Era în anul de grație 1996. Eram în autobuzul 26, care mă purta spre casa de editură Atlas, unde tocmai debutasem la săptămânalul de limbă română Viața Noastră. De asemenea, era una din întâlnirile mele inițiatice cu Tel Aviv-ul. Aveam emoții mari legate de prima întâlnire cu domnii George Edri, proprietarul editurii și Nando Mario Varga, redactorul șef al ziarului.
Lângă mine s-a așezat o doamnă în toată puterea fizică a cuvântului, îngrijită și bine îmbrăcată, o adevărată expoziție ambulantă de bijuterii și parfumuri. Al șaptelea simț mi-a șoptit că este originară din România și că tare dorește să intre în vorbă cu mine. Pun pariu cu mine însumi și, prudent, în acea clipă, doamna mă întreabă în ebraică din ce parte a Rusiei am venit. Cu o voluptate deja exersată îi răspund că sunt din România.
Dialogul, odată înfiripat, mai continuă preț de vreo două minute în limba Bibliei, căci distinsa doamnă, precum majoritatea originarilor din România, este foarte prudentă în a-și declina obârșia carpato-dunăreană și comuniunea noastră. Totuși gheața se sparge și trecem la foneme latine, doar amândoi de la Râm ne tragem, vorba cronicarului.
Întrebările încep să curgă cascadă, mi se face pe loc o fișă de cadre, mai ceva ca la Internele din România de pe vremea lui Alexandru Drăghici. Răspund eroic la interogatoriu și, hopa, devin dintro dată suspect.
– Eu credeam că matale ești creștin.
Indignat nevoie mare, contrez:
– Sunt evreu.
Urmează prompt:
– Cine e evreu, mama sau tata?
Excedat, replic într-o supremă răbufnire de orgoliu:
– Amândoi sunt evrei.
Contrariată, doamna se justifică:
– N-aș fi crezut, nu arăți deloc a evreu.
Pe moment gândesc în sinea mea: “Pagubă-n ciuperci! Fără nas cârn, puțină cocoașă și urechi mari, măcar am succes la dame“. Ancheta continuă:
– Dar ai puțin accent maghiar.
Răspund încolțit:
– Posibil, sunt din Transilvania, din Cluj.
Trecem la starea civilă:
– Da, sunt căsătorit.
Urmează desfacerea nodului gordian:
– Da’ nevastă-ta e creștină, nu?
Sunt decis să merg până în pânzele albe.
– Da, e româncă.
Imediat urmează sentința:
– Deci și copilul e creștin.
Demonstrație sublimă dusă până la ultimele consecințe, cu alte cuvinte Quod Erat Demonstrandum. Adică, vai de capul meu, venetic cu fizionomie slavă, maghiarizat și colac peste pupăză cu soție și copil creștin.
Revelația diferenței, a ieșirii din canonul etnic standard, o trăiesc pe pielea mea aici, în patria speranțelor noastre bimilenare. Ne permitem luxul să facem pe majoritarii, noi care suntem prin excelență minoritatea mondială. Fără pogromuri și cruciade ce-i drept, practicăm mai mult sau mai puțin subtil jocul fatal al superiorității majorității. Mai mult decât atât, sporim sistematic diviziunile naturale dintre noi: așkenazi-sefarzi, religioși-laici, evrei-creștini, evrei-arabi mai ales, vatikim-olim (pentru cei neinițiați, israelieni băștinași și imigranți), israelieni-ruși. Cultivăm cu voluptate sciziunile și dihotomiile din sânul societății israeliene. Prezervarea mentalităților de trib, ghetou și comunitate sunt la mare cinste în detrimentul vitalei unități naționale.
Ne putem permite privilegiul de a provoca un șovinism invers? Mă obstinez să mai cred că avem calitatea de “popor ales“ și într-un cadru național.
Sunt încă suficient de idealist să sper că voi apuca acea zi în care naționalitatea va fi o chestiune de opțiune personală și nu de origine genetică sau etnică.
George Vigdor
20 Comments
Stimata Dna Rozenberg, nu am căderea să apăr onoarea Dlui Teșu Solomovici, o va face singur ca de atîtea alte ori,dacă va crede de cuviință. În mod cert n-a fost un călugăr neprihănit, dar cu certitudine a fost un gazetar, autor și om de afaceri de primă mînă. În mod spectaculos a jucat abil la două capete, a avut influență în ambele sale patrii și probabil a avut tangențe cu serviciile secrete din ambele țări, făcînd mult și eficient în domeniul colaborării culturale dintre România și Israel. N-a fost excepție de la regulă, mii de evrei au lucrat pînă la mijlocul anilor 6O în și pentru Securitate și MI, apoi subit după ce au fost debarcați, și-au luat catrafusele și au devenit mari sioniști și patrioți în Israel. Deci, răbufnirea Dvoastră împotriva Dlui Solomovici este practic o furtună tardivă într-un pahar cu apă rece. E cazul să depășiți aceste mărunte reglări de conturi. Suntem în secolul 21, aceste neînsemnate înțepături sunt demult depășite de realitate
Dle Vigdor,
Cred ca aveti o intelegere defectuoasa a celor scrise de mine, nu e vorba de rabufniri, precum insinuati, este povestirea clara (poate nu in perceptia dvs) a unei escrocherii de calitate joasa, facuta de o persoana careia incercati sa-i prezentati unele calitati indoielnice. Povestea lui TS este secretul lui Polchinelle.
Iar daca a fost in serviciile secrete ale ambelor tari, nu cred ca e locul unde trebuie sa-i mentionati realizarile. si in nici un caz, in mod laudativ. Doar daca dvs insusi, apreciati asemenea atitudini, pe care un altul le-ar numi imorale.
Gresiti de asemenea, numind povestea mea o futuna tardiva, este doar o relatare, din prima sursa, si nu e niciodata tardiv, de a scoate in evidenta micile sau marile atitudini deplorabile, ale celor care se invart printre noi. Ca sa nu mai vorbim de ultima intalnire cu dumnealui in iunie 2018, cand a sosit (neinvitat de altfel) la lansarea cartii mele si a debitat spre mirarea participantilor un numar destul de considerabil de afirmatii deplasate, legate de subiecte care au fost ridicate de persoanele care au luat cuvantul.
Aparitia verbala a dlui T.S. a fost complet nepotrivita si mai ales nedorita, in contextul in care si-a facut aparitia.
Iar povestirea mea e menita sa sa dezminta cele mentionate de dvs, ca de altfel, si fraza scoasa din maneca si aruncata de mai jos:,
“mii de evrei au lucrat pînă la mijlocul anilor 6O în și pentru Securitat, apoi subit după ce au fost debarcați, și-au luat catrafusele și au devenit mari sioniști și patrioți în Israel. ”
1. De unde stiti ca au fost MII de evrei, care au lucrat acolo in anii ’60, din lucrarile publicistului de marca citat mai sus? De unde stiti ca erau mii si nu erau sute, in afara de asta, acei evrei, nu au plecat doar in Israel, ci in alte multe state ale lumii.
2. Nu stiti cine a devenit sionist (poate ca unii au fost anterior) si cine nu, dar insusi dvs, v-ati luat catrafusele si tot in Israel ati descins.. Oare gasindu-va dintr-o data printre “mari sionisti sau falsi patrioti”, ati hotarat sa faceti stanga imprejur, pentru ca nu v-ati simtit in largul dvs ?
In secolul 21 e bine sa nu uitam cat putem, despre mizeriile celor care au actionat in Romania in decursul perioadei comuniste.
Stimate Domnule G.V. ,
“ Ești ceeace scrii “ , așa cum “ ești ceeace mănînci “ . ( printre copii aveam replica “ mănînci …. ! “ pentru afirmații neadevărate ) . Eu sînt interesat în ceece apare scris în Baabel . Dvs. folosiți un stil hyperbolic pentru a declama dragostea pentru “ patria iubită “ ( eu cred în sinceritatea dragostei subînțelese – vezi descrierea cîtorva case din Ierusalim – autor Hava Oren , articol muncit / documentat nu o simplă înșiruire de cuvinte ) , patrie pe care ați părăsit-o pentru Israel . Despre statul Israel vă referiți ca tărîmul celor “ Fără nas cârn, puțină cocoașă și urechi mari , în care se practică mai mult sau mai puțin subtil jocul fatal al superiorității majorității. Mai mult decât atât, sporim sistematic diviziunile naturale dintre noi .” Evitați să menționați ajutoarele nerambursabile care au început să curgă odată ce ați atins solul Israel , ajutoare care n-au făcut diferență între membrul evreu și ceilalți trei membrii neevrei . Așa vorbiți acum din Romania . Dacă ar exista o a treia țară cu poartă deschisă , bănuiesc cum ați scrie despre cele două de mai sus . K.I.
Articol minunat !! Discuția cu Doamna e suficientă ca să îți dorești “să sper că voi apuca acea zi în care naționalitatea va fi o chestiune de opțiune personală și nu de origine genetică sau etnică.”
Minunat?
Zau ca nu vad ce e minunat in acest articol, care relateaza o fapta mai mult decat penibila, care din pacate se poate intampla in Tara Sfanta. Ce-o fi minunat aici?
Sper ca nu se mai poate intampla astazi, oamenii tineri sunt cred si sper, altfel.
Veronica îți răspund: Articolul minunat pentru mine înseamnă – BINE scris și ORIGINAL conceput . În tinerețea mea și eu visam să nu existe nici o diferențiere între oameni în privința naționalității sau a etniei. Ce folos am avut din această diferențiere ?Umilire, Ură, războaie ? Discuția este o auto-satiră ,iar rasismul va exista cât va exista civilizație. M-a distrat partea în care Doamna întreabă din ce parte a Rusiei e venit autorul. Se întâmplă să fiu întrebată direct pe rusește foarte des. Acum, nu cu ani în urmă. O fi avut influență comunismul…
Draga Eva, orice ai spune, articolul dlui GVigdor nu intra in categoria unui lucru minunat, daca ai sa revezi in dictionar definitia acestui cuvant.
Ai o intelegere mai stranie, trebuie sa marturisesc a notuinii superlative, ca s o folosesti in cazul acesta.
In plus, motivul pentru care ti se.adreseaza cineva in ruseste poate
fi mult mai simplu.
Multi rusi care traiesc aici
nu cunosc limba ebraica, si mai multi se pare natural ca ceilalti sunt si ei vorbitori ai limbii ruse
Eu cred ca a califica drept minunat, un articol care jigneste o patura larga de oameni, dispretuiti de autor in vazul unei alte paturi aflate pe meleagurile aceluiasi stat, parasit de dl GV, si care nu sunt cu siguranta oamenii cei care, dupa generalizarea sa totalmente deplasata, isi neaga originea carpato-dunareana (dupa cum cititorii acestei publicatii stiu bine, deoarece majoritate colaboratorilor ei si au exprimat mandria fata de acea origine C-D),
reprezinta o neintelegere as spune trista a esentei rautacioase pe care articolul o doreste exprimata.
Nu vou continua dezbaterea !
Cred că impresiile noastre nu pot fi contestate de nimeni. Ceea ce unuia i se pare minunat altuia i se poate părea oribil, dar consider că o astfel de dispută e sterilă şi, uneori, poate fi ofensatoare.
Adică e minunat că se face cunoscut romînilor că avem și noi faliții noștrii ….fără să facem cunoscut că în ID-ul israelian a fost – preluat de la turci și menținut parțial pe motiv de securitate – menționea evreu sau romîn , mențiune la care s-a renunțat cu 20 de ani în urmă .Direcția e bună , dar faliți au fost și o să mai fie . K.I.
Stimate Dle I.G.Klein, Mă onorează atenția deosebită pe care mi-o acordați, inclusiv cea legată de fișa de cadre. Vă scutesc de eforturi detectiviste suplimentare și vă confirm că între 1994 și 1999 am trăit în Israel și am fost inginer la prestigioasa Regie de Electricitate în Haifa și am avut insolența de a publica în ziarele de limbă română de acolo. Am fost omologat drept publicabil de publiciști de marcă de acolo precum Teșu Solomovici, Mario Nando Varga, George Farkas, Tabak Laszlo, fără relații oculte de băiat bun din popor. Savurez aievea unui meniu fix de proastă calitate de la cantina întreprinderii, condimentele subtile pe care mi le aplicați: băiat bun din popor, de-al nostru, combate bine, verde, românește samd. Întotdeauna am avut umbre care mi-au purtat Sâmbetele și nu numai. Vă doresc spor în găsirea de citate nimicitoare, poate ajungeți treptat la vreo idee personală.
“Am fost omologat drept publicabil de publiciști de marcă de acolo precum Teșu Solomovici….”
Publicist de marca 😉 😉
Cu multi ani in urma, cand publicistul de marca citat mai sus, si nu pot spune mai mult despre Tesu, cred ca nu e cineva, care sa nu-l cunoasca, in Romania si desigur Israel, dumnealui, indeplinea printre altele functia de IMPRESAR cultural, aducand in Israel actori romani, in diferite contexte, de obicei, pentru prezentarea unei piese de teatru in limba romana, un monolog, sau o piesa cu putini actori pe scena.
La aceste reprezentatii de demult, domnul pubicist TS aducea si vindea pe un stand aflat la intrarea in sala de spectacol (in cazul descris, era vorba de sala care exista atunci in cladirea de la Beit Hahaial – Casa Soldatului, din Haifa), am privit cartile in graba, deoarece am sosit relativ tarziu ai am vazut o carte de amintiri/memorii a lui Gheorghe Gaston-Marin (demnitar evreu comunist, care a indeplinit pentru multi ani functia de Director al Comitetului de Stat pentru Planificare – CSP), am luat-o in mana, continuand sa privesc la carti, cand deodata vad o alta carte a aceluiasi autor. Ii intind cartea lui T si il intreb, daca aceasta este aceasi carte de memorii, la care vine raspunul prompt NU. Si le-am cumparat pe amandoua, la preturi exorbitante, relativ la cel original, desigur ca cel care le adusese era justificat de a castiga la acest comert.
Venind acasa, am deascoperit cu stupoare, ca era vorba de aceasi carte, o editie anterioara, sau ulterioara, absolut identica dpdv al continutului.
De atunci am avut ocazia sa investighez marea capodopera a publicstului de marca, numita
“Evreii si Securitatea”, o carte dura pentru orice evreu, dar mai ales, pentru cine este mentionat in carte.
M-am intrebat nu odata, desi personal am facut studii serioase la CNSAS, si am avut interactii multiple cu dosarele securitatii romanesti, in contextul limitat totusi, al lucrarii mele de doctorat.
Am stiut ca multi evrei au fost in serviciul securitatii romanesti, unii au fost chiar printre anchetatorii cei mai nemernici (dau un singur exemplu aici si anume pe Mishu Dulbergher).
Cu toate aceastea, cand am citit indexul numelor la sfarsitul celor doua volume m-am ingrozit, de cati oameni erau mentionati acolo si pe vremurile in care Shlomo Leibovici Laish era inca in viata, as fi vrut sa-l conving sa organizeze o intrunire in care TS sa participe si sa povesteasca cum a reusit sa capete acea lista de evrei securisti.
Nu am reusit, si am ramas cu iluzia (care poate fi total neadevarata) ca nu toate numele au fost conectate la participarea despre care mentioneaza cartea. Dar nu ma pot pronunta. Cartea a fost publicata foarte devreme (Vol I in 2003, Vol II in 2004), si era nevoie de “relatii speciale” pentru a accesa arhivele Securitatii in acea vreme.
Imi pare rau, dar nu am putut sa nu povestesc acest episod, in care este referit TS, ca publicist de marca.
Nu am o părere bună despre T.S. care cum știu aducea artiști în Israel și înainte de 1989 , evident cu acordul Securității . Într-o carte autobiografică apărută în 1998 , Silviu Brucan dă nume de evrei din Securitate și cifre atestînd că evreii din Securitate nu erau în număr și poziții cum încercau zvoniștii să ne asigure . Ceaușescu a avut grijă să-i înlăture pe toți .
“Sunt încă suficient de idealist să sper că voi apuca acea zi în care naționalitatea va fi o chestiune de opțiune personală și nu de origine genetică sau etnică.”
Dupa cum probabil stiti, nationalitatea a fost fixata inca de dupa revolutia franceza, ca fiind apartenenta la tara fizica in care locuiesti. Sunt exceptii la aceasta conceptie, si legatura intre nationalitate si etnie/religie se prezerva in Israel, cred Germania si probabil si in alte tari.
Poate ca exista si motive, discutabile ale acestor aspecte socio-politice.
Dar, probabil, ca peste un timp, poate peste generatii, asa cum evreii din Egipt au intrat in Eretz, fara capetenia lor, care nu putea sa fie acceptata, tinand de o generatie invechite, asa va fii si cu Israelul, atunci cand poate, va fi acceptat si de cei din jur, fara razboaie si conflicte.
Dar cred ca emblema pe care o descrieti tine mai mult de educatie, si de obraznicie, care este si ea o componenta a educatiei, sau a lipsei ei.
Cred ca populatia din Israel, in special cei mai varstnici, si in special veniti din tarile din Estul Europei, si-au mentinut de-alungul deceniilor o anumita aroganta, ca sa folosesc un eufemism, si care apare in penibila discutie pe care ati purtat-o cu “doamna emblematica”.
In ziua de azi, tinerii nu cred ca ar mai putea sa poarte o asemenea discutie, cred si sper ca s-ar rusina.
Stiu ca atunci cand vii in Israel, sau cand veneai, ceva mai de mult, uitai ca esti evreu, dar iti aminteai DE UNDE VII
Ti se aducea aminte…
Timpurile si sociologii s-au lasat amprentele prin scrieri nenumarate asupra acestui subiect, numit in ebraica “shesa hevrati” adica frantura/ruptura/despicatura sociala.
Si totusi, ca sa nu fiu doar de-o singura parte, cand te afli chiar astazi intr-un birou oficial (un spital, o policlinica, sau un minister) vei intalni nu odata doua persoane conversand in limba rusa, chiar si atunci cand exista in camera un al treilea individ, care nu a apucat sa invete aceasta limba.
Cu bine, V
Stimate Domnule G.V. ,
Știu că ai plecat pentru cinci ani ( 1994 -1999 ) din „ patria iubită” Romania ( G.V. – April 2 ) ca să-i petreci în „ patria speranțelor noastre milenare” Israel ( G.V. – April 16 ) printre cei „ fără nas cîrn , cu puțină cocoașă și urechi mari „ ( G.V. – April 16 ) și care ți-au oferit la sosire, ție și fiecărui membru al familiei tale aceleași avantaje nerambursabile ca la unul de-al lor .
Înțeleg că ai avut protecția / recomandarea lui nenea Iancu Caragiale pentru a fi acceptat în presa de limbă romîna din Israel : “ Tânărul ăsta e ăl care scrie la ‘Vocea Patriotului Național’. Toate le știe . Păi cum combate el, poate să ajungă și ministru . Bine combate reacțiunea, nu pot să zic, știi colea, verde, românește. Are o inspiratiune ingenioasa. . Știe că unde nu e moral, acolo e corupție și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are . Știe că un popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi . Dumnealui cabulipsește să onoreze cu atâta cinste niște papugii… niște scârța-scârța pe hârtie.
. În fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții ei .E de ai noștrii… e băiat bun, din popor. “ .K.I.
Multumesc Dle Ezri. Umor amar evreiesc.
Bucuria revederii peste timp si spatiu e reciproca. Ai fost un redactor sef pe cinste, un bonom, fara aere intelectuale
Un articol scris cu mult umor.
Ma bucur sa aud de tine (de la tine) dupa atatia ani..