Iehoșua ben Sira, din perioada elenistică (cca. 200 î.e.n.).  Schechter cunoștea traducerea greacă, singura care exista pe vremea lui, așa că a înțeles imediat că ține în mână originalul ebraic, despre care se credea că dispăruse de o mie de ani.  Abia atunci Schechter și-a dat seama cu adevărat de imporanța descoperirii.  Înarmat cu o scrisoare de recomandație de la rabinul șef din Anglia spre colegul său din Egipt și, nu mai puțin important, cu bani pentru a încerca să cumpere documentele, Schechter a plecat în Egipt.  Rabinul din Cairo i-a permis să intre în gniza și să-și aleagă de acolo ce vrea.  Când s-a urcat pe scară și a privit înăuntru a rămas înmărmurit: camera era plină ochi cu hârțoage aruncate alandala!  De ales era imposibil.  Schechter a luat o mare parte dintre documente, atât cât a reușit să ducă cu el în Anglia: aproape 200.000 de file!

Așa se face că în zilele noastre o mare parte a conținutului din gniza din Cairo se află la Cambridge.  Alte documente sunt răspândite în mai multe biblioteci universitare și câteva colecții particulare.

Au urmat peste o sută de ani de eforturi, întâi ale lui Solomon Schecter și apoi ale multor altora, pentru restaurare și descifrare, zeci de mii de fragmente au fost digitalizate și pot fi găsite pe internet. https://cudl.lib.cam.ac.uk/collections/genizah/1 (documentele care apar pe sait pot fi mărite și cine știe bine ebraica poate încerca să le citească.  Se dau și explicații în engleză asupra conținutului.)  Abia acum, după peste o sută de ani de cercetări, poate fi apreciată adevărata valoare a documentelor ieșite la lumină din gniza din Cairo.

Așadar ce s-a găsit?  De-a lungul secolelor sinagoga Ben Ezra a slujit ca centru al întregii vieți evreiești din Cairo, nu numai ca sinagogă ci și ca școală, centru de asistență socială, cantină pentru săraci, tribunal religios, etc., iar toate documentele, toată contabilitatea a juns până la urmă la gniza.  Apoi membrii comunității aduceau și ei de acasă hârtiile vechi pe care nu voiau să le arunce.  Așa s-au adunat cărți, scrisori, diverse acte (testamente, contracte de căsătorie, certificate de divorț, contracte, scrisori de credit, chitanțe, etc.), rugăciuni, descântece, responsa (verdicte date de rabini în chestiuni religioase), chiar și teme făcute de elevi…  S-au găsite scrierile unor mari învățați (de exemplu pagini scrise de mâna lui Maimonide), precum și ale multor generații de oameni de rând. 

Pagină scrisă de Maimonide (1135-1204)
… și exercițiile unui elev care învață alfabetul.

Era portretul unei întregi civilizații, aflate în centrul lumii medievale, la răscruce de drumuri între Răsărit și Apus.  Pe hârtie sau pe pergament, documentele erau în ebraică, aramaică, iudeo-arabă, greacă, latină, persană, ladino, idiș – toate scrise cu litere ebraice.  Ba mai mult, pe vremuri hârtia fiind scumpă, era adesea „reciclată”: multe documente erau scrise pe dosul unor documente mai vechi.  Uneori textul de pe un pergament vechi a fost șters și pergamentul a fost refolosit pentru a scrie un text nou (palimpsest).  Astfel au ajuns la gniza și documente în limba siriacă, arabă, coptă, ba s-a găsit chiar unul în limba chineză!

Documentele din evul mediu timpuriu au transformat în mod fundamental felul în care înțelegem azi aspectele cele mai diverse ale vieții evreilor de atunci: economia, organizarea socială, căsnicia și viața de familie, filantropia, literatura, rugăciunea, comerțul, astrologia, disidența religioasă, gramatica ebraică…  De fapt aproape că îi putem vedea aievea pe evreii de atunci din cartierul Fustat.  Din documente reiese că în evul mediu timpuriu evreii erau o parte integrantă a societății în mijlocul căreia trăiau, aveau aceleași ocupații ca cei din jurul lor: diverse meșteșuguri, agricultură, dar comerțul ocupa un loc de frunte.  Legăturile lor comerciale se întindeau din Levant în nordul Africii, la Constantinopol, în Europa din Spania până la Kiev și în orient până la Samarkand și în India.

În gniza s-au găsit multe fragmente de cărți: scrieri religioase, cărți de rugăciuni, poezii liturgice, fragmente din Biblie și din Coran, dar și cărți de filozofie, de medicină, etc.  Din scrisorile găsite ne putem crea o imagine asupra evenimentelor istorice, așa cum au fost văzute de contemporani, precum și asupra vieții de zi cu zi a oamenilor simpli.

Cantitatea de informație este atât de mare, încât după peste o sută de ani de cercetare, abia o treime a documentelor au fost clasificate și descifrate; se caută voluntari pentru a continua proiectul.  Printre cititori s-ar găsi cineva interesat?  Eu am încercat și nu e prea complicat. https://www.zooniverse.org/projects/judaicadh/scribes-of-the-cairo-geniza/classify

Hava Oren

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

7 Comments

  • Alex Schneider commented on January 21, 2020 Reply

    Multumiri D-nei Hava Oren pentru articolul care prezinta in mod foarte interesant un tezaur al culturii iudaice, gasit la sinagoga ” Ezra Hasofer” de la Cairo ,a carui valoare cu greu pote fi exagerata.
    Continutul textelor de manuscrise, care sunt in special obiect de ” reconstructie ” si cercetare , sunt Piyutim ( Poeme liturgice )
    originale ,care du pa obiceiul vremii in Evul Mediu erau intercalate inainte sau intre rugaciunile “fixe” – in special sambata sau cu ocazia sarbatorilor etc .
    In felul asta s-au produs si creatii de valoare literara , care acum pot fi recuperate si adaugate la patrimonial cultural iudaic .

    .

  • Tiberiu Georgescu commented on January 12, 2020 Reply

    Cate comori ascund oare aceste veritabile ‘depozite”?S- incumeta cineva sa le inventarieze ?
    Multzam mult.

    • Hava Oren commented on January 12, 2020 Reply

      Dacă s-ar încumeta cineva să le inventarieze? Păi de peste 100 de ani se tot inventariază, ba sunteți chiar invitat să participați. Nu este necesar șă știți să citiți ebraica, doar să deosebiți literele ebraice de cele arabe, ceea ce nu e prea greu.
      Din păcate gniza din Cairo este singura care s-a păstrat din vremuri vechi, cine știe câte altele s-au pierdut…

  • eva galambos commented on January 11, 2020 Reply

    Foarte interesant, ca toate articolele tale

  • GBM commented on January 10, 2020 Reply

    Subiect f interesant, care poate fi gasit in cartea lui Michael David Lukas: The last watchman in Cairo. O recomand cu caldura.
    GBM

    • Hava Oren commented on January 10, 2020 Reply

      Nu mă îndoiesc și m-aș bucura să o citesc. Eu m-am inspirat din ”Sacred Trash” de Adina Hoffmann și Peter Cole, dar și din alte surse, precum veți vedea în numărul viitor al revistei Baabel…

  • Maria Roth commented on January 9, 2020 Reply

    Very interesting, thanks Hava

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *