Ţorăs– constanta existenţei evreieşti

În aceste vremuri grele de pandemie mi-am adus aminte de fabulosul concept din limba idiș de tzoras, care sintetizează sublim teama și angoasa colectivă pe care le trăim cu toții, în mod global. Simțim fiecare dintre noi pe propria piele amenințarea bolii, ba chiar a morții, respectiv a sărăciei endemice, a lipsei de perpsective și a incertitudinii cumplite legate de viitor.

Cuvântul consacrat ţorăs sau ţurăs din limba idiș, folosit de milioane de evrei în decursul istoriei, provine din cuvântul ebraic țar, cu înțelesurile de „strâmt”, „constrângere” în ebraica veche și mai apoi de „necaz” în ebraica modernă. Însuși regele David a folosit în Psalmi termenul de ţaros. Până și engleza modernă, în special cea americană, a preluat cuvântul magic sub forma de ţuris.

Ţurăs reprezintă perenul abis existențial evreiesc. Megadurerea multimilenară, sedimentată în creierul, celulele, neuronii și conștiința fiecărui suflet de evreu. Ţurăs constituie apoteoza sintetică a fricii viscerale și a angoaselor cotidiene. O spaimă atavică generată de însăși permanența amenințării fizice și teama structurală față de spectrul lichidării, al asasinatului colectiv.

Poporul evreu se refugiază continuu prin istorie la braț cu neantul. Singurul refugiu real este Cerul, acolo unde Dumnezeu a ales acest brav popor, să coloreze printr-o universală pată de sânge destinul mat și tern al celorlalte popoare. Ierușalaim șel Maala, Ierusalimul din Ceruri este punctul final al destinului unic al evreimii, mântuirea supremă a omenirii prin jertfa continuă și universală a poporului ales.

Ţorăs constituie încordarea fiziologică extremă a fricii din rărunchi, sudoarea rece a spaimei, spasmul metafizic dinaintea marii transfigurări, convulsia ultimă a transcendenței. Ţorăs este ingredientul constitutiv al vieții evreiești, condimentul structural care ne deosebește de alții, agitația fundamentală care ne catapultează spre înălțimile celeste ale spiritualității și dumnezeirii.

Am Israel Hai, Poporul lui Israel va trăi în vecii vecilor, cu ţorăsul structural, născător de minuni, genii și veșnicie.

George Vigdor

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

18 Comments

  • boris mehr commented on August 11, 2020 Reply

    Ca orice evreu din Diaspora sunt întristat de lipsa de comunicare sau slaba comunicare dintre diasporani și israelieni. Se uită prea des că suntem acelați popor cu oameni foarte diferiți, cu atașamente diferite față de religie dar evrei. În lume trăiesc 7 milioane de evrei diasporeni și cam tot atâția în Israel. Vor veni toți în Ereț ? Parcă nu cred. Este o diasporă de peste 2000 de ani. Mulți evrei din Dispora au adus realizări în mai toate domeniile culturii și civilizației. De aceea spun SHALOM tuturor și mai puține țurăs -uri. Bunică mera cînd spunea acest cuvânt zâmbea. Știa ea ceva.

  • George Vigdor commented on May 1, 2020 Reply

    Stimate Dle Schwartz, vă mulțumesc pentru muștruluiala pedagogică pe care mi-o serviți cu generozitate cu privire la israelienii ” adevărați “, probabil eu sunt doar o copie made in china, contrafăcută. Prin această gândire tenebroasă alunecăm în categorisiri arbitrare precum falși, puțin adevărați, adevărați, mai adevărați și cei mai adevărați, adică unii sunt mai israelieni decât alții sau mai evrei decât alții în logica Dvoastră. Nu cred că ne putem permite asemenea sciziuni, când peste tot suntem amenințați cu lichidarea, inclusiv în Israel. Deci nu emiteți sentințe care ne divizează, nu e fair și în istorie, deznodământul acestora a fost întotdeauna tragic.

  • Veronica Rozenberg commented on April 30, 2020 Reply

    Ţorăs– constanta existenţei evreieşti

    Numele corect al acestui articol, fara mistificarea realitatii, si desigur cu un alt continut, ar fi putut sa fie:

    Supravietuire – constanta existenţei evreieşti

    • Eva Grosz commented on April 30, 2020 Reply

      Frumos ai spus Veronica Rozenberg !

    • Ivan G Klein commented on May 6, 2020 Reply

      Aprob fiecare vorbă a comentariului dnei V.R.
      K.I.

  • Schwartz Andrei commented on April 30, 2020 Reply

    Stimate domnule Vigdor. Trebuie sa știți ca fără existenta Statului Israel, toresul dumneavoastră ar fi mult mai mare. Nu va reproșez c-ați părăsit Israelul, doar felul în care il defăimati. Azi peste tot în lume, poate un terorist sa tragă în oameni nevinovati, pe strada, restaurante autobuse. Singura tara dîn lume unde se face totul ca aceste acte de barbarie sa nu se intimple e Israelul. Și încă ceva israelianul adevărat iubește tara lui fără condiții, in ciuda numeroaselor probleme pe care le are.

  • Grosz Eva commented on April 30, 2020 Reply

    “Ţurăs reprezintă perenul abis existențial evreiesc.” –
    O concepție greșită ,cred eu,pentru oricine cunoaște istoria evreilor. Atât în Diaspora ,cât și în Israel. Nu știu cum ați ajuns la concluzia asta ?

  • George Vigdor commented on April 30, 2020 Reply

    Perfect adevărat Dle K.I. Dar măcar e un produs de masă și e dulce !

    • Ivan G Klein commented on May 1, 2020 Reply

      Perfect adevărat Dle. G.V. Produsului i se adaugă puțină vanilie ca să atragă dar el este în esență același , ceva cu mult aer și dăunător sănătății copiilor .
      K.I.

  • George Vigdor commented on April 30, 2020 Reply

    Mulțumesc pentru urări. Cred cu tărie în Israel, este patria noastră a evreilor de pretutindeni, cheia supraviețuirii, demnității și propășirii noastre în lume. Nu cred că e elegant sau pertinent, să comentați viața mea personală. Am făcut Aliya pentru că iubesc și am credință în Israel precum alte milioane de persoane. Am plecat din Israel, din motive mai mult personale, nu pentru că am fost dezamăgit precum alte sute de mii de israelieni care-și continuă viața în Diaspora. Deci nimic special sau ieșit din comun. Totuși permiteți-mi să vă contrazic . Țurăsul ne însoțește și în Israel și e ceva normal: îl avem cînd ne urcăm în autobuz de teama de a nu fi aruncat în aer, în avion de teama de a nu fi deturnat, pe stradă în locurile dens circulate de teama de a nu fi înjunghiați sau striviți de vreo mașină sinucigașă, în pat, acasă, de teama de a nu fi atacați cu rachete din Gaza sau Liban. Marea deosebire față de perioada în care n-am avut o țară e că ne apărăm cu curaj, ingeniozitate și spirit combativ admirat în toată lumea. Orice evreu care e lovit, va fi lovit înapoi, cel puțin în Israel, aceasta e marea schimbare de paradigmă. Iar eu personal ca ofițer în rezervă al armatei israeliene, sunt mândru de acest fapt.

    • Veronica Rozenberg commented on April 30, 2020 Reply

      In definita pe care ati dat-o dvs in mod foarte larg notiunii de tzuras, nu intra nici pe departe situatiile pe care le descrieti.
      Cu atat mai mult cu cat in ziua de azi, in mod obiectiv lume intreaga se confrunta cu acele situatii, pe care dvs le mentionati mai sus, si considerati ca insotesc poporul evreu. Ele insotesc o lume nebuna, in care terorismul a luat amploare, o lume in care saracia si mizeria, nu s-au schimbat pentru o categorie destul de larga de oameni, determinand popoare, minoritati sa incerce pe cai inacceptabile sa ajunga la o recunoastere, sau modificare semnificativa in statutul lor civic sau national.
      Oricarui calator are urac in avion, asteapta intr-o statie sau calatoreste cu autobuzul ii este o teama oarecare de ceeea ce s-ar putea solda ca finalul acelei calatorii, experiente. Nu mai are legatura nici cu evreii si nici cu tzuras.
      Lumea pe care o descrieti, cu tzurasurile despre care vorbiti, este mai curand lumea “shtetelului” de odinioara, chiar daca sunteti mandru de a fi ofiter in rezerva al armatei israeliene.

    • GBM commented on May 6, 2020 Reply

      Cât de mult ne-am dorit să avem ”țarot„ ca fiecare popor!! Cât de mult ne-am dorit să ne creem singuri propriile noastre probleme si apoi sa incercam sa le rezolvam si nu sa depindem de bunavoința sau reavoința poporului în mijlocul căruia trăiam?!
      Apartenența la Israel nu se aseamană cu o căsătorie: ți-e bine stai cu ea, nu ți-e bine pleci și cauți alta.
      Uite de aia poporul evreu (îl citez pe nemernicul de Nae Ionescu, filozoful antisemitismului legionar), uite de aia i s-a dat poporului evreu de atâtea ori șansa de a avea o țară a lui și de aia de fiecare dată a pierdut șansa ce i s-a oferit. Că și-a căutat o altă ”femeie”.
      GBM

      • Andrea Ghiţă commented on May 6, 2020 Reply

        Cred că merită să detaliaţi subiectul într-un articol.

        • GBM commented on May 6, 2020 Reply

          Multumesc de propunere.
          Referindu-ma la subiectul ”țarot”, eu am fost intotdeauna de părere că ”țaroturile ” mele trebuie sa le țin numai pentru mine, și să nu le impart cu alții decât dacă cred că cineva mă poate ajuta (ceea ce se intampla ff rar).
          Așa că sa scriu un articol despre cei care consideră dictonul latin ”ubi bene ibi patria”, idea nu se aranjeaza cu fraza de mai sus.
          GBM

      • Eva Grosz commented on May 7, 2020 Reply

        Adevăr ați spus D-le GBM. Îmi permit și eu să citez o frază din prefața lui Nae Ionescu la cartea “De 2000 da ani. Cum am devenit huligan de M. Sebastian”. Citat din prefața lui N.I. : “…dacă evreul trebuie să sufere, suferința lui trebuie să aibă originea în el însuși ;iar cum suferința este goală, pentru că rupe armonia creației lui Dumnezeu, evreul trebuie să fie substanțial bolnav .De aici urmează că, pentru a dezlega taina suferinței permanente a lui Juda, e nevoie să știm ce înseamnă a fi evreu.”…..Iuda se chinuiește pentru că… e Iuda. În același fel în care soarele luminează , calul are patru picioare sau suma unghiurilor interioare ale unui triunghi este egală cu 180 de grade, evreu suferă-adică e substanțial bolnav.”

  • Ivan G Klein commented on April 30, 2020 Reply

    Vată de zahăr . K.I.

  • Andrea Ghiţă commented on April 30, 2020 Reply

    Evreii nu sunt singurul popor urmărit de ţurăs. Am şi un exemplu anecdotic (adevărat sau nu) în acest sens. În metroul din New York, un evreu religios observă un negru care poartă kipa. Se duce la el şi-l întreabă “Un ţurăs nu ţi-era de ajuns?”

  • Veronica Rozenberg commented on April 30, 2020 Reply

    Din nou articolul dvs, cel de astăzi cât şi cele anterioare (în parte) scot în evidenţă o lipsă de încredere – aş zice totală, poate chiar nu totală – dar din punctul meu de vedere ENERVANTĂ, referitoare la evrei, ca popor.

    “Am Israel Hai, Poporul lui Israel va trăi în vecii vecilor, cu ţorăsul structural, născător de minuni, genii și veșnicie.”

    Această propoziţie este valabilă doar în prima ei parte, şi anume, Am Israel Hai” restul este o sintagmă, pe care aţi fi putut s-o aduceţi în faţa oamenilor cam până după WWII. De atunci încoace, ea şi-ar mai păstra valabilitatea, în rândul, dar nici măcar, al oamenilor care au trecut Holocaustul, şi cu siguranţă al păturilor evreieşti din Diaspora de-a lungul secolelor, timorată şi lipsite de drepturi, obligate să trăiască în ghetouri, primind cu întârziere drepturile cetăţeneşti, care li s-ar fi cuvenit, în multe din ţările Europei, pe scurt o lume care a apus de mult.
    A apus, ca şi scrierea dvs, nerelevantă astăzi, dacă ne referim la poporul identificat cu ţara (o altă sintagmă care mai ridică încă nu puţine probleme) Israel.

    Îmi pare rău, înţeleg că aţi părăsit Israelul pentru că nu a fost locul la care v-aţi aşteptat, atunci când aţi luat hotărârea de a face alya, vă înţeleg foarte bine, posibil că şi eu am greşit rămânând în Israel, dar asta mă face să cred că noţiunea de “tzuras” reprezintă în ziua de azi ceva cu totul minimal, în raport cu realitatea deosebită, curajoasă, îndrăzneaţă, obraznică chiar după cum aţi încercat să exemplificaţi în trecut a poporului lui Israel. Urmărind programele excepţionale, transmise în ultimele zile la televiziunea israeliană, in ceea ce priveste pe oamenii care traiesc aici, acum, această frază a dvs este şi mai împungătoare şi neadevărată.
    Zile bune fără tzuras, vă doresc dvs şi familiei dvs, oriunde v-aţi afla!!!: -)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *